1. INVATAREA
Curs V

2. Conceptul de învăţare
În sens larg, învăţarea este un proces de achiziţie, în funcţie de experienţă, datorită căruia se formează sau se modifică anumite conduite sub influenţa condiţiilor variabile ale mediului (Hilgard, Bower, 1974, apud. Dumitriu, 2005)
În sens restrâns, învăţarea este sinonimă cu învăţarea şcolară, fiind o formă tipică, specifică de învăţare umană. Ea poate fi considerată drept o activitate sistematică, organizată, instituţionalizată, orientată spre asimilarea de cunoştinţe şi competente formarea structurilor psihice şi de personalitate.

3. Caracteristicile învăţării şcolare
se realizează într-un cadru instituţionalizat;
este un proces dirijat de către un personal calificat, devenind treptat un proces autodirijat;
este un proces parţial controlat (prin evaluare);
demers conştient, ce presupune stabilirea anticipată a scopului;
are caracter secvenţial ;
are un caracter gradual (de la simplu la complex, de la senzorio­motor la logic-abstract);
este un proces activ, se realizează prin efort voluntar;
este un proces relaţional, bazat pe comunicarea profesor-elev, pe interacţiune;
are un caracter formativ-informativ- educativ

4. Mecanismele învăţării
vizează atât organizarea şi funcţionarea sistemului central, cât şi structurile şi funcţiile implicate în modul de operare mintală şi comportamentală (Tomşa, 2005);
sunt implicate cele trei componente ale actului reflex de relaţie a individului cu mediul.
prin învăţare se realizează un circuit complex al informaţiei de la receptare la efectuare şi invers, prin conexiune inversă. Datorită mecanismelor reglatoare, activitatea şi conduita umană se modifică în relaţie cu mediul.

5. Perspective de abordare a procesualităţii şi dinamicii învăţării şcolare
R. Gagne pune în evidenţă patru faze ale unui proces de învăţare (1973):
faza de receptare / înregistrare a stimulului (informaţiilor), este o fază compusă din:
- starea de atenţie a elevului;
- perceptarea / înţelegerea stimulului;
- codificarea stimulului pentru uşurinţa folosirii lui.
faza de înţelegere / însuşire, care constă în obţinerea unei performante specifice, condiţia funcţionării acestei faze fiind esenţializarea cunoştinţelor;

6. faza de stocare/memorare, compusă dintr-o reţinere, printr-o memorare de lungă durată (reţinerea persistând un timp îndelungat).
Condiţiile esenţiale ale acestei faze sunt:
- organizarea repetiţiei (prin formarea scopurilor ei sub forma unor sarcini speciale de învăţare);
- precizarea timpului necesar;
- dozarea optimă a numărului de repetiţii, pentru a contracara fenomenul de „saturaţie în învăţare" sau „iluzie a cunoaşterii".
faza de actualizare, alcătuită din procese de recunoaştere şi reproducere a informaţiilor verbale şi transferul (lateral sau vertical) de învăţare (actualizarea deprinderilor intelectuale).

7. Forme, tipuri şi nivele de învăţare
Putem identifica trei tipuri fundamentale de învăţare:
învăţarea senzorio-motorie, prin care se formează deprinderile de scris, muzicale, tehnice, practice;
învăţarea cognitiv-intelectuală, prin care se însuşesc noţiunile, ideile, principiile, teoriile etc.;
învăţarea socio-afectivă, prin care se formează motive, convingeri, atitudini, trăsături de personalitate.

8. Forme, tipuri şi nivele de învăţare - subtipuri
Criterii:
conţinutul învăţării (învăţarea perceptivă; învăţarea verbală; învăţarea conceptuală; învăţarea motorie);
modul de operare cu informaţia (învăţare prin discriminare, învăţare prin repetare, învăţare prin asociere, învăţare prin transfer, învăţare prin generalizare);
modul de organizare a informaţiilor (învăţare algoritmică, învăţare euristică, învăţare programată, învăţare creatoare).

9. Alte tipuri şi forme de învăţare
învăţarea didactică (realizată exclusiv în şcoală) şi învăţarea socială (realizată preponderent în mediul extraşcolar, dar şi în interiorul şcolii, prin intermediul contactelor interpersonale, al situaţiilor şi contextelor de grup, când se preiau norme de conduită interpersonală, modele de acţiune colectivă etc.);
învăţarea din propria experienţă şi învăţarea din experienţa altora (social instrumentată).

10. Învăţarea şcolară - forme
învăţarea senzoriomotorie (formarea de priceperi şi deprinderi motorii);
învăţarea receptivă vs. învăţarea prin descoperire:
- în învăţarea receptivă conţinutul învăţării se prezintă elevului în forma lui finală; mai este denumită şi învăţare verbală, învăţare a conceptelor (noţiunilor), învăţare a sensului sau învăţare conştientă (vezi teoria lui D. Ausubel);
- în învăţarea prin descoperire conţinutul învăţării nu este prezentat într-o formă finală, ci urmează să fie descoperit de către elev; învăţarea prin descoperire este implicată în formarea conceptelor, elaborarea generalizărilor, rezolvarea de probleme şi în creativitate (vezi teoria lui J. Bruner);

11. învăţarea logică vs. învăţarea mecanică
- învăţarea logică presupune ca achiziţia finală a procesului de învăţare (idee, noţiune, principiu) să fie articulată în structura cognitivă a subiectului, în sistemul cunoştinţelor anterioare;
- învăţarea mecanică se caracterizează prin faptul că achiziţia finală este doar memorată, fără a fi integrată în sistemul cunoştinţelor elevului;
învăţarea creatoare presupune descoperirea unei soluţii originale pentru rezolvarea situaţiilor problematice; se realizează prin mecanisme specifice comportamentului creator.

12. Cele 8 niveluri ale învăţării
învăţarea de semnale;
învăţarea stimul-răspuns;
înlănţuirea;
asociaţia verbală;
învăţarea prin discriminare;
însuşirea de noţiuni;
învăţarea de reguli;
rezolvarea de probleme

13. Condiţii interne ale învăţării şcolare
a) Factori de natură biologică
vârsta;
dezvoltarea psihofizică
(dezvoltarea structurală şi funcţională sistemului nervos, a organelor de simţ etc.);
starea de sănătate.

14. b) Factori de natură psihologică şi rolul lor în învăţare
b.1. Procesele şi fenomenele psihice cognitive
Senzaţiile – sensibilitatea optimă a analizatorilor
Percepţiile
bogăţia, diversitatea şi acurateţea percepţiilor;
capacitatea de observaţie şi dezvoltarea spiritului de observaţie.
Reprezentările
cantitatea şi calitatea reprezentărilor;
evocarea celor deja formate, crearea unora noi, în sprijinul formării noţiunilor;
sunt o condiţie favorabilă învăţării şi fac trecerea spre procesele psihice superioare.

15. Gândirea
rol instrumental pentru înţelegere, formarea de concepte şi operaţii, pentru rezolvarea de probleme prin algoritmică şi euristică;
trebuie exersate latura ei operaţională şi plasticitatea ei
Limbajul
oral şi scris, dezvoltarea limbajului intern, expresivitatea limbajului, însuşirea limbajelor de specialitate etc.;
dezvoltarea vocabularului, dezvoltarea limbajului extern;
suport al gândirii, determinant în procesul învăţării.

16. Memoria
- capacitatea de întipărire, stocare şi reactualizare a informaţiilor, însuşiri ale memoriei;
- volumul, organizarea, gradul de structurare, elasticitatea, supleţea memorării;
- rapiditatea întipăririi, trăinicia păstrării, fidelitatea reactualizării etc.;
Imaginaţia
facilitează înţelegerea, rezolvarea de probleme, euristica;
formele imaginaţiei, procedeele imaginative;
Deprinderi intelectuale - formarea în cadrul şcolar a deprinderilor de muncă intelectuală, de planificare, organizare şi desfăşurare a studiului

17. b.2. Procesele şi fenomenele psihice afective
afecte, emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni - toate acestea asigură susţinerea energetică a activităţii de învăţare;
foarte importante sunt caracteristicile proceselor afective: intensitatea, durata, polaritatea, caracterul stenic sau astenic, expresivitatea. De exemplu, procesele afective pozitive (bucuria, satisfacţia, buna dispoziţie) influenţează pozitiv activitatea de învăţare, în timp ce procesele afective negative (frica, încordarea, tristeţea) sunt factori perturbatori ai învăţării.

18. b.3. Procesele şi fenomenele psihice reglative
Motivatia - dezvoltarea intereselor cognitive, a motivaţiei intrinseci, aspiraţie dezvoltarea intereselor, formarea unui nivel de optim şi mobilizator etc.
Vointa - capacitatea de efort voluntar, capacitatea de a-şi propune obiective educationale, de a lua decizii privind propria activitate de învăţare; tăsăturile voinţei - puterea voinţei, stăpânirea de sine, perseverenţa, consecvenţa; capacitatea de autodeterminare, autocontrol şi autoreglare.
Atentia - valorificarea tuturor formelor de atenţie (involuntară, voluntară, postvoluntară); însuşirile atenţiei (stabilitatea, volumul, flexibilitatea, mobilitatea, distributivitatea atentiei).

19. c) Personalitatea Temperamentul
- anumite trăsături temperamentale se soldează cu efecte pozitive în plan psihocomportamental, altele au efecte negative;
- diferitele tipuri temperamentale îşi pun amprenta asupra organizării şi desfăşurării învăţării.
Aptitudinile
- aptitudinile generale, inteligenţa, aptitudinile specifice - toate permit obţinerea unor performanţe deosebite la un obiect de învăţământ sau altul şi în activitatea de învăţare în general
Caracterul
- dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de învăţare, trăsături caracteriale care influenţează eficienta învăţării (perseverarea, hărnicia, calmul, răbdarea, independenţa etc.)

