1. Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale
Paraschiv Angela,
Dr., conf. univ.
Șef studii catedra Epidemiologie

2. Conținutul temei Caracteristica generală a hepatitelor virale;
Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu mecanism fecal-oral de transmitere;
Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu mecanism parenteral de transmitere.

3. Generalități Problemă majoră de sănătate publică; Răspândire globală;
Maladie endemică;
Invaliditate ca rezultat al cronicizării infecției.
Mortalitate înaltă;
Depind de factorii socio-economici; starea sistemului medic-sanitar;
Factorii mediului extern (HVA, HVE);
Impact socio-economic inestimabil.

4. Hepatite virale – grup de infecții transmisibile antroponoze cauzate de multiple virusuri hepatotrope cu diferit mecanism de acțiune, care se caracterizează predominant prin afectarea ficatului, cu evoluție ciclică (benignă) sau aciclică (progresivă) și se manifestă clinic prin fenomene de intoxicație generală, dereglări ale tractului digestiv, în deseobi funcției ficatului, cu sau fără apariția icterului. ri

5. Clasificarea hepatitelor virale
Cu transmitere enterală
“Infecțioase” A E
Hepatite virale
NANB
Cu transmitere parenterală
“Ser” B D C
F, G, TTV
? altele 2

6. Structura hepatitelor virale în RM
1999
2003

7. Principalele caracteristici HV
Virusul
HVA
HVB
HVC
HVD
HVE
HVG
Descoperirea
1973
1965
1989
1977
1990
1996
Genomul
RNA
DNA
Evoluția
acută
cronică
neidentificată
Perioada de incubație
zile
zile
zile
21-90 zile
15-60 zile
zile
Calea de infectare
Fecal-oral, sexual
Sexual, parenteral
Parenteral, sexual
parenteral
Fecal-oral
Parenteral, posibil sexual
Vaccin da nu
Indirect prin vaccinarea HVB Nu
Pronostic
Simptome până la 6 luni
Purtător, ciroză, cancer hepatic. Simptome extrahepatice
Poate exarcerba HVB
Ne clar.
Până la 20% mortalitate la femei gravide
15-30% forma acută
70% forma ușoară

8. Hepatitis A Virus 6

9. Virusul Hepatitei A Izolat de S. Feinstoune în anul 1973;
Familia Picornoviridae, genul Enteroviridae tipul 72 sau hepatovirus;
Virus ARN unicuaternar
Un singur serotip stabil (se presupune 2);
Nu posedă proprietăți oncogenice;
Există 4 genotipuri, dar majoritatea conform practicii medicale fac parte din grupul 1.

10. Particularitățile epidemiologice:
Răspîndire ubicuitară;
Cele mai afectate țări sunt: Africa, Asia Centrală, America de Sud, Irlanda
Problemă stigentă pe plan medical și economic;
70-90% în structura etiologică a hepatitelor acute;
În RM periodicitatea multianuală de 5-6 ani;
Sezonalitatea de toamnă-iarnă;
Receptivitatea generală;
Imunitate protectivă de lungă durată (practic toată viața)

12. Dinamica morbidității prin HVA în Republica Moldova, 1987-2005

13. Evoluția procesului epidemic în HVA în dinamica anuală

14. Factorii de transmitere
Mîinele murdare;
Produsele alimentare;
Apa potabilă;
Bazinele acvatice;
Utilaj de uz casnic;
Muștele sinantrope;
Unele biotice marine;

15. Rezistența virusului hepatitei A în mediul extern
Nr. ord
Materialul
Rezistența/sensibilitatea 1.
Produsele alimentare
1 an 2.
Temperatura de 4◦C
câteva luni 3.
Temperatura camerei
câteva săptămâni 4.
În masele fecale
până la 30 zile 5.
În apă
3-10 luni 6.
Rezistent
mediul acid, alcalin, eter, și cloroform 7.
Sensibil
RUV 8.
autoclavare
1 min 9.
Fierberea
5 min
10.
80◦C
10 min
11.
Formalina
(1:4000)
12.
Acțiunenea clorului
după 30 min

