1. Vocabularul limbii române

2. I.Structura vocabularului
Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective.
Vocabularul limbii române: aproximativ de cuvinte;
Socotind şi variantele cuvintelor: cca de cuvinte

3. Criterii de clasificare a cuvintelor
1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare avem:
Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază);
b. Masa vocabularului.

4. Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază);
Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);

5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental:
Să denumească noţiuni importante;
Să fie cunoscute de toţi vorbitorii;
Să fie folosite foarte frecvent;
Să fie vechi în limbă;
Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.

6. De exemplu:
Scrie: scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc.
Om: omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.

7. Expresii şi locuţiuni cu termenul om: de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.

8. Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc:
Obiectele cel mai uzuale: ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.;
Acţiuni importante: a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;

9. Părţile corpului uman: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.;
Animale, păsări, insecte: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.;
Arbori şi fructe: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.

10. Însuşiri:amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.;
Culorile cele mai importante: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.;
Relaţii de familie: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;

11. Alimente, băuturi: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.;
Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.;
Majoritatea pronumelor: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;

12. Adverbe: acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.;
Numerale: unu, doi, zece, sută, mie, etc.;
Prepoziţii: pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.;
Conjuncţii: că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.

13. b. Masa vocabularului
Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană.
În această categorie se încadrează:
Arhaismele: toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate.
Expresii arhaice: a da ortul popii, a nu avea habar, a veni (cuiva) de hac;

14. Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat.
Arhaisme fonetice: forme sonore vechi;
derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc.
Arhaisme lexicale: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.

15. Neologismele: - cuvinte împrumutate recent;
abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.

16. Termenii tehnico-ştiinţifici: - sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă, atom,(fizică);

17. Regionalismele: - cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării;
păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.

18. Termenii argotici: - cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur:
abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut-beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;

19. Termenii de jargon: - cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate;
darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.

20. 2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor
Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină (cca de cuvinte, dintre care cca au peste 7 cuvinte derivate)
Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:

21. Acţiuni şi procese: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.;
Părţi ale corpului: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;

22. Nume de rudenie: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.;
Numele zilelor şi anotimpurilor: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.;
Numele aştrilor: lună, soare, stea, cer, etc.;
Numele animalelor domestice şi sălbatice: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;

23. Casa şi obiectele din ea, din jurul ei: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.;
Mâncăruri şi băuturi: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.;
Prepoziţii, conjuncţii: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.

24. b. Cuvinte de origine slavă
Acţiuni şi procese umane: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.;
Părţile corpului: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.;
Casa, obiectele din ea, din jurul ei: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;

25. Hrană şi îmbrăcăminte: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.;
Însuşiri: bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel;
Natură: deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.;
Faună şi floră: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;

26. c. Cuvinte de origine maghiară
a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.

27. II. Îmbogăţirea vocabularului
De-a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt:
A. Mijloace interne de îmbogăţire:
Derivarea
Compunerea
Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)
B. Mijloc extern de îmbogăţire: împrumutul de cuvinte din alte limbi.

28. A.1. Derivarea
Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare.
Afixele sunt de două feluri:
prefixe
sufixe

29. Derivarea cu prefixe
Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.
Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:

30. des- (des-): a descalifica, a desface, a desfiinţa, a despăgubi, a descifra, a dezrobi, a dezlega, a dezumfla, a dezmorţi, a dezgropa; dezumaniza; dezacord;
răs- (răz-): răscopt, răscumpărat, răstălmăcit, a răsturna, a răzbate, răzgândi, etc.;

31. în- (îm-): a încuraja, a înflori, a întrista, a înveseli, a (se) înfrăţi, a înzăpezi, a înlesni, a îmbunătăţi, a împături, a împietri, a îmboboci, a împovăra, etc.;
ne-: necitit, nevăzut, nespus, neadevăr, nestatornic, nespălat, neomenesc, etc;
re-: recitit, revăzut, recalificat, reorganiza, rememora, reorienta, regândi, rescrie, etc.

