1. INTERACŢIUNEA EREDITATE- MEDIU-EDUCAŢIE ÎN DEZVOLTAREA FIINŢEI UMANE
1. Dezvoltarea psihobiologică umană
2. Dezvoltarea psihică
3. Dezvoltarea psiho-socială
4. Factorii dezvoltării umane

2. Optaţi argumentat pentru:
Ce naşte din pisică şoareci mănâncă!
Cine are carte are parte.

3. Obiectivele UI2
să descrie dezvoltarea biologică, psihică şi psihosocială a subiecţilor angajaţi în învăţare;
să găsească exemple prin care să ilustreze rolul mediului / educaţiei în dezvoltarea biologică şi psihică a elevilor;
să găsească argumente pentru a respinge abordările ineistă şi ambientalistă;
să identifice, în mediul şcolar, exemple care să întemeieze teze dublei determinări.

4. Dezvoltarea
procesul de transformare ireversibilă biologică, psihologică şi psiho-socială, prin care se produc treceri
de la inferior la superior,
de la simplu la complex,
de la nediferenţiere la organizare,
într-o succesiune de etape (stadii).
(P.Popescu-Neveanu, 1978)

5. Dezvoltarea biologică – maturare (maturizare)
Dezvoltarea preponderent dependentă de programul genetic, întâlnită la toţi copiii, depăşind graniţele interculturale.
(A. Gessel,1925)

6. Dezvoltarea biologică
dependentă de potenţialul ereditar al
indivizilor influenţat de factori interni,
care acţionează în timpul vieţii intrauterine
şi al căror ansamblu formează factorii înnăscuţi.

7. Creşterea (fizică şi psihomotorie) sau dezvoltarea biologică
mărirea dimensiunilor fizice (înălţime, greutate etc.)
modificarea unor parametri funcţionali (forţă, rezistenţă, precizie, motricitatea globală, motricitatea de fineţe).

8. Creşterea
nu este liniară, are ritmuri diferite de la un organ sau sistem la altul,
ritmuri mai rapide la vârste mici,
ritmurile sunt reactivate la pubertate provocând “pusee de creştere” (12 ani la fete şi 14 ani la băieţi)
cresterea prezintă decalaje transversale (presupun diferenţe de maturizare ale organelor şi sistemelor de organe la aceeaşi vârstă).

9. Ponderea eredităţii şi a mediului
Grupuri investigate r
Gemenii identici crescuţi în acelaşi mediu
0,85
Gemenii identici crescuţi în medii diferite
0,67
Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în acelaşi mediu
0,58
Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în medii diferite
0,24
H. Bee, 2007

10. Deprivarea senzorială
Pisicile au fost plasate într-un mediu total lipsit de posibilităţi de explorare.
Concluzie: studiul creierului - regres al conexiunilor nervoase.

11. Exemplu: deficientele de citit
Gemenii monozigoti – 64% concordante privind prezenta deficientelor
Gemenii dizigoti – 40% concordante
Diferentele dintre frati si gemeni sunt semnificative statistic.
(De Fries et al.1997)
Concluzie: deficientele de citit se datorează:
influenţelor ereditare; eritabilitatea estimata este intre 51% si 93%.
2. influentelor din timpul sarcinii si dezvoltarii timpurii - boli, factori teratogeni Ex. prezenta pesticidelor in alimente (1993, cercetari din SUA) dioxine, plumb, alcoolul,droguri etc.
3. mediului familial (Kalmar, 1996), factorilor socioeconomici si educational (Fiodorowicsi &Trites, 1991)

12. 1. Variabila manipulată: îmbogăţirea mediului
Soareci tineri: 80 de zile
Mediul de control:
un mediu obişnuit care oferea hrană, apă, supraveghere
Mediul experimental:
un mediu bogat care oferea oportunităţi de joacă, de explorare.
Soareci adulti: 105 zile

