1. Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social
Investește în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară nr. 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”
Domeniul major de intervenție 1.5 „Programe doctorale și post-doctorale în sprijinul cercetării”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/137926
Rute de excelență academică în cercetarea doctorală și post-doctorală – READ
Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social
Lector : Emil Dinga
Dată: 01 septembrie 2014
Loc: Academia Română, Calea Victoriei 125, Sala N.N. Constantinescu
Oră: – 14.00

2. SUMAR Ce este cunoașterea
Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii
Ce este cunoașterea științifică
Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii științifice
Analitic și sintetic în cunoașterea socială
Teoretic și empiric în cunoașterea socială
Monadic și poliadic în cunoașterea socială
Semnificația propozițiilor sociale
Conceptul de paradigmă?
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

3. Ce este cunoașterea (1/3)
Realitatea este orice poate pretinde un statut ontologic. Ea poate fi:
realitate actuală sau realitate potențială (conform distincției aristotelice)
realitate obiectivă (autonomă în raport cu subiectul) sau realitate subiectivă (non- autonomă în raport cu subiectul)
Cunoașterea este o realitate subiectivă
există numai pentru subiect
realitatea obiectivă, în sine, nu are nici un predicat/proprietate, în afară de cea ontologică (totuși, după Kant, calitatea ontologică nu este predicat – vezi respingerea argumentului ontologic al lui Anselm privind existența lui Dumnezeu)
toate predicatele realității sunt conferite acesteia exclusiv de subiect
Nici o cunoaștere nu este (nu poate fi) nemijlocită
chiar și percepțiile reprezintă simulări (modele) ale realității
ca urmare, cunoaștem doar fenomenul (modelul) nu numenul (realitatea în sine)
Cunoașterea este dată, în mod disjunctiv non-exclusiv, de:
percepții: prezența in actu a realității percepute este necesară (orice tip de subiect)
reprezentări: prezența in actu a realității percepute nu este necesară (subiect cultural)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

4. Ce este cunoașterea (2/3)
Cunoașterea instituie o ordine în realitate
prin descoperire: flux cognitiv dinspre realitate către subiect (ipoteză inductivă)
prin invenție: flux cognitiv dinspre subiect către realitate (ipoteză deductivă)
Ordinea instituită de cunoaștere în realitate poate fi:
ordine naturală (ON): emergentă, analitică, predictibilă, fără scop (doar cu finalitate)
fără noutate (sau cu „noutate” complet deterministă)
ordine cvasi-socială (OCS): obiectivată, sintetică, parțial predictibilă, fără scop
cu „noutate” parțial deterministă
ordine socială (OS): obiectivată, sintetică, impredictibilă , cu scop
cu noutate propriu-zisă (bazată pe liber-arbitru)
Tipurile cunoașterii:
formală: conștientă, comunicabilă inter-subiectiv, simbolică
intuitivă: inconștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, simbolică
empirică: conștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică
ostensivă: conștientă, comunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică
instinctivă: inconștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică
memică: inconștientă, comunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

5. Ce este cunoașterea (3/3)
𝑪𝑪: cunoaștere conștientă
𝑪 𝑪 : cunoaștere inconștientă
𝑪𝑺: cunoaștere simbolică
𝑪 𝑺 : cunoaștere non-simbolică
𝑪𝑻: cunoaștere comunicabilă inter-subiectiv
𝑪 𝑻 : cunoaștere incomunicabilă inter-subiectiv
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

6. Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii (1/3)
Geneza cunoașterii:
emergența sau proiectarea unei probleme
emergență: ontologizare non-deliberativă (poate fi, însă, și un spillover)
proiectare: ontologizare deliberativă (proiectarea, spre deosebire de reprezentare, poate fi și apriorică)
problemă: fenomen real căruia nu-i corespunde (încă) o schemă de marcare deschisă
marcare deschisă: identificarea unui parcurs complet (realizat fie praxiologic, fie reprezentațional) al fenomenului, care să nu conțină infinități sau imposibilități
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

7. Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii (2/3)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

8. Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii (3/3)
Posibilitatea cunoașterii este condiționată de concomitența:
existenței unui subiect cognitiv (cultural sau non-cultural)
subiect cultural: capabil de percepții și reprezentări
subiect non-cultural: capabil de percepții
existenței unei opinii a subiectului cognitiv despre realitate (de regulă, despre un segment spațio-temporal și criterial - SPTC - de realitate, și nu despre realitate ca întreg)
subiect cultural: opinia este semnalizată altor subiecți pe baza unui cod dobândit formal
subiect non-cultural: opinia este semnalizată altor subiecți pe baza unui cod dobândit empiric
adevărului opiniei
subiect cultural: verificare logică (non-penalizatoare) sau practică (penalizatoare)
subiect non-cultural: verificare practică (penalizatoare)
invocării unui principiu de întemeiere a opiniei
subiect cultural: principiu bazat pe raționalitate/inteligibilitate (a priori)
subiect non-cultural: principiu bazat pe testul de supraviețuire (a posteriori)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

9. Ce este cunoașterea științifică
Predicatele suficiente ale cunoașterii științifice (de tip științific) sunt:
caracter formal
consecința 1: cunoașterea științifică implică exclusiv subiecți culturali
consecința 2: cunoașterea științifică implică folosirea unui limbaj simbolic
caracter non-ambiguu
consecința 1: cunoașterea științifică este exclusiv (sau predominant) denotativă
consecința 2: semnificația cunoașterii științifice este aceeași pentru orice subiect (prin folosirea jargonului)
caracter falsificabil factual
consecința 1: cunoașterea științifică este negociabilă public (validarea cunoașterii științifice se face prin „votul” comunității științifice)
consecința 2: validitatea cunoașterii științifice este non-categorică, deci condițională (cenzura celor trei „O” ai factualității: oricând, oriunde, orice factual poate respinge cunoașterea științifică – criteriul Popper)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

10. Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii științifice (1/2)
Geneza cunoașterii științifice:
formularea unei probleme științifice
problemă științifică: problemă a cărei rezolvare necesită formularea unei explicații
formularea explicației: implică limbajul simbolic
limbaj simbolic: limbaj în care alegerea semnelor este supusă votului public
explicație (sens larg): raționalizare testabilă (poate fi și un mecanism cauzal)
explicație (sens restrâns): descrierea unei cauzalități
raționalizare: marcare deschisă de tip reprezentațional, votată public
testabilitate: posibilitatea re-marcării deschise (este exclusiv factuală)
testabilitatea implică cauzalitatea (invers nu este adevărat, de exemplu putem avea o cauzalitate de tip metafizic)
cauzalitate: raționalizarea extinsă (este permisă infinitatea, dar nu imposibilitatea)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

11. Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii științifice (2/2)
Posibilitatea cunoașterii științifice este asigurată de specificarea condițiilor privind posibilitatea cunoașterii:
cu privire la subiectul cognitiv științific
subiectul cognitiv științific este exclusiv subiect cultural
cu privire la existența opiniei științifice
opinia științifică este exprimată în limbaj simbolic
opinia științifică este opozabilă oricărui subiect care înțelege limbajul folosit
opinia științifică transcende subiectul emitent primar al opiniei, devenind opinie publică (sau, cel puțin, a unei comunități sociale – comunitatea științifică)
opinia științifică este formulată într-o modalitate pozitivistă (testabilă)
cu privire la adevărul opiniei științifice
adevărul opiniei științifice este aprioric (altfel, am avea o simplă tautologie cu factualul)
adevărul opiniei științifice este falsificabil (infirmabil factual)
cu privire la întemeierea opiniei științifice
principiul de întemeiere este principiul cauzalității
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

12. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (1/6)
conceptul de analitic:
există trei accepțiuni distincte ale conceptului de analitic:
A1: accepțiunea 1 – ca obiect al cunoașterii: ceva este analitic dacă poate fi descompus în componente mai simple (la limită, elementare, adică indivizibile), care încă își păstrează „personalitatea” cognitivă
NB1: această accepțiune este corelată cu noțiunea de analiză (procesul de a exploata proprietatea analitică a obiectului cunoașterii)
NB2: această accepțiune este pandantul conceptului de sintetic din perechea „analiză – sinteză”
A2: accepțiunea 2 – ca disciplină cognitivă: ceva este analitic dacă principiile, legile, teoremele etc. disciplinei cognitive se aplică, în mod simetric, oricărui individ din clasa de obiecte ale cunoașterii aferente acelei discipline
NB1: această accepțiune este corelată cu respingerea descrierilor prin legități sau regularități de tip statistic
NB2: principiile, legile teoremele etc. astfel definite se mai numesc și dinamice (prin opoziție cu cele statistice care se poate spune că sunt dinamice cu privire la media indivizilor)
A3: accepțiunea 3 – ca enunț propozițional: ceva este analitic dacă este tautologic (dacă predicatul logic este conținut în subiectul logic)
NB1: aceasta este accepțiunea kantiană a analiticității
NB2: această accepțiune este pandantul conceptului kantian de sintetic
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

13. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (2/6)
conceptul de sintetic:
există două accepțiuni distincte ale conceptului de sintetic:
S1: accepțiunea 1 – ca obiect al cunoașterii: ceva este sintetic dacă a rezultat din recompunerea componentelor analitice, căpătând o nouă „personalitatea” cognitivă
NB1: această accepțiune este corelată cu noțiunea de sinteză (procesul de a exploata proprietatea sintetică a obiectului cunoașterii)
NB2: această accepțiune va sta la baza discuției privind posibilitatea agregărilor în economie (ca disciplină cognitivă, sau ca proces real) – vezi Prelegerea nr. 14
S2: accepțiunea 2 – ca enunț propozițional: ceva este sintetic dacă este non-tautologic (dacă predicatul logic nu este conținut în subiectul logic)
NB1: aceasta este accepțiunea kantiană a sinteticității
NB2: această accepțiune este pandantul conceptului kantian de analitic
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

14. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (3/6)
deci:
A1, respectiv S1 sunt complet compatibile cu socialul
A3, respectiv S2 sunt parțial compatibile cu socialul
A2 este incompatibil cu socialul
vom fi interesați de A3, respectiv S2
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

15. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (4/6)
propoziții sociale (PS)
(def) o propoziție care vizează fie un obiect social (OS), fie un subiect social (SS), fie o relație dintre un subiect social și un obiect social (SOS)
tipologia propozițiilor sociale:
PS-I: propoziții sociale indicative (formulează explicația socială)
PS-IA: propoziții sociale indicative de tip asertiv (afirmații sau negații)
PS-II: propoziții sociale indicative de tip ipoteză (asumpție)
PS-IP: propoziții sociale indicative de tip postulat (axiomă)
PS-nI: propoziții sociale non-indicative (formulează metodologia de cercetare socială)
PS-nIQ: propoziții sociale non-indicative de tip interogativ (formulează întrebarea)
PS-nID: propoziții sociale non-indicative de tip deontic (normativ)
PS-nIM: propoziții sociale non-indicative de tip modal (formulează comportamentul social)
forma propozițiilor sociale
notații: SL (subiectul gramatical sau logic); PL (predicatul gramatical sau logic); ∎ (un semn grafic care indică concatenarea discursivă între elementele structurale ale propoziției sociale)
forma logică a propoziției sociale
𝐒𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁ 𝐒𝐎𝐒)∎ 𝐏𝐋 𝟏 ∎ 𝐏𝐋 𝟐 ∎⋯∎ 𝐏𝐋 𝐧 , sau
𝐒𝐋∎ 𝐏𝐋 𝟏 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)∎ 𝐏𝐋 𝟐 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)∎⋯∎ 𝐏𝐋 𝐧 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒), sau
𝐒𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁ 𝐒𝐎𝐒)∎ 𝐏𝐋 𝟏 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)∎ 𝐏𝐋 𝟐 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)∎⋯∎ 𝐏𝐋 𝐧 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

16. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (5/6)
propoziții sociale analitice (PSA)
(def) propoziții sociale în care predicatul logic este conținut în subiectul logic
aceste propoziții sunt de tip tautologic și sunt menite să obțină forma cea mai adecvată de exprimare a unei idei sociale (pentru oricare dintre cele șase tipuri posibile)
o PSA nu produce cunoștințe noi, ci doar schimbă forma de exprimare a unei cunoștințe
posibilitatea propozițiilor sociale analitice
propozițiile sociale analitice (PSA) sunt posibile întrucât știința socială conține legități sau regularități care sunt asumate ca adevărate și din care pot fi derivate alte propoziții adevărate
ex. din economie: legea randamentelor descrescătoare
utilitatea propozițiilor sociale analitice
propozițiile sociale analitice (PSA) sunt utile pentru dezvoltarea unor raționamente pur deductive, din care să se extragă teoreme
ex. din economie: efectul (teorema) Balassa-Samuelson este derivat (ă) prin raționament deductiv bazat pe ipoteza alegerii conform cu costul de oportunitate minim (circulația forței de muncă)
forma abstractă a propozițiilor sociale analitice
𝐒𝐋 𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒 ;𝐏𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒) ∎𝐏𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒), sau
𝐒𝐋 ⊙ ;𝐏𝐋 ⊙ ∎𝐏𝐋 ⊙ , unde ⊙∼ 𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒, iar ∼ înseamnă „echivalent cu”
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

17. Analitic și sintetic în cunoașterea socială (6/6)
propoziții sociale sintetice (PSS)
(def) propoziții sociale în care predicatul logic nu este conținut în subiectul logic
aceste propoziții sunt de tip non-tautologic
o PSS comunică cunoștințe noi (care nu existau în subiect)
posibilitatea propozițiilor sociale sintetice
având în vedere faptul că știința socială se ocupă de relația „subiect-obiect”, adică are o auto-referențialitate imperfectă, propozițiile sociale vor fi și de tip PSS, adică vor conține cunoștințe noi despre subiectul social, sau despre obiectul social, sau despre relația subiect social– obiect social
utilitatea propozițiilor sociale sintetice
propozițiile sociale sintetice (PSS) sunt utile atât pentru a pune „întrebări” obiectului social, cât și pentru a formula aserțiuni despre realitatea socială sau pentru a formula comportamente sociale
în general, propozițiile sociale sintetice vor constitui masa de propoziții empirice ale științei sociale
forma abstractă a propozițiilor sociale sintetice
𝐒𝐋 (𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒)∎𝐏𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒), sau
𝐒𝐋 (⊙)∎𝐏𝐋 ⊙
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

18. Teoretic și empiric în cunoașterea socială (1/3)
conceptul de teoretic
teoreticul vizează obiecte teoretice
(def) obiect teoretic (OT): semn care are ca referință tot un obiect teoretic
𝐎𝐓 𝟏 = 𝐟 𝟏 𝐎𝐓 𝟐 = 𝐟 𝟐 𝐎𝐓 𝟑 =…= 𝐟 𝐧−𝟏 𝐎𝐓 𝐧 = 𝐟 𝐧 ( 𝐎𝐓 𝟏 )
NB1: deci, teoreticul este închis din punct de vedere al semnificației (denotatului)
NB2: definiția are caracter recursiv, dar nu este o recursivitate infinită, deoarece mulțimea obiectelor teoretice este o mulțime finită (n = finit)
conceptul de empiric
empiricul vizează obiecte empirice
(def) obiect empiric (OF): semn care are ca referință fie un obiect empiric, fie o relație între un obiect teoretic și unul empiric
𝐎𝐅 𝟏 = 𝐟 𝟏 𝐎𝐅 𝟐 ⋁ 𝐠 𝟏 ( 𝐎𝐓 𝐍 𝟏 , 𝐎𝐅 𝐌 𝟏 ) = 𝐟 𝟐 𝐎𝐅 𝟑 ⋁ 𝐠 𝟐 ( 𝐎𝐓 𝐍 𝟐 , 𝐎𝐅 𝐌 𝟐 ) =… = 𝐟 𝐤−𝟏 𝐎𝐅 𝐤 ⋁ 𝐠 𝐤−𝟏 𝐎𝐓 𝐍 𝐤−𝟏 , 𝐎𝐅 𝐌 𝐤−𝟏 = 𝐟 𝐤 𝐎𝐅 𝟏 ⋁ 𝐠 𝐤 ( 𝐎𝐓 𝐍 𝐤 , 𝐎𝐅 𝐌 𝐤 )
NB1: deci, empiricul este deschis din punct de vedere al semnificației (denotatului)
NB2: definiția are caracter recursiv, dar nu este o recursivitate infinită, deoarece mulțimea obiectelor empirice este o mulțime finită (k = finit)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

