1. Released by MedTorrents.com
Consultul medico-genetic
Profilaxia patologiilor ereditare şi congenitale
Released by MedTorrents.com

2. CONSULTUL MEDICO-GENETIC
reprezintă un tip de asistenţă medicală specializată şi este cea mai răspîndită metodă de profilaxie a patologiei ereditare.
În strategia profilaxiei maladiilor genetice, congenitale şi ereditare o însemnătate practică foarte mare se acordă consultului medico-genetic, care este considerat veriga principală, pilonul ce uneşte strâns diferite aspecte din domeniile medicale, genetice, psihologice, pedagogice şi sociale.

3. În cadrul consultului medico-genetic :
se stabileşte diagnosticul patologiei genetice;
se precizează natura genetică;
se acordă un consiliere genetică bolnavului şi/sau familiei sale.
Scopul consultului medico-genetic constă în:
determinarea riscului genetic;
formarea grupelor de risc pentru apariţia patologiei genetice la urmaşi;
elaborarea planului de profilaxie a patologiei ereditare în familie.

4. Indicaţii pentru consultul medico-genetic:
Prezenţa în familie a unor copii cu anomalii de dezvoltare sau patologii ereditare;
Cupluri sănătoase la rudele cărora sau diagnosticat patologii genetice;
Naşterea copiilor cu malformaţii congenitale, defecte de tub neural, spina bifida etc.;
Unul din părinţi (mai rar ambii) sunt purtători de aberaţii cromozomiale structurale echilibrate;
Copii cu deficienţe mentale, retard în dezvoltarea psiho-motorie, cognitiv-verbală şi socială;
Reţinerea în dezvoltarea fizică şi sexuală a copilului;
Căsătoriile consangvine;

5. 8. Avorturi spontane repetate, sarcini stagnate în evoluţie, deces perinatal, naşteri premature în anamneză;
9. Sterlitatea primară a cuplului;
10. Evoluţie nesatisfăcătoare a sarcinii (oligo-, polihidroamnios, iminenţă de avort spontan);
11. Marcheri ecografici caracteristici pentru aberaţii cromozomiale, malformaţii fetale diagnosticate la gravide în timpul sarcinii;
12. Mame purtătoare de patologie X-lincată;
13. Naşterea copilului cu patologie recesivă gravă;

6. 14. Părinţi purtători sau bolnavi de patologii monogenice cu mod de transmitere autozomal-dominant, autozomal-recesiv, X-lincat, Y-lincat;
15. Acţiunea radiaţiei ionizante în timpul sarcinii.
16. Utilizarea unor remedii medicamentoase cu risc posibil de dezvoltare a MC, in perioada periconcepţională.
17. Vârsta avansată a părinţilor (maternă peste 35 ani, paternă peste 40 ani).
18. Intoleranţa la unele produse alimentare şi remedii medicamentoase;
19. Cazuri de patologii ce prezintă o evoluţie lent progresivă şi rezistenţă la tratament.

7. ETAPELE CONSULTULUI MEDICO-GENETIC
I. Înregistrarea datelor personale şi a motivelor de consult – în cadrul ecestei etape sunt analizate şi documentele medicale existente;
II. Anamneza familială, materno-fetală, neonatală şi postnatală;
III. Examen fizic – corelarea datelor anamnestice cu rezultatele examenului fizic permit stabilirea unor ipoteze de diagnostic;
IV. Examenele paraclinice, inclusiv cele genetice;
V. Analiza şi sinteza datelor clinice şi paraclinice pe baza cărora este satbilit diagnosticul pozitiv şi cel diferenţial;
VI. Evaluarea prognosticului, a posibilităţilor de recuperare şi a riscului genetic;
VII. Comunicarea verbală şi scrisă a rezultatelor – comunicarea acestor date trebuie făcută individualizat, verificînd dacă persoanele care sau adresat geneticianului au înţeles interpretarea datelor medicale şi valoarea riscului de recurenţă.
VIII. Urmărirea evoluţiei bolii la pacienţii diagnosticaţi.