16. Dezvoltarea procesului epidemic. Sursa de infecție
Unica sursă de infecție – omul bolnav
Forma tipică (icterică);
Forma atipică (frustă, anicterică, subclinică, și inaparentă);
Unele biotice marine (stridiile, midiile, scoicile, crevetele s.a ) ? – factori de transmitere

17. Perioada de contagiozitate
15-45 zile
5-6 zile
Perioada de incubație
Perioada de prodromă
Perioada de manifestări clinice
Perioada de reconvalescență
Portaj cronic nu există
Convalescent tardiv și persoana ce a suportat în trecut HVA nu prezintă pericol

18. Hepatitis A Infection Typical Serological Course Total anti-HAV Titre
Symptoms
Titre
ALT
Fecal
HAV
IgM anti-HAV 1 2 3 4 5 6 12 24
Months after exposure 9

19. Fluidele fizologice potențial afectate
Materiile fecale 1g=108 și mai mulți virioni; (per. Incubație, prodromă, primele zile a icterului);
Secrete naso-faringiene;
Secrete vaginale;

20. Particularitățile patogenetice
Replicarea în tunica mucoasă

21. Transmiterea Hepatitei virale A
Mecanism parenteral
droguri itravenoase
Transfuzii de sânge și a derivatelor sanguine contaminate cu virusul hepatitei A;
Calea sexuală;
Contact inderect (mîini murdare, obiecte din mediul extern) 11

22. Caz clinic de HVA – boală acută cu apariția discretă a simptomocomlexului respectiv cu sau fără icter și cu creșterea nivelului ALT de 2,5 ori în comparație cu norma maximă.
Caz confirmat – bolnav suspect de HVA cu confirmarea diagnosticului prin investigați serologice – anti-HAV IgM pozitiv.

23. Diagnosticul HVA Epidemiologic; Clinic; Serologic:
IgM (anti-HAV IgM) – apare precoce și dispare peste 3-6 luni uneori până la 1 an de la debutul bolii;
Indicator al procesului acut
IgG (anti-HAV IgG) apar ulterior și persistă ani de zile sau chiar toată viața
Indicator de vindecare și a procesului imun către această patologie

24. Măsuri profilactice Generale
Îndreptate spre întreruperea mecanismului de transmitere;
Asigurarea cu apă potabilă garantată, produse alimentare sigure din punct de vedere epidemiologic;
Crearea condițiilor pentru respectarea cerințelor și regulilor privind producerea, transportarea, păstrarea, prelucrarea și realizarea produselor alimentare;
Asigurarea permanentă a respectării normelor și regulilor sanitaro-tehnice, igienice la obiectivele de alimentație publică, în instituțiile preșcolare și preuniversitare, etc.
Respectarea igienei personale și eduacația igienică a populației.

25. Măsuri profilactice specifice
Avantaje
Ig – poate reduce incidența până la 95% și este eficace la etapa preepidemică
este inofensivă pentru toate categoriile de persoane;
Dezavantaje
Este de scurtă durată (1 doză = 100 UI pentru 6 luni);
Este costisitoare;
Complicată și nesigură pentru protecția de o eventuală îmbolnăvire;
Favorizează trecerea formelor icterice în cele atipice (depistate aciv prin metode de laborator);
Atenuează eficacitatea altor vaccinuri
(ROR peste 3 luni după introducerea Ig; după adinistrarea vaccinului Ig se introduce peste 2 săptămâni);
Profilaxie post expunere – timp de 2 săptămâni după expunere- poate preveni sau reduce severitatea bolii.