19. Teoretic și empiric în cunoașterea socială (2/3)
propoziții sociale teoretice (PST)
(def) propoziții sociale în care subiectul logic este un obiect social teoretic (OST)
posibilitatea propozițiilor sociale teoretice
constă în faptul că știința socială își construiește un sistem conceptual propriu, sistem caracterizat în general prin auto-referențialitate imperfectă dar, în măsura (sau în „zona” de conceptualizare) în care auto-referențialitatea este completă cu privire la obiectele teoretice, vor putea fi formulate propoziții sociale teoretice
ex. din economie: „Mărimea salariului nominal este dată de produsul dintre prețul bunului și productivitatea marginală a muncii” (𝐩∙𝐅 𝐊,𝐋 =𝐬∙𝐋+𝐫∙𝐊→𝐬=𝐩∙ 𝛛𝐅 𝛛𝐋 =𝐩∙ 𝐰 𝐦 )
utilitatea propozițiilor sociale teoretice
propozițiile sociale teoretice (PST) sunt utile pentru epuizarea teoremelor (și a lemelor aferente) non-contextuale
în general, propozițiile sociale teoretice vor constitui masa de propoziții necesare ale științei sociale
forma abstractă a propozițiilor economice teoretice
𝐒𝐋 (𝐎𝐒𝐓)∎𝐏𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝐒⋁𝐒𝐎𝐒), sau
𝐒𝐋 (⊘)∎𝐏𝐋 ⊙ , unde ⊘∼𝐎𝐒𝐓
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

20. Teoretic și empiric în cunoașterea socială (3/3)
propoziții sociale empirice (PSE)
(def) propoziții sociale în care subiectul logic este un obiect social empiric (OSE) sau o relație între un obiect social teoretic și unul empiric
posibilitatea propozițiilor sociale empirice
constă în faptul că știința socială aplică construcția sa conceptual-explicativă realității factuale, atât pentru testarea propriilor teoreme (leme), cât și pentru a prescrie comportamente sociale
ex. din economie: „O creștere a înclinației marginale spre consum ar putea conduce, la același venit disponibil, la creșterea prețului mediu pe economie, dacă oferta internă este rigidă pe termen scurt” (↑𝐝𝐜→↑𝑫→↑𝒑, dacă 𝝏𝑺 𝝏𝒑 =𝟎)
utilitatea propozițiilor sociale empirice
propozițiile sociale empirice (PSE) sunt utile pentru descrierea fenomenelor sociale contextuale posibile
în general, propozițiile sociale empirice vor constitui masa de propoziții contingente ale științei sociale
forma abstractă a propozițiilor sociale empirice
𝐒𝐋 𝐎𝐒𝐄;𝐡(𝐎𝐒𝐓, 𝐎𝐒𝐄) ∎𝐏𝐋(𝐒𝐒⋁𝐎𝑺⋁𝐒𝐎𝐒), sau
𝐒𝐋 (⊗)∎𝐏𝐋 ⊙ , unde ⊗∼[𝐎𝐒𝐄;𝐡 𝐎𝐒𝐓, 𝐎𝐒𝐄 ]
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