8. Particularităţile examenului clinic obiectiv în cadrul consultului medico-genetic:
precoce (chiar de la naştere, începând cu cele mai timpurii stadii ontogenetice)
complet (în caz că se determină o anomalie unică izolată examenul este complet pentru a se exclude altele deoarece anomaliile congenitale sunt deseori asociate)
repetat (deseori în evoluţie pot să apară manifestări clinice noi, iar examenul repetat permite stabilirea corectă diagnosticului )

9. Transmiterea genealogică
reprezintă moştenirea unui caracter de la părinţi şi transmiterea lui la descendenţi
Transmiterea genealogică neereditară de la mamă la făt a bolilor infecţioase
SIDA
Sifilis
Comlpexul TORCH (ToxoRubeolaCitoHerpes)
Hepatita virală B, C, D

10. Transmiterea ereditară
poate fi:
- autosomal dominantă (mai mult de 1000 de patologii) – rinichiul polichistic, acondroplazia, diabet insipid, sindrom Marfan, coreea Huntigton etc.
- autosomal recesivă (mai mult de 800 de boli) – albinismul, mucoviscidoza, microcefalia, fenilcetonuria etc.
- gonosomal recesivă, legată de cromozomul X (peste 150 de boli) – hemofilia, sindromul X-fragil, daltonismul, distrofia Duchenne etc.

11. Simbouri internaţionale
folosite pentru întocmirea arborelui genealogic:
□ Persoană sănătoasă de sex masculin
○ Persoană sănătoasă de sex femenin
◊ Individ sănătos cu sex necunoscut
■ Persoană afectată de sex masculin
● Persoană afectată de sex femenin
♦ Individ afectat cu sex necunoscut
▲ Avort spontan cu făt afectat
◘ ◙ Copil adoptat
□ ○ Consultant ■ ● Proband

14. Genetica
transmiterea autozomal dominantă; ? ?

15. Criterii de recunoaştere AD
Frecvenţa înaltă a afecţiunii în familie
Afectarea ambelor sexe în proporţii egale
Continuitatea pe verticală
Doi părinţi sănătoşi au întotdeauna copii sănătoşi
Doi părinţi bolnavi pot avea copii sănătoşi
Tata bolnav poate avea băieţi sănătoşi şi bolnavi şi fete sănătoase şi bolnave
Riscul de recurenţă este de 50%.

16. AA sau An – indivizi cu afecţiune A-D
nn – indivizi sănătoşi

17. Sinsdomul Marfan
reprezintă o afecţiune monogenică cu mod de transmitere autozomal dominant, ce afectează preponderent ţesutul conjunctiv, având o mare variabilitate clinică şi manifestări pleiotrope.
Fenotipic: arahnodactilia, facies alungit, membrele superioare şi inferioare extrem de lungi, hipermobilitate articulară, deformări ale coloanei vertebrale şi ale cutiei toracice;
Manifestări cardiovasculare – dilataţia aortică, prolapsul de valvă mitrală, aneurism de aortă;
Manifestări oculare - luxatie de cristalin, corrnee aplatizată, lungime axială crescută a globului ocular, cataractă, glaucom

18. Acondroplazia

19. Acondroplazia
Mutaţia genei FGFR3, Хр 4p16.3 (receptorul 3 factorului de crestere a fibroblastelor)

20. Sindromul Apert (AD) Malformaţii ale craniului cerbral şi facial
Sindactilie a mîinilor şi a picioarelor
Defecte cardiace
Atrezie pulmonară
Leziuni ale ochilor
Infecţii ale urechilor
Hidrocefalia

21. Exostoze Multiple Ereditare (AD)
Mutaţii în gene ce codifică factori proteici implicaţi în morfogeneza ţesutului osos:
Gena EXT 1 - 8q24.11 – q24.13
Gena EXT p11-12p
Gena EXT p
Gena EXTL - cromosomul 1
Schimbările ce au loc în EXT1 şi EXT2 au o influenţă notorie în dezvoltarea bolii
+/- acţiunea unor factori de mediu modulatori (fondul hormonal, vîrsta, particularităţile metabolismului, etc.)