20. Motivaţia învăţării şcolare - geneză, dinamică, forme, structuri motivaţional - atitudinale. Legea optimului motivaţional
Conceptul de motivaţie
Motivaţia învăţării se subordonează sensului general al conceptului de motivaţie şi se defineşte ca totalitatea mobilurilor care susţin energetic, activează şi direcţionează desfăşurarea activităţilor de învăţare.
Relaţia cauzală dintre motivaţie şi învăţare e una reciprocă. Motivaţia energizează învăţarea, învăţarea soldată cu succes intensifică motivaţia.

21. Surse de tensiune motivaţională în învăţare: motivaţia extrinsecă / motivaţia intrinsecă
dorinţa de afiliere (elevul învaţă pentru a face pe plac familiei care îl laudă, îl recompensează; elevul nutreşte dorinţa de a corespunde aşteptărilor profesorului; doreşte să fie împreună cu copiii de aceeaşi vârstă etc.)
tendinţele normative (obişnuinţa de a se supune la norme, la obligaţii);
ambiţia;

22. teama de consecinţe neplăcute (teama de eşec, de pedeapsă);
sentimentul datoriei, al responsabilităţii în raport cu sarcinile de învăţare;
trebuinta de statut ridicat s.a.
Motivaţia intrinsecă cuprinde: - curiozitatea; - interesele cognitive; - aspiraţia spre competenţă ş. a.

23. Principalele motive ale învăţării care apar în practica educaţională
motive profesionale
motive cognitive
motive social-morale
motive individuale
motive materiale
motive relaţionale

24. Condiţii externe ale învăţării şcolare
a1. Factori ce ţin de personalitatea profesorului
calităţile profesorului ca didactician sau aptitudinea didactică:
- pregătirea temeinică în domeniul specialităţii, în domeniul psihologiei, pedagogiei şi didacticii;
- fluiditate şi nuanţare în exprimare;
- priceperea de a doza cunoştintele predate în funcţie de puterea de asimilare a elevilor/studenţilor (accesibilitatea);
- capacitatea de sistematizare şi sintetizare a cunoştinţelor.
calităţile profesorului ca educator
- empatie;
- tact pedagogic;
- simţul măsurii;
- simţul umorului etc.

25. a.2. Factori ce ţin de organizarea şcolară
Mediul şcolar este constituit din ansamblul factorilor naturali şi sociali angajaţi în activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii. Aceşti factori pot acţiona direct sau indirect asupra individului.
Factorii ce ţin de organizarea şcolară sunt următorii:
formele de organizare a învăţământului;
sistemul de cerinţe instructiv-educative;
metodele de predare;
conţinuturile instruirii;
climatul relaţional din clasa de elevi sau din grupul de muncă;
relaţia profesor-elevi, student/adult.

26. a.3. Factori socio-culturali şi socio-economici:
familia - ca şi structură, relaţii intrafamiliale, compoziţie multi­-generaţională;
nivelul de educaţie al părinţilor - dacă e înalt, atitudinea faţă de educaţia copiilor va fi mai intens pozitivă;
mediul de provenienţă;
nivelul socio-economic al părinţilor - efectele acestui factor asupra educaţiei copiilor sunt discutabile şi variabile de la o familie la alta;
nivelul de dezvoltare socio-economică al societăţii;
contextul istoric etc.

27. a.4. Factori ergonomici şi de igienă a învăţării
- spaţiul şi condiţiile ambientale legate de temperatură, ventilaţie, iluminat, cromatică, sonorizare;
- asigurarea unui mobilier corespunzător, dispunerea şi calitatea acestuia;
- reducerea perturbărilor de natură fonică sau a oricăror alte noxe;
- amenajarea sălii din punct de vedere estetic şi funcţional.

28. Igienici - asigură condiţiile fizice şi psihice optime pentru realizarea actului educaţional.
Indicatori:
- condiţii ce influenţează sănătatea elevilor;
- creşterea şi dezvoltarea fizică şi psihică normale în contextul activităţii şcolare;
- prevenirea inadaptării la ritmul şcolar;
- limitarea şi eliminarea factorilor nocivi din mediul şcolar;
- evitarea oboselii şcolare, evidenţiată prin: scăderea randamentului; indicii psihofiziologice şi subiectiv-emoţionale.

29. Concluzii
procesul de instruire implică identificarea, descrierea şi optimizarea condiţiilor învăţării;
pentru a fi eficient, profesorul trebuie să cunoască:
- nivelul actual al pregătirii elevului, dar şi nivelul de aspiraţie şi motivaţie;
- stadiul de dezvoltare şi posibilităţile elevului
variabilele externe au efect doar în condiţiile prezenţei factorilor interni (motivaţie, aspiraţii, capacitate de învăţare);
factorii interni trebuie stimulaţi pentru a se realiza învăţarea;
procesul de învăţare este influenţat de:
- climatul socio-afectiv al clasei, relaţiile existente în cadrul grupului şcolar;
- capacitatea profesorului de a oferi un model, aptitudinile sale pedagogice.