21. Monadic și poliadic în cunoașterea socială (1/3)
propoziție socială monadică
(def) o propoziție socială al cărei predicate sunt monadic omogene
(def) un predicat este monadic dacă depinde de o singură variabilă
(def) predicatele sunt monadic omogene dacă depind de aceeași variabilă
(forma generală):
𝐒𝐋 (⊙)∎ 𝐏𝐋 𝟏 𝐱 ∎ 𝐏𝐋 𝟐 𝐱 ∎… ∎ 𝐏𝐋 𝐧 𝐱 ∎ sincategorematici
NB1: subiectul și predicatul sunt, într-o propoziție socială, termeni categorematici (care au semnificație prin ei înșiși, deci trimit la un denotat în mod nemijlocit)
NB2: numărul termenilor sincategorematici (care nu au semnificație prin ei înșiși, constituind elemente de legătură, în cadrul propoziției, între termenii categorematici) nu este restricționat în propoziția socială, deci nici în cea atomică (monadică)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

22. Monadic și poliadic în cunoașterea socială (2/3)
(validitate) o propoziție socială monadică este validă dacă formularea ei sintactică (sau deducerea ei logică) respectă principiile logice și regulile de limbaj (sau de raționament)
este posibil ca o propoziție socială monadică validă să fie falsă, și invers, o propoziție socială monadică invalidă să fie adevărată
ex: propoziție socială monadică validă și falsă:
(premisa majoră): toți investitorii au coarne (𝒙∼ 𝒊𝒏𝒗𝒆𝒔𝒕𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊, ∀ 𝒙 :𝒙 𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒂𝒓𝒏𝒆)
(premisa minoră): unii politicieni sunt investitori (𝒚 ∼𝒑𝒐𝒍𝒊𝒕𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒊, ∃𝒚:𝒚=𝒙)
(concluzia): unii politicieni au coarne (∃𝒚:𝒚 𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒂𝒓𝒏𝒆)
ex: propoziție socială monadică invalidă și adevărată:
(premisa minoră): unii politicieni au coarne (𝒚 ∼𝒑𝒐𝒍𝒊𝒕𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒊, ∃𝒚:𝒚 𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒂𝒓𝒏𝒆)
(concluzia): unii politicieni sunt investitori (∃𝒚:𝒚∼𝒊𝒏𝒗𝒆𝒔𝒕𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

23. Monadic și poliadic în cunoașterea socială (3/3)
propoziție socială poliadică
(def) o propoziție socială al cărei predicat este poliadic
(def) un predicat este poliadic dacă depinde de mai mult de o variabilă
(forma generală 1):
𝐒𝐋 (⊙)∎ 𝐏𝐋 𝟏 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 … ∎ 𝐏𝐋 𝟐 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 … ∎… ∎𝐏𝐋 𝐧 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 … ∎sincategorematici
𝐒𝐋 (⊙)∎ 𝐏𝐋 𝟏 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 … ∎ 𝐏𝐋 𝟐 𝐱 𝟐 , 𝐲 𝟐 … ∎… ∎𝐏𝐋 𝐧 𝐱 𝐧 , 𝐲 𝐧 … ∎sincategorematici
NB1: predicat biadic (𝐏𝐋(𝐱,𝐲))
NB2: predicat triadic (𝐏𝐋(𝐱,𝐲,𝐳)) etc.
(forma generală 2):
𝟑 𝐒𝐋 (⊙)∎ 𝐏𝐋 𝟏 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 𝐱 𝟏 ∎ 𝐏𝐋 𝟐 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 𝐱 𝟏 ∎… ∎𝐏𝐋 𝐧 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 𝐱 𝟏 ∎sincategorematici
𝟒 𝐒𝐋 (⊙)∎ 𝐏𝐋 𝟏 𝐱 𝟏 , 𝐲 𝟏 𝐱 𝟏 ∎ 𝐏𝐋 𝟐 𝐱 𝟐 , 𝐲 𝟐 𝐱 𝟐 ∎… ∎𝐏𝐋 𝐧 𝐱 𝐧 , 𝐲 𝟐 𝐱 𝐧 ∎sincategorematici
NB1: majoritatea propozițiilor sociale sunt de tip poliadic
NB2: în cazul propozițiilor poliadice în care toate argumentele sunt independente între ele avem de-a face cu predicate de variabile
NB3: în cazul propozițiilor poliadice în care unele argumente ale predicatului poliadic sunt funcții de alte argumente ale acelui predicat, avem de-a face cu predicate de funcții
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

