1. Stiluri de leadership

2. Stilul de conducere reprezinta un anumit mod de exercitare a leadershipului, caracterizat prin trasaturi specifice ale relatiilor leader-subordonati. Stilul de conducere desemneaza, in sens larg, felul in care se lucreaza cu oamenii, iar in sens restrans, ansamblul de atitudini si metode de lucru folosite de leader in exercitarea functiilor sale manageriale.

3. Cea mai larg cunoscuta impartire a stilurilor de conducere apartine lui K.Lewin si cuprinde:
a) Stilul autocratic, in care conducatorul ia singur majoritatea covarsitoare a deciziilor, determina in amanunt activitatea subordonatilor, le fixeaza sarcinile de munca si metodele de lucru. Stilul este eficace, dar genereaza tensiuni, frustrari, nemultumiri, apatie si chiar rezistenta din partea subordonatilor. Este indicat in situatiile de criza, incordate, in care timpul, calitatea si fondurile banesti angajate sunt factorii determinanti;
b) Stilul democratic, in care conducatorul isi implica larg subordonatii individual sau in grup, in fixarea obiectivelor de atins, stabilirea strategiilor de urmat, evaluarea performantelor realizate. Stilul este eficace, asigura stabilirea unor relatii de buna colaborare leader-subordonati si a unui climat socio-afectiv placut, precum si independenta de actiune a membrilor grupului;
c) Stilul ”laissez-faire”, in care conducatorul lasa subordonatilor sai intreaga libertate de decizie si de actiune, le furnizeaza unele informatii suplimentare si nu se intereseaza de desfasurarea activitatii acestora. Stilul conduce la inregistrarea unei eficiente regresive a activitatii grupului (din cauza faptului ca se lucreaza la intamplare, fara angajarea profunda in munca a subordonatilor) si favorizeaza, la inceput, instalarea unei atmosfere destinse de lucru.

4. Experienta a demonstrat insa ca, de regula, un leader nu practica in exclusivitate un singur stil de conducere si ca nici un stil nu este potrivit pentru toate situatiile cu care se confrunta un conducator. In consecinta, cea mai realista abordare a stilului de conducere consta in considerarea acestuia ca fiind dependent de situatia in care se exercita, de personalitatea conducatorului si de capacitatea subordonatilor sai, ceea ce va determina acelasi leader sa utilizeze diferite stiluri de conducere. Aceastã abordare, datorita lui R.Tannenbaum si W.Schmidt, este cunoscuta sub numele de cea a “stilului continuu de conducere”, in sensul ca sustine existenta intre cele doua extreme-autocratic si democratic-a unei varietati de stiluri in functie de libertatea acordata subordonatilor, potrivit schemei urmatoare :

5. Stil de conducere axat pe leader
Stil de conducere axat pe subordonati
Aria autoritatii leaderului
Aria libertatii subordonatilor
Leaderul Leaderul Leaderul Leaderul Leaderul Leaderul Leaderul
ia decizii „vinde” prezinta prezinta prezinta fixeaza permite
si le decizia idei si o propunere problema limitele subordonatilor
comunica cere de decizie obtine si cere sa ia decizii
intrebari supusa sugestii grupului in limitele
schimbarilor si decide sa ia fixate de
decizia superior

6. Din punctul de vedere al focalizarii in leadership se poate vorbi despre doua coordonate principale:
-focalizarea pe relatie (stil democratic);
-focalizarea pe sarcina/scop (stil ceva mai directiv).
Stilurile de leadership sunt distincte in functie de aceste doua tipuri de focalizare. In mediul de afaceri si nu numai se pune des problema ce anume este "mai bun", "mai eficient". Ca in multe alte cazuri, si in ceea ce priveste stilul de leadership raspunsul este unul simplu: ambele abordari sunt utile, conditia este sa le folosim in contextele potrivite.

7. Exista multi factori care determina alegerea unui anumit stil de leadership, dintre care:
Contextul. Orice comportament are valoare intr-un anumit context. Astfel, stilul de leadership depinde in primul rand de contextul in care va fi aplicat.
Nivelul de influenta necesar. Poate la fel de important in alegerea stilului este nivelul de influenta pe care liderul trebuie sa il transmita. Influenta necesara este in stransa legatura cu nivelul de educatie si abilitatile liderului.
Continutul. Bineinteles, este firesc ca unele lucruri sa se transmita eficient printr-un stil directiv, altele intr-un mod indirect. Valorile si credintele, de exemplu, sunt transmise de obicei indirect, prin metafore, comunicare non-verbala si prin actiunile liderului. Se si spune ca "actiunile liderului vorbesc atat de tare incat lumea nu mai aude ceea ce spune el".
Cultura. Patternurile de comportament mostenite cultural si obiceiurile au un rol esential in deciziile pe care le iau indivizii. De obicei cultura este relevata de credintele si valorile oamenilor sau organizatiilor. In cazul unei organizatii cu o cultura bine stabilita, de exemplu, este de preferat un stil de leadership de tip democratic, participativ.
Liderul in sine. Stilul depinde in ultima instanta de omul care il adopta. Credintele si valorile liderului determina in buna masura stilul sau de conducere.

8. Cel mai important lucru de retinut este faptul ca nu exista "calea buna" in leadership. Stilurile pot fi adaptate la situatii, contexte si oameni pentru a obtine rezultate optime. In acelasi timp este necesar ca liderii sa fie constienti de propriile preferinte, puncte forte si puncte slabe. Bernard Bass (1985) identifica 3 clase mari de leadership: laissez-faire (care de fapt nu este leadership "pur"), tranzactional si transformational. Liderii de tip tranzactional sunt focalizati pe actiuni, scopuri precise, in timp ce liderii transformationali lucreaza mai mult la nivel de viziune.

9. Bernard Bass identifica in ultimele doua clase alte subclase, dupa cum urmeaza:
Non-leadership -laissez-faire evitarea deciziilor si implicarii, nu se apara pozitia, punctul de vedere.
Leadership tranzactional
-management by exception (MBE) - interventia se face doar daca se deviaza de la plan; se intervine doar daca ceva nu merge bine, prin feedback care directioneaza intr-un sens actiunile ulterioare. -recompensa conditionata - se contracteaza o recompensa in cazul indeplinirii obiectivelor propuse; recompensa contra efort depus; totodata se ofera distinctii suplimentare pentru excelenta.

10. Leadership transformational
-management by objective (MBO) - ofera o imagine clara asupra obiectivelor propuse si se adopta un plan pentru indeplinirea lor; se incurajeaza folosirea abilitatilor oamenilor. -stimularea intelectuala - se influenteaza ideile oamenilor, se cauta noi abordari la probleme; se pune accentul pe solutionarea cu eleganta a problemelor, pe inteligenta si logica. -inspirational liderul motiveaza oamenii si ii influenteaza in a da tot ce au mai bun in ei... si ceva in plus; focalizarea este pe credinte potentatoare, valori si viziune. -focalizarea individuala - fiecare membru este tratat separat de grup; fiecare este consiliat in procesele de coaching; se ofera atentie personalizata pentru membrii care au fost neglijati. -charismatic/vizionar - se merge mai departe decat viziunea pana la a influenta la nivelul de misiune personala, de simt al datoriei si raspunderii fata de sine si fata de comunitate; focalizarea este la cel mai inalt nivel personal – identitate/spiritual.