22. Neurofibromatoza
Maladia Recklinghausen sau NF de tip I (NF1) este cea mai frecventă dintre phacomatose (boală neuroectodermală) cauzată de o anomalie a crs. 17 cu debutul manifestărilor clinice cel mai des în adolescenţă.

23. Choreea Huntington
Boala neurologică degenerativă, progresivă, caracterizată printr-un sindrom extrapiramidal, însoţit de tulburări psihice ce evoluează spre demenţă. Este determinată de mutaţii dinamice ale genei HD pentru proteina - huntingtina. Frecvenţa e de 1: Modul de transmite AD.

24. Boala Gaucher (AR) deficit de glucocerebrozidază, mutaţii in gena cu locusul 1q21-31
? Cine este vinovat
? Cum s-a produs
? De la cine a moştenit
? Ce risc există pentru
sarcina următoare

25. Criterii de recunoaştere AR
Frecvenţa mică a afecţiunii în familie
Creşterea frecvenţei anomaliei la consangvinizare
Afectarea ambelor sexe în proporţii egale
Discontinuitatea pe verticală:
din părinţi sănătoşi – copii bolnavi
Doi părinţi bolnavi au întotdeauna copii bolnavi
Doi părinţi sănătoşi pot avea copii sănătoşi şi bolnavi, fete şi băieţi
Boala se manifestă deobicei de la naştere
Riscul de recurenţă este de 25%.

26. aa – indivizi cu afecţiune A-R
NN sau Na – indivizi sănătoşi

27. Fenilcetonuria
afecţiune autozomal-recesivă, cauzată de mutaţia genei de pe cromozomul 12 (12q22-12q24.1) responsabilă de sinteza enzimei fenilalanin-hidroxilaza, esentială pentru hidroxilarea (sau convertirea) aminoacidului fenilalanina (Phe) în tirozină (Tyr).
Simptomele pot deveni severe în jurul vîrstei de 8 saptamîni şi pot include:
- comportament anormal ca
episoade de agitaţie, leganat repetat
- miros specific a urinei
- retard mental sever
- retard al creşterii şi dezvoltării
- episoade de crize epileptice.

28. Boala Wilson
reprezinta o boală ereditară AR, progresivă, cu prognostic grav, determinată de tulburări ale metabolismului cuprului, în sensul diminuării excreţiei hepatice de cupru, provocată de deficitul de ceruloplasmină, şi are ca rezultat acumularea toxică de metal în ficat, creier, corneie, piele, ligamente şi rinichi.

29. Sindromul Ehlers-Danlos
reprezintă o afecţiune monogenică cu mod de transmitere autozomal-dominant, autozomal-recesiv, X-lincat şi care afectează preponderent ţesutul conjunctiv.
Manifestări clinice:
Hiperextensibilitatea pielii
Hiperlaxitatea articulară
Cicatrizarea complicată şi îndelungată a plăgilor

30. Albinismul
este o maladie ereditară, monogenică cu mod de transmite autosomal-recesiv şi este determitată de dispariţia totală a pigmentului pielii .
Persoanele cu albinism au pielea si parul alb, ochii roz si culoarea obrajilor roz sau albastru deschis.

31. Criteri de recunoaştere XR
Frecvenţa mică a afecţiunii în familie
Sunt afectaţi mai frecvent indivizii de sex masculin
Discontinuitatea pe verticală:
din părinţi sănătoşi – copii bolnavi, doar băieţi!
Doi părinţi bolnavi au întotdeauna copii bolnavi
Dacă mama este bolnavă dar tatăl – sănătos, toţi băieţii vor fi afectaţi, iar toate fetele vor fi sănătoase

32. XaXa – femei cu afecţiune X-R
XaY – bărbaţi cu afecţiune X-R
XNXN sau XNXa – indivizi sănătoşi
XNY – indivizi sănătoşi

33. Hemofilia A
Hemofilia A este o afecţiune monogenică cu mod de transmitere X-lincat recesiv şi reprezintă o tulburare a coagulării sangvine, determinată de o deficienţă a factorului VIII plasmatic al coagulării.
Hemartroză fără traumă în antecedente
Hematoame musculare adânci
Hemoragie i/cr fără trauma
Cefalohematom sau hemoragie i/cr la naştere
Reînceperea hemoragii după ce a fost primar stopată
Hematurie inexplicabilă