24. Semnificația propozițiilor sociale
semnificația unui termen (semn) social
(def) referința sa (denotatul său)
NB: semnificația unui termen (semn) social reprezintă extensiunea acelui termen (semn) social
semnificația unei propoziții sociale
(a) în cazul propozițiilor sociale indicative
(def) echivalența dintre conținutul propoziției sociale și factualul la care se referă acel conținut
NB: semnificația unei propoziții sociale indicative este chiar valoarea de adevăr a acelei propoziții (valoarea de adevăr este testată prin procedura de falsificare)
(b) în cazul propozițiilor non-indicative
(def) conformitatea dintre condițiile stipulate în enunțul propozițional și condițiile verificate în mod empiric
NB: semnificația unei propoziții sociale non-indicative este chiar valoarea de comportament prescrisă de acea propoziție
ex1. în propozițiile modale: respectarea condițiilor de posibilitate precizate în propoziție
ex2. în propozițiile deontice: respectarea condițiilor de normativitate precizate în propoziție
ex3. în propozițiile interogative: respectarea condițiilor de interogativitate precizate în propoziție
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

25. Conceptul de paradigmă? (1/6)
(def) paradigma este un model de raționalitate (sau de raționalizare)
structura paradigmei (modelul VNFL al paradigmei)
valoarea (V)
(def) întemeierea finalității paradigmei
ex: completa raționalitate a subiectului (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)
nucleul (N)
(def) principiul prim (primitiv, primar, fundamental) al paradigmei
NB: pot fi și mai multe principii prime, dar trebuie asigurată independența între ele
ex: egoismul (pentru cazul modelului de raționalitate homo oeconomicus)
funcția (F)
(def) finalitatea paradigmei
ex: minimizarea dezavantajului alternativ/minimizarea costului de oportunitate (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)
logica (L)
(def) principiile de raționalizare admise de paradigmă
ex: individualismul metodologic (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

26. Conceptul de paradigmă? (2/6)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

27. Conceptul de paradigmă? (3/6)
o tipologie abstractă a paradigmelor
paradigme cognitive: descriu activitatea umană de tip teoretic
paradigme comprehensive: descriu activitatea umană de tip hermeneutic
paradigme acționale (praxiologice): descriu activitatea umană de tip practic
paradigma cognitivă
structură generală: NL (nucleu – logică)
comentariu: paradigma cognitivă nu are nevoie de funcție (logica internă a cunoașterii, de exemplu, nu oferă nici o funcție – cunoașterea este ceva…gratuit) și nici nu trebuie să se întemeieze pe o valoare
paradigma comprehensivă
structură generală: VNL (valoare – nucleu – logică)
comentariu: paradigma comprehensivă nu are nevoie de funcție (înțelegerea lumii și a eului sunt comandamente sine qua non ale subiectului cultural)
paradigma acțională
structură generală: VNFL (valoare – nucleu – funcție – logică)
comentariu: paradigma acțională este completă
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

28. Conceptul de paradigmă? (4/6)
paradigma cognitivă paradigma comprehensivă
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

29. Conceptul de paradigmă? (5/6)
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

30. Conceptul de paradigmă? (6/6)
unele evaluări privind conceptul de paradigmă
există și alte propuneri de definire a conceptului de paradigmă cognitivă
criteriul: atitudinea majoritară a subiecților implicați în cunoaștere
ex: conceptul lui Kuhn (știința comună)
comentariu: este un concept cu o dependență puternică de context și care, de fapt, nu stabilește o definiție ci o atitudine (exclusiv de tip cognitiv)
nu este suficient să se definească conceptul de paradigmă cognitivă, deoarece aceasta se referă doar la activitatea teoretică a omului
activitățile hermeneutice sau cele practice sunt chiar dominante în actualul context societal în raport cu activitatea teoretică
NB: în plus, în domeniul hermeneutic (relația subiect-obiect) sau în cel practic (relația subiect-subiect) există o anumită subdezvoltare a reflecției
conștientizarea structurii paradigmatice a activităților umane (teoretică, hermeneutică, practică) are potențialul de auto-dezvoltare a paradigmelor în cauză
prin identificarea vulnerabilităților, a dezechilibrelor
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