32. Observaţii:
Prefixul în- devine îm- când cuvântul de bază începe cu consoanele b,p.
Prefixele des-, răs-, devin dez-, răz-, când cuvântul de bază începe cu consoanele
b, d, g, l, m, n, r, v sau cu o vocală.

33. După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim:
Prefixe privative:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”:
des- (dez-): dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.;
de-: deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.;
a- (an- în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;

34. Prefixe negative: - cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie:
Ne-:neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.;
i-: imoral, ilogic, etc.;
in- (im-): intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;

35. Prefixe iterative: - cuvintele derivate au sensul de repetare:
răs- (răz-): răscumpăra, răsciti, răzgândi;
re-: reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.

36. Prefixe care exprimă ideea de superlativ:
arhi-: arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat;
extra: extrafin, extraurgent;
hiper-: hipersensibil, hipercorect;
ultra-: ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.

37. Prefixoidele: -în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi:
acvi-, acva-,aqua-(apă): acvaduct;
aero- (aer): aeroport, aeronavă;
anti- (contra): antigripal, antirabic;
algo- (durere): algocalmin;
amfi- (în două feluri): amfiteatru;

38. api- (albină): apicultură;
arhe(o)- (vechi): arheologie;
antropo- (om): antropomorf, antropofag;
auto- (însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol;
cali-,calo- (frumos): caligrafie, calofil;
cardi(o)- (inimă): cardiovascular, cardiografie;

39. claustro-(loc închis): claustrofobie;
clepto- (a fura): cleptomanie;
cosmo- (univers): cosmogonie;
dactil(o)- (deget): dactilograf, dactilografie;
deca- (zece): decametru, decalitru;
deci- (a zecea parte): decilitru, decimetru;
dermato-(piele): dermatolog, dermatologie;

40. etno- (popor): etnografie, etnogeneză;
fon(o)- (sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă;
foto- (lumină): fotografie, fotosinteză;
fratri-(frate): fratricid;
frazeo- (frază): frazeologie;
geo-(pământ): geografie, geologie;
horti- (grădină): horticultură;

41. legumi-(legume): legumicultură;
lexico-(lexic): lexicologie, lexicon;
macro- (mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism;
micro-(mic): microorganism, microsocietate;
mezo-(mijloc): mezosopran, mezozoic;
mili-(a mia parte): milimetru, mililitru;
multi-(mult): multicultură, multimilionar;

42. ped(o)- (copil): pedofil; pedagogie;
semi- (pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric;
silvi(o)- (pădure): silvicultură;
tele- (departe): televizor, telefon;
teo- (zeu, dumnezeu): teologie;
vice-(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar;
xeno-(străin): xenofobie;
zoo- (animal): zoologie.

43. b. Derivare cu sufixe
Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.
În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după:
b.1. valoarea morfologică
b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.

44. b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat:
Sufixe substantivale:- cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv;
-ar: bucătar, lăutar, fierar, strungar;
-easă: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă;
-ime: muncitorime, prospeţime, tinerime;
-iţă: casieriţă, portiţă, fetiţă;
-uş: culcuş, gălbenuş, urcuş,

45. Sufixe adjectivale: - cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv:
-esc: muntenesc, pământesc, tineresc;
-iu: argintiu, vişiniu, ruginiu;
-os: osos, botos, dureros, furios;
Sufixe verbale: - cuvântul derivat este verb:
-a: brăzda, îndopa, înnoda, cânta;
-i: coti, roti, întineri, înlesni,
-iza: româniza, muşamaliza, orăseniza;
-ui: chinui, înfăptui, mânui,

46. Sufixe adverbiale: - cuvântul derivat este adverb:
-eşte: româneşte, mişeleşte, vitejeşte;
-iş: chioriş, cruciş, pieptiş;
-mente: moralmente, realmente, socialmente.

47. b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat:
Sufixe augmentative:- arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei;
-an: băietan, grăsan,
-oi: băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi;
-oaie: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;

48. Sufixe diminutivale – arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei:
-aş; băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş;
-el: băieţel, scăunel, tinerel, tinerel;
-ică: tinerică, burtică, mâncărică;
-iţă: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă;
-uş: căţeluş, greieruş, viţeluş;
-uc: năsuc, pătuc, sătuc;
-uţ: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ;
-uleţ: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.

49. Sufixe pentru denumirea agentului: - arată cine face acţiunea:
-ar: argintar, fierar, sifonar, aurar;
-aş: arcaş, nuntaş, poştaş;
-giu: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu;
-ist: ceferist, gornist, tractorist, maşinist;
-tor: ascultător, fumător, călător;

50. Sufixe pentru denumirea însuşirilor:
-ar: inelar, insular, stelar;
-aş: codaş, fruntaş, nărăvaş;
-at: buzat, catifelat, pistruiat;
-esc: românesc, muntenesc, tineresc;
-ist: idealist, realist, umanist;
-iu: auriu, argintiu, arămiu, pământiu;
-os: fricos, lunecos, lucios, mucos.

51. Sufixe pentru denumiri abstracte:
-are: înfăţişare, repetare, recapitulare;
-ere: părere, scădere, vedere, încredere;
-ire: iubire, privire, simţire;
-ătate: bunătate, singurătate, vecinătate;
-eală: aiureală, oboseală, păcăleală.

52. Sufixe pentru denumirea unei colectivităţi:
-et: brădet, făget, tineret;
-ime: tinerime, muncitorime, studenţime;
-iş: aluniş, tufiş, zmeuriş;
-işte: porumbişte, cânepişte.
Sufixe pentru nume de familie:
-escu: Petrescu, Georgescu, Ionescu;
-eanu: Munteanu, Olteanu, Ungureanu;
-oiu: Oproiu, Spiroiu, Olăroiu, Căproiu,etc.

53. Sufixoidele – în limba lor de origine sunt cuvinte independente; cuvintele formate cu acestea sunt cuvinte compuse:
-agog, -gog,-agogie (care conduce): pedagog;
-atlon (probă, exerciţiu): biatlon, pentatlon;
-cid (care ucide): ierbicid, insecticid, fratricid
-cromie (culoare): policrom,monocrom;

54. -duct (care duce): acvaduct, apeduct;
-epie (pronunţare): ortoepie,
-fob (care urăşte, are oroare): xenofob, claustrofob;
-ftong (sunet): diftong, triftong;
-gam, gamie (căsătorie): monogamie, poligamie;
-gramă (scriere): telegramă, monogramă;

55. man (pasionat): meloman;
morf: (formă): antropomorf, polimorf;
plan (care pluteşte): aeroplan, hidroplan;
scop, scopie, scopic (care priveşte): telescop, telescopic;
tecă (dulap, cutie, colecţie): discotecă, bibliotecă, fonotecă, pinacotecă;
vor (mâncător): ierbivor, carnivor.

56. Derivarea regresivă
Este un procedeu folosit mai rar: din cuvintele care prin structura lor seamănă cu cele derivate se formează cuvinte noi prin înlăturarea a ceea ce vorbitorilor li se pare că sunt sufixe. Astfel s-au format:
Nume de pomi fructiferi din numele fructelor:
alun – din alună, banan – din banană, cais – din caisă, mălin – din mălină, nuc – din nucă, portocal – din portocală, vişin – din vişină, smochin - din smochină

57. Nume de animale: mâţ – din mâţă, pisic – din pisică;
Substantive din verbe: a alinta – alint, a auzi – auz, a câştiga – câştig, a credea – crez, a îndemna – îndemn, a guverna – guvern, a păzi – pază, a suspina – suspin, a trăi – trai, a vedea – văz, a zbura – zbor, etc.

58. A. 2. Compunerea
Este un mijloc de îmbogăţire a vocabularului;
Din două sau mai multe cuvinte fie:
Prin scrierea într-un singur cuvânt;
Prin scrierea cu cratimă,
Prin simpla alăturare
obţinem cuvinte noi.

59. Prin scrierea într-un singur cuvânt
Compuse scrise într-un singur cuvânt:
Substantive comune şi proprii: atotştiutor, Atotputernic, binecuvântare, bunăstare, Câmpulung, Delavrancea, dreptunghi, fărădelege,policalificare, primăvară, răufăcător, răuvoitor, sinucidere, Subcetate, subsol, triplusalt, untdelemn, etc.

