Download presentation
Presentation is loading. Please wait.
1
Vocabularul limbii române
2
I.Structura vocabularului
Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective. Vocabularul limbii române: aproximativ de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca de cuvinte
3
Criterii de clasificare a cuvintelor
1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare avem: Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); b. Masa vocabularului.
4
Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază);
Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);
5
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental: Să denumească noţiuni importante; Să fie cunoscute de toţi vorbitorii; Să fie folosite foarte frecvent; Să fie vechi în limbă; Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.
6
De exemplu: Scrie: scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc. Om: omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.
7
Expresii şi locuţiuni cu termenul om: de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.
8
Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc:
Obiectele cel mai uzuale: ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.; Acţiuni importante: a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;
9
Părţile corpului uman: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.; Animale, păsări, insecte: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.; Arbori şi fructe: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.
10
Însuşiri:amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.; Culorile cele mai importante: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.; Relaţii de familie: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;
11
Alimente, băuturi: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.;
Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.; Majoritatea pronumelor: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;
12
Adverbe: acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.;
Numerale: unu, doi, zece, sută, mie, etc.; Prepoziţii: pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.; Conjuncţii: că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.
13
b. Masa vocabularului Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană. În această categorie se încadrează: Arhaismele: toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate. Expresii arhaice: a da ortul popii, a nu avea habar, a veni (cuiva) de hac;
14
Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat. Arhaisme fonetice: forme sonore vechi; derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc. Arhaisme lexicale: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.
15
Neologismele: - cuvinte împrumutate recent;
abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.
16
Termenii tehnico-ştiinţifici: - sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă, atom,(fizică);
17
Regionalismele: - cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării;
păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.
18
Termenii argotici: - cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur: abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut-beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;
19
Termenii de jargon: - cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate;
darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.
20
2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor
Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină (cca de cuvinte, dintre care cca au peste 7 cuvinte derivate) Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:
21
Acţiuni şi procese: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.; Părţi ale corpului: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;
22
Nume de rudenie: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.;
Numele zilelor şi anotimpurilor: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.; Numele aştrilor: lună, soare, stea, cer, etc.; Numele animalelor domestice şi sălbatice: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;
23
Casa şi obiectele din ea, din jurul ei: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.; Mâncăruri şi băuturi: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.; Prepoziţii, conjuncţii: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.
24
b. Cuvinte de origine slavă
Acţiuni şi procese umane: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.; Părţile corpului: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.; Casa, obiectele din ea, din jurul ei: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;
25
Hrană şi îmbrăcăminte: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.;
Însuşiri: bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel; Natură: deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.; Faună şi floră: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;
26
c. Cuvinte de origine maghiară
a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.
27
II. Îmbogăţirea vocabularului
De-a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt: A. Mijloace interne de îmbogăţire: Derivarea Compunerea Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) B. Mijloc extern de îmbogăţire: împrumutul de cuvinte din alte limbi.
28
A.1. Derivarea Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare. Afixele sunt de două feluri: prefixe sufixe
29
Derivarea cu prefixe Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:
30
des- (des-): a descalifica, a desface, a desfiinţa, a despăgubi, a descifra, a dezrobi, a dezlega, a dezumfla, a dezmorţi, a dezgropa; dezumaniza; dezacord; răs- (răz-): răscopt, răscumpărat, răstălmăcit, a răsturna, a răzbate, răzgândi, etc.;
31
în- (îm-): a încuraja, a înflori, a întrista, a înveseli, a (se) înfrăţi, a înzăpezi, a înlesni, a îmbunătăţi, a împături, a împietri, a îmboboci, a împovăra, etc.; ne-: necitit, nevăzut, nespus, neadevăr, nestatornic, nespălat, neomenesc, etc; re-: recitit, revăzut, recalificat, reorganiza, rememora, reorienta, regândi, rescrie, etc.
32
Observaţii: Prefixul în- devine îm- când cuvântul de bază începe cu consoanele b,p. Prefixele des-, răs-, devin dez-, răz-, când cuvântul de bază începe cu consoanele b, d, g, l, m, n, r, v sau cu o vocală.
33
După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim: Prefixe privative:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”: des- (dez-): dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.; de-: deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.; a- (an- în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;
34
Prefixe negative: - cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie:
Ne-:neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.; i-: imoral, ilogic, etc.; in- (im-): intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;
35
Prefixe iterative: - cuvintele derivate au sensul de repetare:
răs- (răz-): răscumpăra, răsciti, răzgândi; re-: reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.
36
Prefixe care exprimă ideea de superlativ:
arhi-: arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat; extra: extrafin, extraurgent; hiper-: hipersensibil, hipercorect; ultra-: ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.
37
Prefixoidele: -în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi: acvi-, acva-,aqua-(apă): acvaduct; aero- (aer): aeroport, aeronavă; anti- (contra): antigripal, antirabic; algo- (durere): algocalmin; amfi- (în două feluri): amfiteatru;
38
api- (albină): apicultură;
arhe(o)- (vechi): arheologie; antropo- (om): antropomorf, antropofag; auto- (însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol; cali-,calo- (frumos): caligrafie, calofil; cardi(o)- (inimă): cardiovascular, cardiografie;
39
claustro-(loc închis): claustrofobie;
clepto- (a fura): cleptomanie; cosmo- (univers): cosmogonie; dactil(o)- (deget): dactilograf, dactilografie; deca- (zece): decametru, decalitru; deci- (a zecea parte): decilitru, decimetru; dermato-(piele): dermatolog, dermatologie;
40
etno- (popor): etnografie, etnogeneză;
fon(o)- (sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă; foto- (lumină): fotografie, fotosinteză; fratri-(frate): fratricid; frazeo- (frază): frazeologie; geo-(pământ): geografie, geologie; horti- (grădină): horticultură;
41
legumi-(legume): legumicultură;
lexico-(lexic): lexicologie, lexicon; macro- (mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism; micro-(mic): microorganism, microsocietate; mezo-(mijloc): mezosopran, mezozoic; mili-(a mia parte): milimetru, mililitru; multi-(mult): multicultură, multimilionar;
42
ped(o)- (copil): pedofil; pedagogie;
semi- (pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric; silvi(o)- (pădure): silvicultură; tele- (departe): televizor, telefon; teo- (zeu, dumnezeu): teologie; vice-(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar; xeno-(străin): xenofobie; zoo- (animal): zoologie.
43
b. Derivare cu sufixe Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după: b.1. valoarea morfologică b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.
44
b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat:
Sufixe substantivale:- cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv; -ar: bucătar, lăutar, fierar, strungar; -easă: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă; -ime: muncitorime, prospeţime, tinerime; -iţă: casieriţă, portiţă, fetiţă; -uş: culcuş, gălbenuş, urcuş,
45
Sufixe adjectivale: - cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv:
-esc: muntenesc, pământesc, tineresc; -iu: argintiu, vişiniu, ruginiu; -os: osos, botos, dureros, furios; Sufixe verbale: - cuvântul derivat este verb: -a: brăzda, îndopa, înnoda, cânta; -i: coti, roti, întineri, înlesni, -iza: româniza, muşamaliza, orăseniza; -ui: chinui, înfăptui, mânui,
46
Sufixe adverbiale: - cuvântul derivat este adverb:
-eşte: româneşte, mişeleşte, vitejeşte; -iş: chioriş, cruciş, pieptiş; -mente: moralmente, realmente, socialmente.
47
b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat:
Sufixe augmentative:- arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei; -an: băietan, grăsan, -oi: băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi; -oaie: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;
48
Sufixe diminutivale – arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei:
-aş; băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş; -el: băieţel, scăunel, tinerel, tinerel; -ică: tinerică, burtică, mâncărică; -iţă: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă; -uş: căţeluş, greieruş, viţeluş; -uc: năsuc, pătuc, sătuc; -uţ: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ; -uleţ: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.
49
Sufixe pentru denumirea agentului: - arată cine face acţiunea:
-ar: argintar, fierar, sifonar, aurar; -aş: arcaş, nuntaş, poştaş; -giu: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu; -ist: ceferist, gornist, tractorist, maşinist; -tor: ascultător, fumător, călător;
50
Sufixe pentru denumirea însuşirilor:
-ar: inelar, insular, stelar; -aş: codaş, fruntaş, nărăvaş; -at: buzat, catifelat, pistruiat; -esc: românesc, muntenesc, tineresc; -ist: idealist, realist, umanist; -iu: auriu, argintiu, arămiu, pământiu; -os: fricos, lunecos, lucios, mucos.
51
Sufixe pentru denumiri abstracte:
-are: înfăţişare, repetare, recapitulare; -ere: părere, scădere, vedere, încredere; -ire: iubire, privire, simţire; -ătate: bunătate, singurătate, vecinătate; -eală: aiureală, oboseală, păcăleală.
52
Sufixe pentru denumirea unei colectivităţi:
-et: brădet, făget, tineret; -ime: tinerime, muncitorime, studenţime; -iş: aluniş, tufiş, zmeuriş; -işte: porumbişte, cânepişte. Sufixe pentru nume de familie: -escu: Petrescu, Georgescu, Ionescu; -eanu: Munteanu, Olteanu, Ungureanu; -oiu: Oproiu, Spiroiu, Olăroiu, Căproiu,etc.
53
Sufixoidele – în limba lor de origine sunt cuvinte independente; cuvintele formate cu acestea sunt cuvinte compuse: -agog, -gog,-agogie (care conduce): pedagog; -atlon (probă, exerciţiu): biatlon, pentatlon; -cid (care ucide): ierbicid, insecticid, fratricid -cromie (culoare): policrom,monocrom;
54
-duct (care duce): acvaduct, apeduct;
-epie (pronunţare): ortoepie, -fob (care urăşte, are oroare): xenofob, claustrofob; -ftong (sunet): diftong, triftong; -gam, gamie (căsătorie): monogamie, poligamie; -gramă (scriere): telegramă, monogramă;
55
man (pasionat): meloman;
morf: (formă): antropomorf, polimorf; plan (care pluteşte): aeroplan, hidroplan; scop, scopie, scopic (care priveşte): telescop, telescopic; tecă (dulap, cutie, colecţie): discotecă, bibliotecă, fonotecă, pinacotecă; vor (mâncător): ierbivor, carnivor.
56
Derivarea regresivă Este un procedeu folosit mai rar: din cuvintele care prin structura lor seamănă cu cele derivate se formează cuvinte noi prin înlăturarea a ceea ce vorbitorilor li se pare că sunt sufixe. Astfel s-au format: Nume de pomi fructiferi din numele fructelor: alun – din alună, banan – din banană, cais – din caisă, mălin – din mălină, nuc – din nucă, portocal – din portocală, vişin – din vişină, smochin - din smochină
57
Nume de animale: mâţ – din mâţă, pisic – din pisică;
Substantive din verbe: a alinta – alint, a auzi – auz, a câştiga – câştig, a credea – crez, a îndemna – îndemn, a guverna – guvern, a păzi – pază, a suspina – suspin, a trăi – trai, a vedea – văz, a zbura – zbor, etc.
58
A. 2. Compunerea Este un mijloc de îmbogăţire a vocabularului; Din două sau mai multe cuvinte fie: Prin scrierea într-un singur cuvânt; Prin scrierea cu cratimă, Prin simpla alăturare obţinem cuvinte noi.
59
Prin scrierea într-un singur cuvânt
Compuse scrise într-un singur cuvânt: Substantive comune şi proprii: atotştiutor, Atotputernic, binecuvântare, bunăstare, Câmpulung, Delavrancea, dreptunghi, fărădelege,policalificare, primăvară, răufăcător, răuvoitor, sinucidere, Subcetate, subsol, triplusalt, untdelemn, etc.
60
Adjective: atotştiutor, atotputernic, binecuvântat, binefăcător, binemeritat, clarvăzător, cuminte, cumsecade, fotosensibil, sociocultural, răufăcător, etc. Pronume şi adjective pronominale: aceeaşi, altceva, altcareva, altcineva, altcuiva, dânsul (de+însul), dumneata (domnia+ta), oricare, fiecare, niciun, nicio;
61
Numerale: amândoi, câteşitrei, cincizeci, cincisprezece, douăzeci, nouăzeci, etc;
Verbe: a se autoanaliza, a binecuvânta, a binevoi, nemaiştiind, nemaicitind, a telecomanda, etc. Adverbe: acasă, adeseori, niciodată, odată, altădată, nicăieri, nicicum, astfel, demult, niciunde, diseară/deseară, devreme, întruna, nemaipomenit, nicidecum, oriunde, orişicând, orişicum, întotdeauna/totdeauna, etc.
62
Prepoziţii: deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, împrejurul, îndărătul, dinaintea, înaintea, înspre, etc. Conjuncţii: deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât, precum, vasăzică, etc.
63
Compuse scrise cu cratimă:
Substantive comune şi compuse: an-lumină, argint-viu, Albă-ca-Zăpada, Baba-Cloanţa, bună-credinţă, bună-cuviinţă, bun-gust (simţ estetic), bun-rămas, bloc-turn, cal-de-mare, câine-lup, Cluj-Napoca, contabil-şef, cuvânt-titlu, drum-de-fier, cuvânt-cheie, cuvânt-înainte, du-te-vino, după-amiază, Făt-Frumos, Harap-Alb, maşină-unealtă, maţe-fripte (zgârcit), pierde-vară (leneş), prim-ministru, zgârie-nori;
64
Adjective: alb-argintiu, alb-negru, aşa-zis, austro-ungar, bine-crescut, bine-cunoscut, burghezo-democratic, dulce-acrişor, galben-deschis, înainte-mergător, nou-născut, propriu-zis, sus-numit, tehnico-ştiinţific, franco-german, etc. Adverbe: alaltăieri-seară, azi-noapte, dintr-odată, dintr-adins,după-masă, harcea-parcea, tam-nesam, etc.
65
Prepoziţia compusă de-a ce intră în formarea unor locuţiuni: de-a ascunselea, de-a v-aţi ascunselea, de-a baba oarba, de-a curmezişul, de-a lungul, de-a dura, (a avea) de-a face, de-a fir a păr, de-a gata, de-a prinselea, de-a pururi, de-a stânga, de-a valma, etc. Interjecţii: cioc-boc, hodoronc-tronc, hop-aşa, haida-de, etc.
66
c. Prin simpla alăturare
Majoritatea substantivelor proprii: Asia Mică, Delta Dunării, Hăşmaşul Mare, Lacul Roşu, Ştefan cel Mare, Oceanul Atlantic, Marea Neagră, Timişul de Jos, Vălenii de Munte, Valea Prahovei, Carpaţii Meridionali,etc Pronumele ceea ce; Prepoziţii: de la, de pe la, pe la, de prin, de sub,de lângă, de deasupra, etc. Numerale: o sută cinci, două sute cincizeci,etc.
67
Pentru completarea cunoştinţelor despre scrierea cuvintelor compuse vezi: Mihail Stan, Ghid ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ART Grup Editorial, Bucureşti, 2011, pag. 112 – 116; cu accent pe Grupurile de cuvinte relativ stabile.
68
A.3. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)
Datorită acestui procedeu, în funcţie de contextul în care se află, un cuvânt trece dintr-o parte de vorbire în alta. a. Devin substantive: Adjectivele: Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte.
69
Verbele la participiu: Are un scris frumos
Verbele la participiu: Are un scris frumos. Cititul este o preocupare plăcută. Numeralele: A luat un zece la română. Unele adverbe: Binele învinge răul. Unele pronume: Eul liric este sensibil. El e un oarecare. Interjecţii: Ţi-am ascultat oful.
70
b. Adverbele, prin articulare, devin prepoziţii:
Exemple: Ion merge înainte. – adverb; Ion merge înaintea căruţei. – prepoziţie + substantiv în genitiv (G); El priveşte înapoi (îndărăt).- adverbe; El caută înapoia (îndărătul) uşii. – prepoziţii+substantiv în G. etc.
71
c. Contextul determină clasa gramaticală a unor cuvinte articulate: contra, deasupra, asupra, etc.
Exemple: Am pus caietul deasupra. – adverb; Am pus caietul deasupra cărţii. – prepoziţie + substantiv în G.
72
d. Datorită contextului, unele substantive devin adverbe:
Exemple: Iarna alungă păsările. – substantiv; Iarna mergem la schiat.- adverb de timp; Ziua aceasta a fost grea.- substantiv; Ziua învăţăm, iar seara ne odihnim.- adverbe.
73
e. Participiul şi gerunziul acordat al verbelor devin adjective:
Exemple: Aceasta e o carte citită. – adjectiv participial Ei sunt oameni citiţi. – adjectiv participial; Mama m-a mângâiat cu mâna-i tremurândă. – adjectiv; Am văzut coşurile fumegânde.- adjectiv;
74
f. În funcţie de context, unele adjective devin adverbe:
Exemple: Duc un sac greu. – adjectiv; Trenul urcă greu dealul. – adverb de mod; Ion este băiat cumsecade. – adjectiv; El vorbeşte cumsecade. – adverb de mod;
75
g. Pronumele posesive, demonstrative, de întărire, interogative, relative, nehotărâte, negative (unele dintre acestea din urmă) când însoţesc şi determină un substantiv devin adjective: Exemple: Ai mei vor sosi astăzi. – pronume posesiv; Părinţii mei vor sosi. - adjectiv posesiv;
76
Aceasta m-a cucerit. – pronume demonstrativ;
Această carte m-a cucerit. – adjectiv demonstrativ; Oricare poate veni. – pronume nehotărât; Oricare prieten poate veni. – adjectiv nehotărât; Ce ţi-ai cumpărat? – pronume interogativ; Ce carte ţi-ai cumpărat? – adj. interogativ; Nu ştiu care este de preferat.- pronume relativ; Nu ştiu care drum este de preferat. – adj. relativ;
77
h. Pronumele personale de pers
h. Pronumele personale de pers. I şi II, singular şi plural, în acuzativ, mă, te, ne,vă şi în dativ îmi, îţi, ne, vă devin pronume reflexive când se acordă în număr şi persoană cu verbul din propoziţie. Exemple: Maşina mă duce până la şcoală.- pronume personal; Mă duc singur la şcoală.- pronume reflexiv; Tata îmi aduce un cadou.- pronume personal; Îmi amintesc de tine.- pronume reflexiv;
78
Calcul lingvistic În unele situaţii, limba română nu a împrumutat cuvinte derivate, compuse sau expresii din alte limbi, ci le-a tradus păstrând parţial structura lor iniţială. Exemple: anotimp – provine din traducerea cuvântului german Jahreszeit: Jahres – al anului, Zeit – timp; deci: timp al anului - anotimp
79
Alte asemenea cuvinte care traduc cuvântul francez tenir (a ţine) păstrând prefixul din franceză:
a abţine – din fr. s`abstenir; a aparţine – appartenir; a conţine – contenir; a deţine – détenir; a întreţine – entretenir, a menţine – maintenir; a obţine – obtenir, a reţine – retenir, a susţine – soutenir;
80
Alte exemple pentru calc:
crucişător – din fr. croiseur şi germ.Kreuzer; a asigura – fr. assurer; autoservire – rus. samosluga şi engl. self-service; a binecuvânta – din sl. blagoslovi; distrugător – fr. destructeur, etc.
Similar presentations
© 2025 SlidePlayer.com Inc.
All rights reserved.