31. Subiecte de dezbatere (1/4)
poate exista o realitate imposibilă?
dar ea nu poate avea statut ontologic, deci pare că nu poate exista
totuși, ea poate fi imaginată, adică are o reprezentare subiectivă, deci pare că poate exista (inorogul)
poate exista cunoaștere despre realitate ca întreg?
pentru un răspuns afirmativ ar trebui ca adevărul opiniei despre tot să poată fi verificat
cunoașterea e posibilă doar în prezența comunicării intersubiective?
evident, formularea unei opinii nu trebuie să fie, cu necesitate, verbală
poate fi verificat adevărul unei opinii, în prezența unui singur subiect?
ordinea are statut ontologic?
oare ordinea nu este un predicat al realității?
ca urmare, poate exista în afara intermedierii subiectului?
liberul arbitru poate genera noutate?
liberul arbitru nu introduce un determinism sui-generis (de tip teleologic)?
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

32. Subiecte de dezbatere (2/4)
cunoașterea implică un subiect cultural (capabil de reprezentare) sau implică un subiect în general (deci inclusiv unul capabil exclusiv de percepții)?
pare că limbajul simbolic (specific subiecților culturali) nu este necesar cunoașterii
totuși, cunoașterea formală implică cu necesitate limbajul simbolic, deci subiectul non-cultural nu poate cunoaște decât tacit sau interactiv
interactivitatea se referă la raporturile subiect-obiect, nu la raporturile subiect- subiect (numai cunoașterea formală este comunicabilă inter-subiectiv)
adevărul opiniei științifice poate fi confirmat?
se pare că opinia testabilă nu poate fi confirmată(nici logic, nici factual), ci doar infirmată factual
se pune problema: ce semnificație are infirmarea logică a adevărului opiniei științifice
probabil, infirmarea logică a adevărului unei opinii desființează opinia ca atare, și nu doar adevărul pretins de ea
nu cumva conceptul de cauzalitate (raționalizare extinsă), favorizează caracterul subiectiv al cauzalității?
Hume așa ar spune
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

33. Subiecte de dezbatere (3/4)
oare se poate accepta concluzia că orice propoziție socială teoretică este o propoziție analitică?
oare propozițiile sociale teoretice sunt necesare?
pros: da, deoarece ele sunt derivate exclusiv pe baza obiectelor sociale teoretice
cons: nu, deoarece procesul social fiind contingent, știința socială nu este complet non-contextuală (așa cum este, de ex., mecanica cuantică)
oare analiticitatea dinamică ar putea fi recuperată pentru știința socială, dacă se construiesc „indivizi” agregați?
pros: vezi încercarea teoriei keynesiene în acest sens în domeniul economic
cons: vezi teorema de imposibilitate a agregării indicatorilor (Arrow)
care ar putea fi semnificația unor propoziții indicative de tipul ipotezelor sau postulatelor, având în vedere faptul că ele „asertează” în mod condițional?
oare propozițiile sociale teoretice ar putea fi de tip sintetic?
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

34. Subiecte de dezbatere (4/4)
oare am putea construi propoziții sociale analitice care să fie de tip empiric?
oare modul de utilizare a termenilor sincategorematici poate afecta validitatea propozițiilor sociale ?
oare propozițiile sociale non-indicative nu sunt întotdeauna (deci, în mod necesar) sintetice?
oare propozițiile indicative empirice nu sunt întotdeauna de tip sintetic?
cum s-ar putea argumenta faptul că definirea obiectelor sociale teoretice, respectiv a obiectelor sociale empirice nu este de natura unor regresii ad infinitum?
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social

35. VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !
Emil Dinga - Paradigme cognitive și paradigme acționale în domeniul social