60. Adjective: atotştiutor, atotputernic, binecuvântat, binefăcător, binemeritat, clarvăzător, cuminte, cumsecade, fotosensibil, sociocultural, răufăcător, etc.
Pronume şi adjective pronominale:
aceeaşi, altceva, altcareva, altcineva, altcuiva, dânsul (de+însul), dumneata (domnia+ta), oricare, fiecare, niciun, nicio;

61. Numerale: amândoi, câteşitrei, cincizeci, cincisprezece, douăzeci, nouăzeci, etc;
Verbe: a se autoanaliza, a binecuvânta, a binevoi, nemaiştiind, nemaicitind, a telecomanda, etc.
Adverbe: acasă, adeseori, niciodată, odată, altădată, nicăieri, nicicum, astfel, demult, niciunde, diseară/deseară, devreme, întruna, nemaipomenit, nicidecum, oriunde, orişicând, orişicum, întotdeauna/totdeauna, etc.

62. Prepoziţii: deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, împrejurul, îndărătul, dinaintea, înaintea, înspre, etc.
Conjuncţii: deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât, precum, vasăzică, etc.

63. Compuse scrise cu cratimă:
Substantive comune şi compuse: an-lumină, argint-viu, Albă-ca-Zăpada,
Baba-Cloanţa, bună-credinţă,
bună-cuviinţă, bun-gust (simţ estetic), bun-rămas, bloc-turn, cal-de-mare, câine-lup, Cluj-Napoca, contabil-şef, cuvânt-titlu, drum-de-fier, cuvânt-cheie, cuvânt-înainte, du-te-vino,
după-amiază, Făt-Frumos, Harap-Alb,
maşină-unealtă, maţe-fripte (zgârcit),
pierde-vară (leneş), prim-ministru, zgârie-nori;

64. Adjective: alb-argintiu, alb-negru, aşa-zis, austro-ungar, bine-crescut, bine-cunoscut, burghezo-democratic, dulce-acrişor, galben-deschis, înainte-mergător,
nou-născut, propriu-zis, sus-numit, tehnico-ştiinţific, franco-german, etc.
Adverbe: alaltăieri-seară, azi-noapte,
dintr-odată, dintr-adins,după-masă, harcea-parcea, tam-nesam, etc.

65. Prepoziţia compusă de-a ce intră în formarea unor locuţiuni: de-a ascunselea, de-a v-aţi ascunselea, de-a baba oarba, de-a curmezişul, de-a lungul, de-a dura,
(a avea) de-a face, de-a fir a păr, de-a gata, de-a prinselea, de-a pururi, de-a stânga, de-a valma, etc.
Interjecţii: cioc-boc, hodoronc-tronc,
hop-aşa, haida-de, etc.

66. c. Prin simpla alăturare
Majoritatea substantivelor proprii: Asia Mică, Delta Dunării, Hăşmaşul Mare, Lacul Roşu, Ştefan cel Mare, Oceanul Atlantic, Marea Neagră, Timişul de Jos, Vălenii de Munte, Valea Prahovei, Carpaţii Meridionali,etc
Pronumele ceea ce;
Prepoziţii: de la, de pe la, pe la, de prin, de sub,de lângă, de deasupra, etc.
Numerale: o sută cinci, două sute cincizeci,etc.

67. Pentru completarea cunoştinţelor despre scrierea cuvintelor compuse vezi: Mihail Stan, Ghid ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ART Grup Editorial, Bucureşti, 2011, pag. 112 – 116; cu accent pe Grupurile de cuvinte relativ stabile.

68. A.3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)
Datorită acestui procedeu, în funcţie de contextul în care se află, un cuvânt trece dintr-o parte de vorbire în alta.
a. Devin substantive:
Adjectivele: Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte.