26. Măsuri profilactice specifice
Imuniarea activă:
- protejarea persoanelor de infectare;
reducerea incidenței;
Cel puțin 4 vaccinuri inactivate (Havrix, Vaqta, Avaxim, Epaxal)
Vaccinurile sunt inofensive;
Înalt imunogenice;
Protecție de lungă durată (20 ani);
Pot fi administrate simultan cu alte vaccinuri (difterie, poliomielită, tetanos, febrei tifoide, holerei, rabiei, hepatitei B)
Se recomandă o doză booster de vaccin după 10 ani de vaccinare.
Vaccinurile nu sunt contraindicate persoanelor HIV-1 pozitive.

27. Dozele recomandate și shemele aplicate pentru vaccinare
Vârsta, ani
Vaccin
Volumul
per dose, ml
Nr. doselor
Schema
2-18
Havirx
0.5 2
Inițial și 6-12 luni mai tîrziu
Vaqta
≥ 19
1.0
≥ 18
Twinrix 3
Initial și 1 și 6 luni mai tărziu

28. În Republica Moldova vaccinarea împotriva HVA a fost efectuată cu succes în orfelinate și școli internat (eficacitate înaltă ≈ 95%).
Vaccinul a fost aprovizionat de organizații internaționale și donatori externi – Guvernul SUA, UNICEF

29. Măsurile antiepidemice
Depistarea activă a bolnavilor;
Întocmirea avizului de urgență și transmiterea la Centrul de Sănătate Publică;
Pacienții cu HVA sunt spitalizați.
Educația pentru sănătate pentru contacți în prevenirea transmiterii HVA;
Anchetarea epidemiologică a focarului;

30. Măsurile antiepidemice
Supravegherea contacților 35 zile
(termometria, starea mucoaselor, sclerei, și a pielii) odată în 10 zile, iar în instituțiile preșcolare – interogarea zilnică de către profesori și 1 dată în săptămînă de personalul medical;
Investigația de laborator a contacților
(ALAT, markerii specifici HVA – Anti-HAV IgM);
Copii ce au fost în contact cu bolnavul nu se trec în alte instituții sau grupe pe parcusul a 35 zile.

31. Erupție epidemică – înregistrarea în limetele unei instituții sau localități a unui focar cu 10 și mai multe cazuri simultane sau consecutive apărute într-o perioadă de incubație.

32. Hepatitis E Virus 26 26 26

33. Caracteristicile virusurilor hepatitice E
Hepatita virală E
Virusul hepatitic E- (HEV)
Descris la sfârşitul anilor 70, sec.XX
Virus apropiat familiei Caliciviridae
ARN- monocatenar virus
o infecţie acută autolimitantă care are caracteristici epidemiologice asemănătoare cu cele din HVA, dar prezintă şi unele particularităţi;
Calea de transmitere – hidrică;
India, Afganistan;
 perioada de incubatie ce variaza intre de zile (mediu 40 zile) ;
Perioada de contagiozitate – o săptămână până la apariția semnelor clinice și 7-10 zile după

35. Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale parenterale

36. Caracteristica generală a hepatitelor virale cu mecanism parenteral de tansmitere
problemă majoră de sănătate publică;
Endemicitate;
Mortalitalitatea crescute;
Rata înaltă de invaliditate în urma cronicizării infecţiei;
Program Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D ( ) şi al doilea ( );
Reducerea nivelului de morbiditate prin hepatitele virale B, C şi D acute (HVB acută s-a redus de la 1304 cazuri în anul 1996 până la 95 cazuri în anul 2010 ce constituie o reducere cu circa 91,0%,
Crește incidenţa hepatitelor virale cronice .

