1. Securitatea sistemelor de operare

2. Introducere
Securitatea reţelei / a SO este un subiect fierbinte în lumea IT.
Securitate: garanţie/paşii care trebuie urmaţi pentru a proteja un computer şi informaţiile care sunt stocate pe acesta/termenul nu este absolut în context IT
Balanţă între accesibilitate şi securitate.
Utilizatorii preferă prima noţiune, administratorii pe cea de-a doua!

3. Introducere Nivelul de securitate depinde de mai mulţi factori:
Tipul de business al companiei - Instituţii guvernamentale, juridice, etc.
- Instituţii educaţionale (sunt stocate notele studenţilor, etc.)
- Spitale, alte instituţii medicale / de sănătate
- Companii ce au contracte în domeniul militar / alte instituţii implicate în securitatea unui stat
- Diverse companii / organizaţii ce strâng date sub garanţia confidenţialităţii, etc.
Tipul de date stocate în reţeaua / pe computerele companiei - Înregistrări cu privire la plata/informaţiile personale ale angajaţilor/clienţilor
- Informaţii de natură contabilă, impozite, taxe, etc.
- Secrete comerciale (planuri, desene, schiţe, reţete, strategii de afacere, etc.)
Filozofia de management a companiei - Compania considerată ca o mare, fericită familie...
- Informaţia este accesibilă doar la momentul necesar / doar pentru cei direct interesaţi

4. Evoluţia tipurilor de atacuri

5. Evoluția instrumentelor folosite de către atacatori în ultimii ani
Astăzi, Internetul este o rețea total diferită față de începuturile sale. Tot mai multă lume își bazează nevoile personale, financiare sau de afaceri pe această rețea. Informațiile personale trebuie protejate. Cu toate acestea, instrumentele de atac sunt din ce în ce mai sofisticate și puternic automatizate, necesitând din ce în ce mai puține cunoștințe tehnice (față de trecut) pentru a le utiliza.

6. Nume de utilizatori şi parole
În mod normal administratorul de sistem va defini o convenţie pentru stabilirea numelor de utilizatori din reţea (pentru accesul la SO de reţea).
Stabilirea parolelor este importantă, iar nivelul de control al parolelor va fi în concordanţă cu nivelul de protecţie necesar.
O bună politică de securitate va conţine următoarele:
- Parolele trebuie să expire după o perioadă specificată de timp.
- Parolele trebuie să conţină litere, cifre şi alte caractere speciale pentru a nu fi uşor “spartă”.
Regula standard a parolelor spune că utilizatorii nu trebuie să îşi noteze parolele pe hârtie (sau alt suport) şi să le lase nesupravegheate, sau le facă publice.
- Trebuie definite reguli în legătură cu expirarea parolelor şi blocarea conturilor (în momentul în care s-a înregistrat o încercare nereuşită de conectare sau când a fost depistată o modificare suspectă în configuraţia sistemului).

7. Alte măsuri standard de securitate
Protecţie împotriva viruşilor
Protecţie împotriva spam-ului
(un exemplu la

8. Evoluția amenințărilor de securitate
“Necessity is the mother of invention.”
Pe măsură ce securitatea rețelei a devenit o parte intgrantă a operațiilor zilnice, au început să apară echipamentele dedicate securității.
Unul dintre primele instrumente de acest gen a fost sistemul de tip “intrusion detection system” (IDS), dezvoltat pentru prima dată de firma SRI International în Un sistem IDS oferă posibilitatea detecției în timp real a diverselor tipuri de atacuri. Această detecție permite administratorilor ce se ocupă cu securitatea rețelei să intervină mai rapid pentru a contracara impactul negativ al acestor atacuri asupra rețelei și utilizatorilor.
La sfârșitul anilor 1990, sistemele de tip “intrusion prevention system” (IPS) au început să înlocuiască soluțiile de tip IDS. Un sistem de tip IPS permite depistarea activităților rău intenționate și are abilitatea de a bloca (în timp real) automat atacurile.

9. Evoluția amenințărilor de securitate
În plus față de soluțiile de tip IDS și IPS, au apărut soluțiile de tip firewall pentru a preveni ca traficul nedorit să pătrundă într-o rețea, oferindu-se astfel o securitate perimetrală a rețelei. În 1988 compania Digital Equipment Corporation (DEC) a creat primul firewall ce filtra pachetele de date. Aceste prime firewall-uri inspectau pachetele pentru a vedea dacă ele corespund unor reguli predefinite, cu opțiunea de a le trimite mai departe sau de a le bloca. Firewall-urile de tip “packet filtering” analizează fiecare pachet fără a inspecta dacă acesta face parte dintr-o conexiune existentă.
În anul 1989, AT&T Bell Laboratories a dezvoltat primul firewall de tip “stateful”. Ca și firewall-urile de tip “packet filtering”, firewall-urile stateful folosesc reguli predefinite pentru a permite sau bloca traficul de pachete. Spre deosebire însă față de acestea, firewall-urile stateful țin cont de conexiunile stabilite și pot determina dacă un pachet aparține unui anumit flux de date, oferind o securitate mai bună și o procesare mai rapidă.