34. Caractere normale şi anormale determinate multifactorial
Caractere anormale
Anomalii congenitale
(unice, izolate)
Boli comune ale adultului TA
Despicătura labio-palatină DZ
Dermatoglifele
Stenoza hipertrofică de pilor
Epilepsia
Talia
Spina bifida
Glaucomul
Greutatea
Piciorul strâmb congenital
HTA
Inteligenţa
Luxaţia congenitală de şold
Boala coronariană
Culoarea pielii
Malformaţii congenitale cardiace
Schizofrenia

35. Malformaţii congenitale (neereditare)
Picior strâmb congenital (determinat de presiune şi poziţia intrauterină a fătului)
Hemangiome congenitale

36. Consecinţele constricţiilor amniotice la pacientul analizat:
Constricţie la încheietura mâinii stângi
Lipsa unui deget de la picior
Despicătura buzei şi a palatinului

37. Manifestare congenitală

39. Profilaxia bolilor genetice
primară
secundară
terţiară
The symptoms are caused by a loss of neurons in the brain that occurs about the time that disease becomes first manifest
The basal ganglia and cortex are ravaged, which can be followed up with a MRI or PET
In the caudate nucleus, populations of enkephalin and substance P containing medium-sized spiny GABAergic projection neurons are the first to be affected
The exhibit wilted and recurved dendritic endings and changes in the density, shape and size of the spines.
The large acetylcholine rich or smaller somatostatin and neuropeptide Y containing aspiny interneurons are spared by the disease process
It is this characteristic pattern of neuronal cell loss in the basal ganglia that forms the basis for the neurophathological grading of HD
Amniocentesis involves testing a sample of amniotic fluid from the womb. Usually done when woman is between 16 and 20 weeks.
Chronic Villi Sampling: performed earlier than amniocentesis - between the 10th and 12th weeks of pregnancy. In CVS, a catheter or thin needle is inserted into the womb to extract some of the chorionic villi - cells from the tissue that will become the placenta. The chorionic villi contain the same chromosomes as the fetus. 39

40. Profilaxia primară:
* Evitarea factorilor teratogeni din mediu
* Educaţia sanitară adecvată a cuplurilor tinere (fumat,
evitarea băuturilor alcoolice şi administrării neautorizate a
oricărui medicament
* Evitarea agenţilor infecţoişi preconcepţional
Profilaxia periconcepţională:
* Adminstrarea acidului Folic ( μkg/zi ) preconcepţional şi în primul trimestru de sarcină (profilaxia M.C. a SNC – defecte de tub neural, spina bifida)
şi a complexelor de vitamino-minerale.

41. PROFILAXIA PRECONCEPŢIONALĂ
Conceptia unui copil trebuie sa se faca pe baza unui planning familial, de preferat pana la 35 de ani, deoarece vârstă mai mare de 35 ani procesele metabolice încetinesc şi scad capacitatea funcţiei reproductive a organismului.
Consultul medico-genetic prospeciv cu ţel profilactic este binevenit pentru toate categoriile.
Gradul de risc pentru orice cuplu sănătos este
de 3-5%.

42. Profilaxia secundară:
Vizează evitarea naşterii unui făt anormal prin diagnostic prenatal genetic şi depistarea precoce, neonatală a defectelor congenitale, în scopul prevenirii complicaţiilor şi realizării unor măsuri medicale adecvate de recuperare.

43. Diagnosticul genetic
Diagnosticul prenatal genetic (DPG) cuprinde un complex de măsuri şi metode, îndreptate spre diagnosticarea dereglărilor morfologice, structurale, funcţionale şi biologice de dezvoltare intrauterină a organismului fătului.
DPG a devenit un instrument important de cercetare în MEDICINĂ, ce contribuie la reducerea semnificativă a mortalităţii infantile şi micşorarea numărului copiilor nou-născuţi cu anomalii cromozomiale şi malformaţii congenitale.