37. Dinamica prevalenţei şi incidenţei prin hepatite virale cronice în Republica Moldova, aa.2000-2008

38. Impactul economic al hepatitelor virale cu mecanism parenteral fe transmitere
Impactul economic al al morbidităţii prin HV în RM pentru aa a constituit mii lei;
Prejudiciul economic prevenit ca urmare a realizării Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, pe perioada anilor
a constituit mii lei,
Bugetul Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, în anii a constituit mii lei

39. Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012 – 2016
determinarea direcţiile prioritare în dezvoltare studiilor ştiinţifice;
Supravegherea epidemiologică: profilaxia specifică a hepatitei virale B.
Supravegherea epidemiologică: Profilaxia nespecifică a hepatitelor virale B, C si D;
Informarea şi ridicarea gradului de alertă în populaţie prin informarea grupurilor de risc privind situaţia epidemiologică şi consecinţele grave ale îmbolnăvirii de aceste maladii, despre eficacitatea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică;
Managementul capacităţilor diagnosticului de laborator;
Depistarea bolnavilor, tratamentul şi dispensarizarea.

40. Fundamentarea economico-financiară:
Costul estimativ al implementării Programului pentru perioada aa este de mii lei;
tratamentului bolnavilor preparatelor antivirale (interferoni) a 500 pacienţi ( mii lei);
asigurarea tratamentului bolnavilor cu HVB cronice (200 pacienţi) cu utilizarea analogilor nucleozidici (70000 mii lei);
vaccinarea contra HVB a persoanelor nevaccinate ( mii lei);
vaccinarea contra HVB a grupurilor de risc (15607 mii lei)
fortificarea laboratoarelor zonale în baza CSP teritoriale (1323 mii lei)
Din bugetul total 74% sunt destinate tratamentului şi 26% pentru profilaxia şi diagnostic a hepatitelor virale B, C şi D

41. Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu diferită etioligie.

42. Repartizarea cazurilor de hepatită virală cronică şi ciroze hepatice în funcţie de anotimpul anului

43. Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice şi ciroze hepatice în funcţie de vârsta pacienţilor

44. Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice de diferită etiologie în funcţie de gen

45. Hepatita Virală B

46. 28 iulie - „Eu sunt numărul 12”
Maladie infecțioasă manifestată prin diferite semne clinice – icter, semne generale nespecifice și forme fără icter.
28 iulie - „Eu sunt numărul 12”

47. ACTUALITATEA
Peste 2 miliarde de oameni afectați (30% din populația globului);
Circa 350 milioane sunt purtători cronici ai virusului HVB (5% din populația globului);
Anual în lume se înregistrează circa 1 milion de decese din cauza hepatitelor B acute și cronice (25% din populația globului)
Este a 9-a cauză a mortalității în lume;
În 80% cazuri este cauza carcinomului hepatocelular;
În RM ocupă locul 4 după HIV/SIDA, tuberculoza şi gripa.
Virusul hepatitei B este de de ori mai infectios decat HIV
În structura morbidităţii prin HV ocupă locul 2 după HVA.
Anual se înregistrează circa 1700 purtători de AgHBs nou-depistați;
5000 persoane cu HV cronică CH

48. Zonele de endemicitate
endemicitate înaltă (45% din populaţia lumii) - frecvenţa decelării marcherului superficial al VHB (AgHBs) ajunge ori depăşeşte 8%, riscul de infectare pe parcursul vieţii depăşeşte 60% şi există un risc major de contaminare în copilărie): Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est, Bazinul Amazonian.
endemicitate medie (43% din populaţia lumii) (frecvenţa decelării Ag HBs variază în jur de 2-7%, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de 20-60% pentru toate grupele de populaţie: Orientul Mijlociu, America de Sud şi Centrală, Asia Centrală, Europa de Sud-Est.
Endemicitate redusă (restul populaţiei de12 %) frecvenţa decelării Ag HBs este sub 2%, iar riscul de infectare pe parcursul vieţii ajunge la 20%: America de Nord, Europa de Nord-Vest, Australia, America de Sud, Canada.
Republica Moldova, - zonă cu endemicitate înaltă, cu un nivel de portaj cronic al AgHBs de peste 8%.