10. Reţea privată virtuală - VPN
Criptarea legăturii poate fi folosită în sensul în care utilizatorii au iluzia că se află într-o reţea privată chiar şi atunci când este vorba despre o reţea publică. Această abordare poartă numele de reţea privată virtuală (virtual private network - VPN).
Un firewall reprezintă un dispozitiv (hardware/software) de control al accesului situat între două reţele sau segmente de reţea. Firewall-ul filtrează tot traficul între reţeaua “internă” protejată şi reţeaua/segmentul de reţea “externă” mai puţin protejată.
Mai multe firewall-uri pot fi folosite pentru implementarea unei VPN. Atunci când un utilizator stabileşte o primă sesiune de comunicaţie cu firewall-ul, utilizatorul poate cere o sesiune de comunicaţie VPN. Clientul utilizatorului şi firewall-ul negociază o cheie de criptare pentru sesiunea respectivă, iar firewall-ul şi clientul folosesc această cheie pentru a cripta tot traficul transmis între ei. În acest mod, reţeaua mai mare este restricţionată doar celor cu acces special de VPN. Cu alte cuvinte, utilizatorul are senzaţia că reţeaua este privată, cu toate că nu este de fapt.
Modul de transmisie a datelor în cadrul reţelei VPN se numeşte tunel criptat de comunicaţie sau tunel.

11. Arhitectura clasică VPN

12. Windows 10 firewall

13. Firewall-uri pentru Linux
Pentru Linux există mai multe soluții de tip firewall, dintre care cea mai cunoscută este IPtables.
Câteva dintre caracteristicile IPtables sunt următoarele:
Listează conținutul regulilor de filtrare a pachetelor.
Este deosebit de rapid deoarece analizează doar header-ele pachetelor.
Se pot Adăuga/Șterge/Modifica reguli în conformitate cu nevoile regulilor de filtrare a pachetelor.
Oferă suport pentru backup și restaurarea fișierelor.
IPcop este un alt firewall pentru Linux, pentru utilizatori de tip SOHO. Mai multe detalii pe pagina:

14. Concluzii
Securitatea unui sistem de operare de reţea reprezintă o parte importantă în cadrul securităţii în ansamblu a reţelei. Atunci când planificăm securitatea SO trebuie să avem în vedere următoarele considerente:
Definirea unei politici acceptabile de utilizare drept politică de securitate pentru reţeaua companiei; aici se defineşte ce este acceptat sau permis în reţeaua companiei.
Politicile cu privire la parole trebuiesc impuse şi respectate, incluzând o dată specifică de expirare, reguli de blocare şi utilizarea unei combinaţii de litere, cifre şi caractere speciale. Parolele nu trebuie niciodată lăsate astfel încât să poată fi găsite şi folosite.
Ameninţările de securitate din Internet includ hackeri, crackeri, viruşi şi viermi (worms). Cu toate că şi un hacker poate produce daune, prin definiţie un cracker este acela care intră într-un sistem pentru a produce o anumită pagubă sau pentru a fura. Un virus sau un vierme pot crea, deasemenea, pagube considerabile. Un vierme nu se ataşează fişierelor ci rămâne activ în memorie şi se auto-replică.
Politicile de securitate bine definite ajută la minimizarea ameninţărilor. Angajaţii şi utilizatorii de încredere au acces la informaţii critice legate de reţea, inclusiv parole, putând facilita spionajul comercial.

15. Concluzii
Administratorii de sistem trebuie să se protejeze împotriva furturilor de date, a distrugerilor de date şi a atacurilor de tip “denial of service”. De asemenea, atacurile de tip “Distributed Denial of Service (DDoS)” originare din mai multe surse pot fi extrem de dificil de contracarat.
Pentru a menţine sistemul de operare “la zi”, trebuie instalate permanent patch-urile de securitate şi upgrade-urile ori de câte ori acestea sunt disponibile.
Firewall-urile reprezintă cea mai importantă modalitate de apărare împotriva atacurilor din exterior. O soluţie de firewall Internet poate consta din mai multe componente, printre care filtrarea pachetelor IP, servicii proxy şi NAT (Network Address Translation).
Alte instrumente importante pentru asigurarea securităţii sistemului de operare sunt reţelele private virtuale (VPN)şi sistemele de prevenție a intruziunilor (IPS - Intrusion Prevention Systems) ce pot fi folosite în combinaţie cu diferite tipuri de firewall.