69. Verbele la participiu: Are un scris frumos
Verbele la participiu: Are un scris frumos. Cititul este o preocupare plăcută.
Numeralele: A luat un zece la română.
Unele adverbe: Binele învinge răul.
Unele pronume: Eul liric este sensibil.
El e un oarecare.
Interjecţii: Ţi-am ascultat oful.

70. b. Adverbele, prin articulare, devin prepoziţii:
Exemple:
Ion merge înainte. – adverb;
Ion merge înaintea căruţei. – prepoziţie + substantiv în genitiv (G);
El priveşte înapoi (îndărăt).- adverbe;
El caută înapoia (îndărătul) uşii. – prepoziţii+substantiv în G. etc.

71. c. Contextul determină clasa gramaticală a unor cuvinte articulate: contra, deasupra, asupra, etc.
Exemple:
Am pus caietul deasupra. – adverb;
Am pus caietul deasupra cărţii. – prepoziţie + substantiv în G.

72. d. Datorită contextului, unele substantive devin adverbe:
Exemple:
Iarna alungă păsările. – substantiv;
Iarna mergem la schiat.- adverb de timp;
Ziua aceasta a fost grea.- substantiv;
Ziua învăţăm, iar seara ne odihnim.- adverbe.

73. e. Participiul şi gerunziul acordat al verbelor devin adjective:
Exemple:
Aceasta e o carte citită. – adjectiv participial
Ei sunt oameni citiţi. – adjectiv participial;
Mama m-a mângâiat cu mâna-i tremurândă. – adjectiv;
Am văzut coşurile fumegânde.- adjectiv;

74. f. În funcţie de context, unele adjective devin adverbe:
Exemple:
Duc un sac greu. – adjectiv;
Trenul urcă greu dealul. – adverb de mod;
Ion este băiat cumsecade. – adjectiv;
El vorbeşte cumsecade. – adverb de mod;

75. g. Pronumele posesive, demonstrative, de întărire, interogative, relative, nehotărâte, negative (unele dintre acestea din urmă) când însoţesc şi determină un substantiv devin adjective:
Exemple:
Ai mei vor sosi astăzi. – pronume posesiv;
Părinţii mei vor sosi. - adjectiv posesiv;

76. Aceasta m-a cucerit. – pronume demonstrativ;
Această carte m-a cucerit. – adjectiv demonstrativ;
Oricare poate veni. – pronume nehotărât;
Oricare prieten poate veni. – adjectiv nehotărât;
Ce ţi-ai cumpărat? – pronume interogativ;
Ce carte ţi-ai cumpărat? – adj. interogativ;
Nu ştiu care este de preferat.- pronume relativ;
Nu ştiu care drum este de preferat. – adj. relativ;

77. h. Pronumele personale de pers
h. Pronumele personale de pers. I şi II, singular şi plural, în acuzativ, mă, te, ne,vă şi în dativ îmi, îţi, ne, vă devin pronume reflexive când se acordă în număr şi persoană cu verbul din propoziţie.
Exemple:
Maşina mă duce până la şcoală.- pronume personal;
Mă duc singur la şcoală.- pronume reflexiv;
Tata îmi aduce un cadou.- pronume personal;
Îmi amintesc de tine.- pronume reflexiv;

78. Calcul lingvistic
În unele situaţii, limba română nu a împrumutat cuvinte derivate, compuse sau expresii din alte limbi, ci le-a tradus păstrând parţial structura lor iniţială.
Exemple:
anotimp – provine din traducerea cuvântului german Jahreszeit: Jahres – al anului, Zeit – timp; deci: timp al anului - anotimp

79. Alte asemenea cuvinte care traduc cuvântul francez tenir (a ţine) păstrând prefixul din franceză:
a abţine – din fr. s`abstenir; a aparţine – appartenir; a conţine – contenir; a deţine – détenir; a întreţine – entretenir, a menţine – maintenir; a obţine – obtenir, a reţine – retenir, a susţine – soutenir;

80. Alte exemple pentru calc:
crucişător – din fr. croiseur şi germ.Kreuzer;
a asigura – fr. assurer; autoservire – rus. samosluga şi engl. self-service; a binecuvânta – din sl. blagoslovi; distrugător – fr. destructeur, etc.