13. Rezultate Şoarecii plasaţi în mediul fizic mai bogat
aveau un creier mai bine dezvoltat cu greutate mai mare,
neuroni mai mari,
cantităţi superioare de ARN în celule.
Concluzii:
Mediul influenteaza dezvoltarea
Creierul isi pastreaza plasticitatea in raspunsurile la experinte noi - şoarecii-adulţi reactioneaza + la un mediu imbogatit
(Rosenzweig M.R, Krech D, Bennett EL, Diamond MC (1962) Effects of environmental complexity and training on brain chemistry and anatomy: a replication and extension. J Comp Physiol Psychol, 55:429–437.

14. Observaţii pe om
maturizarea post natală a creierului ocupă 1/5- 1/6 din viaţă,
greutatea creierului creşte de trei ori faţă de greutatea avută la naştere, în special prin mărirea neuronilor din hipocamp şi din creierul mic.
copilul are un creier ce reprezintă 25% din creierul adultului, spre deosebire de creierul unui pui de maimuţă care reprezintă 60% din creierul unei maimuţe-adult.
în perioada achiziţiei limbajului, creierul unui copil creste, în medie, cu 200g.
Dezvoltarea post-natală permite structurilor cerebrale să se dezvolte prin interacţiune cu mediul fizic

15. Experimente invocate, naturale
Caracteristici ale copiilor crescuţi în medii nestimultive
Deprivarea maternală – cauză a tulburărilor emoţionale, a sindromului de disconfort, a delincvenţei ? (Bowlby, 1944)*
Programele pentru dezvoltarea timpurie
Concepte inrudite: deprivare maternala (Bowlby, 1946, 1951) si hospitalism *(R. Spitz, 1945)
* A. Birch (2000). Psih. Dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica,pp (optional)

16. De citit…
A. Birch (2000). Psihologia dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica, pp (optional)

17. Bowlby, J. (1951). Maternal Care and Mental Health
Bowlby, J. (1951). Maternal Care and Mental Health. Geneva: World Health Organisation
Obiectiv: sa studieze relatia dintre deprivarea materna din copilarie si delincventa juvenila (la cererea OMS, dupa al II-lea RM - cresterea numarului copiilor fara adapost, in 1946
Prezumtie: relatiile ciopilului cu mama (_sau un substitut de lunga durata) influenteaza sanatatea mentala a copilului
Procedura: Bowlby a studiat un grup de 44 de minori hoti, care au fost internati intr-o clinica tulburari emotionale (grupul cvasi experiemntal ) comparativ cu 44 de copii care nu furau.
Rezultate:
14 copii din grupul cvasiexperiemntal au fost diagnosticati cu deficit emotional. In grupul d e control nici un copil nu a fost diagnosticat cu deficit emotional.
17 dintre copiii-hoti au fost separati, mai mult de 6 luni, de mama de mama inainte de 5 ani; numai 2 in grupul de control
Conclusie: exista o corelatie intre deprivarea materna si comportamentul delincvent in adolescenta
Puncte +: reyultatele interesante, merita mai multe studii
Puncte-
par sa existe si alti factori ai delincventei. Ce anume a determinat separarea de mamei de copil? Coelatia nu este o cauza.
studiul s-a bazat pe amintirile minorilor care pot sa nu fie sigure.

18. Implicaţii asupra educaţiei
Părinţii:
- mediu stimulativ, bogat, care să faciliteze învăţarea şi dezvoltarea creierului, începând cu primii ani de viaţă;
- relaţie timpurie cu un adult care să ofere îngrijire şi afecţiune (nu doar mama ci si tatăl)
Profesorii - experţi în dezvoltarea umană, să evite atitudinile negative şi profeţiile defavorabile, să stimuleze mişcarea, să ofere spaţiu şi să încurajeze căutarea, explorarea mediului, să construiască provocări pe măsura copilului;
Societatea
- atenţie formării timpurii prin introducerea unor programe care să susţină copiii proveniţi din medii dezavantajate cultural
orientarea copiilor spre adopţie şi nu spre orfelinate
acces liber al părinţilor la copiii spitalizati.