44. Metodele de diagnostic prenatal genetic
sunt considerate nişte teste sigure, aplicate pe scară largă, iar specialistul, medicul genetician în cadrul consultului medico-genetic informează corect şi complet, pe înţelesul gravidei (probandului), rolul, avantajele, gradul de risc, indicaţiile şi contraindicaţiile acestor investigaţii.

45. Diagnosticul prenatal genetic
În Republica Moldova DPG se realizează la nivel populaţional prin intermediul metodelor de DP invazive (biotehnologii de diagnostic citogenetic şi molecular-genetic) şi neinvazive (testele screening – ului biochimic şi ecografic).

46. Diagnosticul prenatal invaziv
Diagnosticul prenatal invaziv are o însemnătate excepţională pentru consultul medico-genetic, deoarece permite trecerea de la probabilitate la prognosticul concret al sănătăţii copilului în grupele cu risc genetic înalt pentru boli genetice - anomalii cromozomiale şi boli monogenice.
Amniocenteza cu studiul cariotipului
fetal efectuată la a 16 – 18 s. a.
permite diagnosticarea celor mai
frecvente anomalii cromozomiale
numerice şi structurale.

47. Analiza cariotipului din culturile de amniocite
Amniocenteza este procedura de obţinere a unei probe de lichid amniotic prin puncţie transabdominală, ghidată ecografic în scopul examinării genomului fetal.
LA conţine celule de origine fetală, care pot fi supuse investigaţiilor citogenetice şi moleculargenetice, testelor ADN pentru depistarea mutaţiilor sau cultivate pentru a efectua analiza cromozomilor.
* la săpt. de gestaţie
complicaţia majoră a amniocentezei
comportă un risc de 0, 5 – 0,7 %
de avort spontan.
alte complicaţii rare sunt: infecţiile,
scurgerile de LA – în cca 0,3 % de cazuri.

48. Selecţia gravidelor pentru diagnosticul prenatal citogenetic este efectuată de medicii geneticieni conform indicaţiilor clinice:
vârsta avansată a genitorilor,
sarcini cu anamneza obstetricală agravată (avorturi spontane, sarcini stopate în evoluţie, anembrionie, infertilitate etc.
părinţi purtători de aberaţii cromozomiale echilibrate sau mozaici,
marcheri ecografici pentru patologie cromozomială,
naşterea anterioară a copiilor cu malformaţii congenitale unice sau multiple, nou născuţi morţi, boli cromozomiale.
acţiunea factorilor mutageni şi teratogeni în perioada precoce a sarcinii, periconcepţional, per. organogeneză etc.

49. Diagnosticul prenatal neinzaviv
Dintre metodele de diagnostic prenatal neinvaziv al bolilor genetice, inclusiv al malformaţiilor congenitale, menţionăm
screening-ul biochimic (triplu test), care
presupune examinarea nivelului alfa-fetoproteinei, gonadotropinei corionice şi estriolului neconjugat, cel mai frecvent în săptămâna a 15 – 16 de sarcină.

50. Sreening-ul prenatal biochimic
are anumite limite şi specific de utilizare:
nu poate stabili un diagnostic cert;
nu poate determina toate cazurile de anomalii cromozomiale;
evidenţiază un grup de gravide, la care riscul de dezvoltare a anomaliilor cromozomiale şi malformaţii congenitale este mai mare, comparativ cu riscul complicaţiilor diagnosticului prenatal invaziv.

51. ULTRASONOGRAFIA FĂTULUI
reprezintă, practic, cea mai utilizată metodă de diagnostic prenatal neinvaziv şi profilaxie secundară a bolilor genetice, la care se recurge în scopul:
determinării exacte a termenului sarcinii,
evaluării stării fătului,
(corelând datele obţinute în mai
multe etape de examinare)

52. diagnosticării anomaliilor de dezvoltare,
depistării unor marcheri ecografici specifici pentru malformaţii şi aberaţii cromozomiale (îngroşarea pliului nucal, defectele de tub neural, spina bifida, anencefalia - sunt doar unele semne ecografice care pot suspecta patologii fetale grave).

53. VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE !