3. Când roua dimineţii

1. Când roua dimineţii pământu-mpodobeşte cu flori de diamant, Cu zorii în cântare şi inima tresare: “Mărire lui Isus”.

2. Când fruntea ostenită de trudă zămisleşte amarele sudori, Găsesc înviorarea cântând din nou cântarea: “Mărire lui Isus”.

3. Când îngerii tenebrei şi-n suflet vor să-ntindă al nopţii negru fald, Un scut am de lumină, şi cânt mereu spre tihnă: “Mărire lui Isus”.

4. Când zorii nu mai pleacă şi truda se-odihneşte iar noaptea va pieri, Atunci orice suflare cânta-va-a mea cântare: “Mărire lui Isus”.