19. Dezvoltarea psihică perfecţionarea structurilor deja existente
constituirea de conduite şi atitudini noi, ca instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe şi ca formare de modalităţi de satisfacere a trebuinţelor şi formare de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface.
(U. Şchiopu, 1997).

20. Ereditatea psihică Argumente:
Mai greu de evidenţiat decât ereditatea somatică, dar nu poate fi contestată.
Argumente:
pentru determinarea genetică a aptitudinilor - existenţa unor familii bogate în subiecţi de o remarcabilă inteligenţă: Bernoulli, Cassinni, Becquerel, Darwin, Monod
dacă o formă sau alta de idiotism sau înapoiere mintală se întâlneşte în aceeaşi familie, din generaţie în generaţie, cum să nu vedem aici consecinţa unei alterări a patrimoniului ereditar…?
Jacques Larmat, Genetica inteligenţei, 1977

21. Dar mediul, familia in care au crescut?

22. Ponderea factorilor ereditari şi de mediu în determinarea funcţiilor psihice
Cu cât o funcţie psihică este mai complexă, cu atât ea depinde mai puţin de ereditate, mediul şi educaţia fiind cele care fac diferenţa (Zazzo 1960).
Ereditatea acţionează inegal:
emotivitatea generală, temperamentul şi aptitudinile au o determinare ereditară mai puternică,
atitudinile, caracterul sunt predominant produse ale educaţiei.
Aceeaşi trăsătură psihică poate fi rodul unor combinaţii de factori particulare: un copil este emotiv ereditar, altul datorită unor influenţe de mediu.
Acţiunea factorilor ereditari în cazul însuşirilor psihice este mai puternică în copilărie şi mai slabă la adult.
Cz. - ereditatea este premisa naturală a dezvoltării biologice şi psihologice, arată ceea ce ar putea să fie individul

23. Perioadele sensibile şi perioadele critice ale dezvoltării
Perioadele mai propice dezvoltării accelerate a unei anumite funcţii psihice ce polarizează în jurul ei alte funcţii, conferind o coloratură distinctă vieţii psihice a copilului
(Atkinson, 2002)

24. Exemple de perioadele sensibile
Dezvoltarea limbajului: 2 -7 ani
Primii ani de viaţă - formarea sentimentului de ataşament faţă părinţi /persoane adulte,
Perioada şcolară - decisivă pentru dezvoltarea sistemului de concepte.

25. Perioade sensibile globale
PSG - întreaga personalitate a copilului este mai receptivă la influenţele din jur.
0 -3 ani
ani

26. Intervenţii pedagogice direcţionate
spre acele funcţii care sunt mai receptive la dezvoltare.
prima copilărie → dezvoltarea perceptivă,
preşcolari → dezvoltarea memoriei,
şcolaritatea mică → achiziţia instrumentelor esenţiale: citit, scris, socotit,
şcolaritatea mijlocie şi mare → formarea conceptelor şi a sistemelor de concepte (inclusiv a procedurilor corespunzătoare).

27. Perioade critice
Perioadele sensibile la o dezvoltare accelerată = perioade sensibile la regres - anumite funcţii sunt mai uşor alterabile decât altele şi decât în alte perioade.
În perioadele sensibile se va urmări atât stimularea funcţiei cât şi evitarea deteriorării acesteia. Exemplu: demutizarea trebuie să se producă în perioada de achiziţie a limbajului oral, adică în copilăria mică (3-5 ani). În caz contrar, nedezvoltarea limbajului atrage apariţia de deficienţe de scris şi citit, de relaţionare socială etc.,

28. Toate achiziţiile copilului pot fi influenţate de mediu?
Compararea copiilor înfăşaţi până la şapte luni cu copii crescuţi fără a fi înfăşaţi a arătat că subiecţii din ambele grupuri au mers la aceeaşi vârstă.
Cz: achiziţia deprinderilor motorii specifice primului an de viaţă este independentă de exerciţiu.
Dennis & Dennis (1940)

29. Accelerarea creşterii somatice şi a maturizării sexuale - faţă de 1900
media de înălţime - 10 cm faţă de generaţiile anterioare,
greutate cu 5 kg.
coborârea vârstei de maturizare sexuală cu mai mult de 2 ani.
Explicaţii:
extinderea procesului de urbanizare,
aport sporit de vitamine,
creşterea cantităţii de informaţii
(Efecte negative: supraîncărcare, instalarea oboselii, a instabilităţii emoţionale, apariţia frecventă a conflictelor)

30. Dezvoltarea psiho-socială
interiorizarea progresivă a normelor şi a valorilor ce conferă persoanei capacitatea de a participa ca membru activ la viaţa şi activitatea socială, prin integrarea în muncă, asumarea unei diversităţi de roluri maritale, parentale
simultană şi interdependentă cu dezvoltarea biologică şi psihică

31. Exemple: atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter
Caracterul se formează în copilărie şi adolescenţă şi se poate schimba pe tot parcursul vieţii
atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter
sistemul de valori
Sentimentele
Gândirea şi sistemul de concepte, operaţiile

32. Jocul - sursă a dezvoltării psihosociale a copiilor
La grădiniţă:
jucăriile sunt proprietate comună,
utilizarea lor depinde de negocierea acestora pentru dreptul de proprietate temporară
marcarea verbală a teritoriului (“Noi ne jucam aici” )
apare prietenia pasageră în relaţie cu ideea de joacă împreuna într-un spaţiu
expresii ce sporesc sentimentul de siguranţa în interiorul grupului (Noi suntem prieteni!)
expresii de descurajare a accesului altor copii în spaţiul construit (“Tu nu te joci cu noi, nu eşti prietenul nostru!”).

33. În joc: copiii îşi construiesc identităţile sociale,
cultivă prietenia şi menţin ori transformă ordinea socială a culturii de egali prin opoziţie şi confruntare.
învaţă reguli, învaţă să le respecte ori să le impună altora, deci învaţă să stăpânească dimensiunea socială a jocului.
a te juca presupune să stăpâneşti dimensiunea socială a jocului
Danic, J. Delalande, P. Rayou (2006).

34. Jucăriile „genizate” Jucăriile stereotipizate în funcţie de gen
pentru băieţi: vehicule, echipament sportiv, de război
pentru fete: păpuşi, vase, articolele de vestimentaţie.
Când jocul copiilor răspunde acestor stereotipuri, ei sunt încurajaţi, recompensaţi de către educatori (Richmond-Abbot, 1992).
Socializarea diferită a băieţilor şi fetelor prin joc şi jucării, prin limbaj, presă, TV, şcoală etc. conduce la diferenţe de gen care se adaugă diferenţelor biologice.
M. Richmond-Abbott (1992).

35. Teorii reducţioniste
teoriile ereditariste (sau ineiste) - accentuează rolul eredităţii limitând posibilitatea intervenţiilor pedagogice;
teoriile ambientaliste - exagerează rolul mediului, promovând un optimism naiv.
Consecinţe - asupra atitudinilor educative
fatalism pedagogic
optimism pedagogic exagerat (G. Watson)

36. Teza dublei determinări
Genele stabilesc limitele potenţialului individual, iar ceea ce se va întâmpla cu acest potenţial depinde de mediu.
R. Atkinson et al. Introducere in psihologie, 2002

37. Modelul ecologic al dezvoltării umane (Bronfenbrenner, 1979)
Mass-media
SOCIETATEA- macrosistem
Exosistem: conditiile de lucru ale parintilor
Sat/oraş
Egalii
Familia
Scoala
COPILUL
Microsisteme
Mezosistem de legatura