1. ARGOUL

2. Ion Pachia Tatomirescu:
“ argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ şi cu „codul manierelor elegante“ – grupuri alcătuite din vagabonzi, delincvenţi, dar şi din elevi, studenţi, militari ş. a. –, care şi-au format un „vocabular special“, cuprinzând cuvinte „cu sensuri deturnate“, din limba comună, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc .”

3. Exemple: marfă, meseriaş, valabil, vrăjeală, trombonist, trotilat,
a se da rotund,
a zemui, venit cu pluta (sau plutaş),
căzut odată cu ploaia,
venit cu roata de caşcaval pe dunga gardului,
e groasă, măcăne,
bişniţări, a drincui (din engl. (to)drink),
şmenar („persoană care înşală în schimbarea ilegală a banilor“),
a şpăgui (< şpagă) .

4. Argouri recente ŞMECHER
Cuvant polsemantic: verbul a şmecheri în construcţie tranzitivă, a şmecheri pe cineva sau ceva înseamnă „a înşela; a truca, a falsifica“; iar ca reflexiv – a se şmecheri – are sensul „a deveni (mai) abil“ „e, ne-am şmecherit! “
Familie lexicala: şmechereşte , şmecherie, şmechereală, şmecherlâc , şmecherit („fercheş, puţin neserios, puţin şmecherit)
Camp lexical: cuprinde acţiuni generale – a se învârti, a se descurca, a se orienta, a se prinde, a fenta, a îmbârliga –, strategii punctuale – mişculaţii (mişcoraţii), combinaţii, manevre, lipeli, mistreţuri, moşmande –, simulări – trucaje de Buftea, figuri, la şto, la ciuciu –, mijloace verbale – papagal, texte, vrăjeli, caterinci, abureli etc.

5. II. MARFA
Substantivul capata valoare substantivala si adverbiala (uneori superlativa):
„O tipă cu totul superbă – marfă!“
„Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost «marf㻓
Marfă bună „se spune, depreciativ, despre un om şmecher sau imoral“
“Marfa de marfa” a cumparat (calitate).

6. III. Expresia colocviala “De cartier” intalnita azi in toate mediile, pornind din muzica pana in paginile ziarelor.
băieţii de cartier
viaţa băieţilor de cartier
şmenar de cartier
Limbaj de cartier
muzică de cartier
viaţa de cartier
gaşca din cartier.

7. IV. Expresia "băiat de băiat "
băiat cu ochi albaştri,
băiat de băiat,
băiat de ghindă,
băiat deştept,
băiat de traseu,
băiat salon,
băiat solvabil.

8. V. Mişto este folosit mai ales în calitate de adjectiv şi adverb ca echivalent pentru „bun“, „bine“, „frumos“, „potrivit“ etc.
Un sens cu totul diferit presupune construcţia fixă a lua la mişto „a-şi bate joc“ (unde mişto este tratat ca substantiv). Prin analogie cu expresia sinonimă din vorbirea familiară a lua peste picior, a lua la mişto se modifică în a lua peste mişto. Cu acelaşi sens se foloseşte şi a face mişto (de…).
Un derivat, recent s-ar părea, al lui mişto este miştocar, folosit cu sensul „ironic, batjocoritor, zeflemist“ (deci semantic, de­rivatul are ca punct de plecare expresiile a lua la mişto, a face mişto).

9. VI. Expresie argotică „Aşa vrea muşchii…“destul de recentă, a cunoscut un succes rapid.
„m-a ghicit că mi-e milă de tagma martalogilor, nu numai de muşchii mei“
„noi, cu muşchii de oţel / la cules de muşeţel .

10. VII. A se lasa cu…
Verbul a se lăsa se foloseşte, impersonal, cu sensul „a se produce, a se întâmpla; a fi iminent“: „se lasă cu nori dinspre U. S. “;
„se lasă şi pentru bietu' Gigi cu un week-end scurt“
„Se va lăsa oare cu epurări la Interne? “
Când verbul are un subiect – sensul său este „a produce, a avea ca efect“ .

11. VIII. Sufixul familiar-argotic -ar:
prietenar,
ciumecar,
şmenar,
găşcar,
giolar,
(mi)ştocar
străinar,
jupânar.

12. IX. Derivat (din Sufixul -ist) : ist cu
temă neologică:
alarmist,
analist,
colonist,
congresist,
miniaturist,
propagandist,
romanist etc.,
fripturist,
zeflemist,
bonjurist.

13. X. Sufixul –an de origine slavă :
merţan,
lungan,
grăsan,
beţivan;
bădăran,
ghiorlan,
modârlan,
topârlan,
barosan.

14. XI. Sufixul -os:
lexic de bază (bărbos, ruşinos, băşcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, ţâfnos );
neologisme (dubios, religios) ;
formaţii populare şi familiar-argotice (păgubos, haios).

15. „Zicea că i-am vrăjit nasol, / că fac mişto la parastase /
„Zicea că i-am vrăjit nasol, / că fac mişto la parastase / ... mă tot miram ce-o gâdilase / de-a dichisit-o-n ochi un trol. // Şi mi-a suflat-o, mă... de-a gata, / călca-i-ar dricu' arătarea... / Cântai, cântai, dar vezi, cântarea / mi-a încălzit doar beregata. // Mă arde sub cămaşă coasta, / mă seacă dur, prea dur, abraşa, / sau bă... m-o fi durând cămaşa / şi eu nu ştiu nimic de asta. // Sunt şmecher, eu ? Eu, mă ? Ce zici... / C-aşa-mi turnă la-nghesuială... / Dar vezi, m-am prins: e pe gineală, / c-o arde-n muscă d-un carici. // M-a uns cu găinaţ de zână / şi tocmai cine... O cartoafă, / o ştoalfă talciocară, oafă... / Ei şi ? De-o gâdilă... rămână ! // Ochitul, vorbele îi put, / Dar dă-o-n suflet de gagică / / Ai oasele la tine, Gică ? / Te fac pe zece un barbut...
Nichita Stănescu, “La Calul Bălan, cârciumă şi han”.

16. Bibliografie : 1. Valeria Guţu – Romalo. Corectitudine şi greşeală
Bibliografie : 1.Valeria Guţu – Romalo. Corectitudine şi greşeală. Limba română actuală 2.Rodica Zafiu. Diversitate stilistica in romana actuala. Bucuresti, Material: Nae Roxana