50. HBV : Structura

51. I component al VHB a fost evidențiat în 1963 de B
I component al VHB a fost evidențiat în 1963 de B.Blumberg în sângele unui aborigen din Australia – Ag australian Ag de suprafață;
Virionul complet a fost observat pentru prima dată în 1970 în serul sanguin de către Dane particula Dane;
Ag HBs este foarte heterogen și este format din 2 tipuri de Ag care duc la formarea a 9 serotipuri majore;
Cele mai importante sunt: adw, ayw, adr, ayr (Oceania).

52. Typical Serologic Course
Acute Hepatitis B Virus Infection with Recovery
Typical Serologic Course
Symptoms
HBeAg
anti-HBe
antiHBc-IgG
IgM anti-HBc
Titre
anti-HBs
HBsAg 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52
100
Weeks after Exposure 30

53. Mecanismele de protecție
Răspuns celular – sunt activate limfocitele T citotoxice îndreptate spre lichidarea hepatocitelor infectate; ca rezultat leziuni necroinflamatoare;
Răspuns umoral – Ac anti-HBs (neutralizanți), anti HBc, anti-Hbe.
Ac antiHBs+AgHBs = complex imun care asigură eliminarea virusului, dar depunerea acestora pe țesuturi duc la dereglări patologice cum ar fi urticaria, artrită, glomerulonefrită, etc.

54. Anticorpii anti-HBc :
antiHBc IgM – replicarea virală activă, se determină la sfîrșitul perioadei de incubație atingînd perioada maximă în perioada de stare și dispar în perioada de convalescență;
antiHBc IgG – apar la sfîrșitul perioadei de stare,, atingînd concentrația maximă în perioada de convalescență și persistă toată viața.
Anticorpii anti-HBe – apar după dispariția AgHBe, decelîndu-se consecutiv cu apariția Ac anti-HBc IgM.

55. Pentru prima dată ca formă nozologică de sinestătătoare, hepatita virală B (HVB ) în republica noastră a început a fi înregistrată în anul 1966 la nivel de 34,3 cazuri la populaţie.

56. Dinamica morbidităţii prin HVB acută în Republica Moldova (anii 1981-2006)

57. Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în Republica Moldova (medie pe anii )

58. Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în Republica Moldova (media pe anii )

59. Indicii morbidităţii prin HVB în Republica Moldova

60. Receptivitatea Absolută;
persoanele care nu au fost vaccinate şi care nu au suportat hepatita B;
persoanele cu HBs-antigenemie sunt deja infectaţi, iar cei anti-HBs seropozitivi sunt imuni.
Persoanele cu anticorpi anti-HBc au suportat HVB în trecut; aceşti anticorpi nu au calităţi protectoare, dar cazuri de reinfectare cu VHB la posesorii acestora nu sunt atestate.

61. Sursa de infecţie
Bolnavii cu diferite forme de hepatita B acută şi cronică;
Purtătorii antigenului de suprafaţă al VHB (AgHBs), drept care sunt considerate persoanele cu HBs-antigenemie persistentă pe parcursul a minimum 6 luni;
purtătorii de AgHBs +AgHBe;
Gravidele AgHBs pozitive prezintă risc potenţial de infectare a nou născuţilor.

62. Perioada de contagiozitate
2-8 săptămâni
zile
Perioada de incubație
Perioada de prodromă
Perioada de manifestări clinice
Perioada de reconvalescență

63. Mecanismul şi căile de transmitere
Cantitatea de material infectat, suficient - 0,00004 ml,
iar volumul mediu de sânge inoculat în timpul unei înţepături cu acul - 0,0001 ml (100 doze infecţioase de virus al hepatitei B).
mecanismul parenteral
2 căi de transmitere – naturale şi artificiale

64. Căile naturale
Perinatală (verticală): transmiterea de la mama infectată la făt în timpul naşterii (intranatală) şi intrauterin (când sunt leziuni ale placentei).
Orizontală: transmiterea ca rezultat al contactelor habituale directe cu persoane infectate.
Sexuală: transmiterea ca rezultat al contactelor sexuale cu persoane infectate.

65. Căile artificiale
Nosocomială – transmiterea infecţiei prin intermediul serviciilor prestate în cadrul instituţiilor medicale în majoritatea cazurilor prin diferite manipulaţii parenterale.
Pacient-medic: Infectarea personalului medical de la pacienţii infectaţi.

66. Căile artificiale
Pacient-pacient: Infectarea pacienţilor receptivi de la pacienţii infectaţi prin intermediul echipamentului medical contaminat în timpul transfuzii de sânge sau derivate sanguine, transplant de organe, injecţii, colectarea probelor de sânge sau alte medii fiziologice pentru investigaţii de laborator, cercetări instrumentale endoscopice etc.)
Medic-pacient: infectarea pacienţilor prin contact direct cu săngele personalului medical infectat.

67. Căile artificiale
Pacient-societate: Infectarea ocazională a persoanelor receptive din afara instituţiei medicale prin intermediul acelor şi a altor instrumente medicale ascuţite utilizate care, fiind decontate, nu au fost nimicite definitiv.
Habitual-comunală –ca urmare a prestării serviciilor comunale cosmetice populaţiei prin intermediul unor vectori artificiali (obiecte de igiena personală: trusa pentru bărbierit, periuţa de dinţi, prosoape, truse de manichiură şi pedichiură, de epilatoare şi alte dispozitive pentru manipulaţii cosmetice etc.)

68. Transmiterea perinatală
transmitere perinatală se subînţelege atât infectarea congenitală (intrauterină), cât şi infectarea intranatală, ce se realizează în timpul actului naşterii.
Aproximativ 98% de cazuri de infectare au loc intranatal, şi doar circa 2% nou-născuţi se infectează congenital.
Depistarea AgHBs la gravidă nu este un indiciu pentru întreruperea sarcinii sau pentru naştere Cezariană.
Transmiterea perinatală poate avea loc în două cazuri:
1. Când femeia se îmbolnăveşte de HVB acută în timpul gravidităţii, în special în ultimul trimestru;
2. Când femeia este purtător cronic al virusului HB (purtător de AgHBs) – 30%
3. Când femeia este purtător cronic de AgHBs și mai are și AgHBe – 70-80%.
Dispenzarea copiilor nou-născuți de la mamele AgHBs pozitive – 6 luni.

69. Numărul cazurilor de HVB înregistrate la copii în Republica Moldova, 1988-2005

70. Transmiterea sexuală
Transmiterea virusului are loc în rezultatul contactului mucoaselor uşor traumate cu sperma, secretul vaginal sau sângele menstrual ale bolnavilor cu forme acute sau cronice, purtătorilor virusului hepatitei B.
transmiterea homo şi heterosexuală a VHB la lucrătoarele sexului comercial, la partenerii sexuali ai purtătorilor AgHBs şi la bolnavii cu diferite Boli Sexual Transmisibile (BST ).

71. Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHB
Transfuzii sau transplante de la donatorii AgHBs pozitivi;
Multiple manipulaţii parenterale;
Naşterea de la mamă infectată cu VHB;
Administrarea intravenoasă a drogurilor;
Hemodializa;
Administrarea remediilor medicamentoase pe cale injectabilă;
Contacte sexuale / habituale cu indivizi AgHBs pozitivi;
Parteneri sexuali multipli;
Examinarea pacienţilor cu instrumentar medical, vizual şi endoscopic contaminat.

72. Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D
vaccinarea universală a nou-născuţilor şi contingentelor de risc şi a adolescenţilor ;
screeningul la prezenţa agHbs şi anti-HCV a sângelui, organelor, ţesuturilor şi spermei donate;
reducerea maximală a transfuziilor neargumentate preparatelor sanguine şi injecţiilor;
testarea personalului medical la AgHBs şi vaccinarea lor contra HVB;
asigurarea şi respectarea condiţiilor de prelucrare şi sterilizare a instrumentelor medicale de multiplă folosinţă;

73. Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D
Înlocuirea instrumentelor de multiplă folosinţă prin instrumente de unică folosinţă;
organizarea corectă a colectării, aplicării şi incenerării deşeurilor medicale, decontării şi lichidării inofensive a instrumentarului medical uzat;
Educarea de igienă personală şi comportament sexual inofensiv a categoriilor de risc;
asigurarea protecţiei pielii, mucoaselor, ochilor personalului medical la locul de muncă;
tratamentul bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice cu preparate antivirale.

74. HEPATITA VIRALĂ C descoperită în 1989 hepatita virală C (HVC);
3% din populația globului – HVC (OMS)
a început a fi oficial înregistratăîn RM începând cu anul 1991;
predomină genul masculin – 52,7% ;
perioada de incubaţie variază de la 14 până la 110zile, având valori medii de zile.
sunt considerate receptive la infecţia cu VHC toate persoanele care nu au suportat HVC în una din formele sale.

75. HCV: problemă globală 14 14 14

76. Dinamica morbidității prin HVC în Republica Moldova, 1991-2006

77. Sursa de infecție
bolnavii cu diferite forme de hepatita C acută şi cronică,
purtătorii VHC, drept care sunt considerate persoanele la care se decelează anti-HCV în sânge.
gravidele anti-HCV seropozitive prezintă risc potenţial de infectare a nou-născuţilor;
bolnavii cu HVC cronică şi purtătorii virusului îşi pot păstra importanţa epidemiologică ca sursă de infecţie pe parcursul întregii vieţi.

78. Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHC
transfuzii sau transplante de la donatori infectaţi;
administrarea intravenoasă a drogurilor;
Hemodializa;
traume profesionale cu instrumente medicale contaminate;
contacte sexuale / habituale cu indivizi anti-HCV pozitivi;
parteneri sexuali multipli;
naşterea de la mamă infectată cu VHC.

79. HEPATITA VIRALĂ D
mai mult de 10 milioane persoane infectate cu virusul hepatic D;
În RM incidenţa prin HVD a scăzut de la 82 cazuri (1,9%) -a pînă la 31 cazuri (0,7%) – 2005;
HVD cauzează hepatită doar la persoanele cu HVB acută sau cronică, și nu poate produce infecția fără prezența acestuia;
Capacitatea de a transforma formele asimptomatice sau medii în forme grave, fulminante și cu o progresie rapidă

81. Hepatitis D (Delta) Virus
 antigen
HBsAg
RNA 19 19 19

82. Hepatita D – Caracteristicile clinice
Coinfecție
-Boală severă acută.
-Risk scăzut de cronicizare.
Suprainfecție
De obicei dezvoltă forme cronice; 20 20 20

83. CO-INFECȚIE
mai frecvent se înregistrează în rezultatul transfuziilor masive de sânge sau la utilizatorii de droguri, iar manifestările clinice sunt similare cu cele a HVB.
SUPRAINFECȚIA
este mult mai agresivă ce se manifestă cu dezvoltarea cerozei hepatice într-o perioadă mai scurtă comparativ cu HVB cronică .

84. Sursa de infecție Persoanele bolnave cu HVB acută sau cronică.
purtătorii de AgHBs.

85. Hepatita D - Prevenirea
HBV-HDV Coinfecție
Profilaxia pre sau postexpunere pentru a preveni infectarea cu HVB .
HBV-HDV Suprainfecție
Educația pentru sănătate cu scop de a reduce riskul de cronicizare 25 25 25

86. Prevalenţa şi incidenţa prin ciroze în Republica Moldova, aa.2000-2008

87. Mortalitatea prin cancer hepatic în RM la 100
Mortalitatea prin cancer hepatic în RM la populaţie (anii )

88. Thanks!