Chimioterapia antimicrobiană

Chimioterapia antimicrobiană

Bacterii gram pozitive aerobe
COCI grămezi – Staphylococcus În lanţuri - streptococi Diplo şi lanţuri - - S. pneumoniae Enterococcus sp. BACILI Bacillus sp. Corynebacterium sp. Listeria monocytogenes Nocardia sp.

Bacterii gram negative aerobe
COCI Moraxella catarrhalis Neisseria gonorrhoeae Neisseria meningitidis Haemophilus influenzae BACILI Fam Enterobacteriaceae Escherichia coli, Enterobacter sp. Citrobacter, Klebsiella sp. Proteus sp., Serratia Salmonella, Shigella, Yersinia Acinetobacter, Helicobacter Pseudomonas aeruginosa*

Germeni anaerobi “Deasupra diafragmului Peptococcus sp.
Peptostreptococcus sp. Prevotella Veillonella Actinomyces Sub diafragm Clostridium perfringens, tetani, Cl. difficile Bacteroides fragilis, disastonis, ovatus, thetaiotamicron Fusobacterium

Alte bacterii Bacterii atipice Spirochete Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae sau hominis Chlamydia pneumoniae, psittaci sau trachomatis Rickettsia Spirochete Treponema pallidum (syphilis) Borrelia burgdorferi (Lyme)

Bacteriile dupa sediul infecţiei
Cavitate bucala Peptococcus Peptosptreptococcus Actinomyces Piele şi ţesut subcutanat S. aureus Str.pyogenes S.epidermidis Pasteurella Sistem osteoarticular S.aureus S.epidermidis Streptococi N.gonorrhoeae Bacili gram negativi Abdomen E.coli, Proteus Klebsiella Enterococcus Bacteroides sp. Tract urinar E.coli, Proteus Klebsiella Enterococcus S.saprophyticus Tract respirator superior S.pneumoniae H.influenze Moraxella catharrhalis Str.pyogenes Tract respirator inferior Infecţii comunitare S.pneumoniae H.influenzae K.pneumoniae Legionella pneumophyla Mycoplasma, Chlamydia Tract respirator inferior Infecţii nosocomiale K.pneumoniae Pseudomonas aeruginosa Enterobacter sp. Serratia S.aureus Meningite Streptococcus pneumoniae Neisseria meningitidis Haemophilus influenzae Streptococ de grup B Escherichia coli Listeria

Chimioterapice antiinfecţioase
Definiţie: un grup de medicamente, cu toxicitate selectivă, capabile să distrugă şi să stânjenească multiplicarea unor anumite organisme patogene, implicate etiologic în variate infecţii. ascomicete(Penicillium) actinomycete (Streptomyces, b.gr.+) genul Bacillus

Chimioterapice antimicrobiene
Antibacteriene Antivirale Antifungice Antiprotozoare Antihelmintice

3 principii de bază ale chimioterapiei antiinfecţioase
1 Toxicitatea selectivă – exploatarea diferenţelor de structură şi metabolism a agenţilor patogeni şi a celulei gazdă (a omorâ microorganismul şi nu gazda umană!) 2 Atingerea unei concentraţii inhibitorii la sediul infecţiei 3 Penetrarea şi ataşarea de ţintă, evitând inactivarea şi eliminarea În mod ideal antibioticul ar trebuie să acţioneze într-un situs prezent în microorganismul infectant dar absent în organismul gazdă. Acest lucru se petrece mai adesea la procariote (bacterii) decât la eucariote (organisme care au nucleu, membrană nucleară, organite celulare nespecifice cum sunt mitocondriile,aparatul Golgi, RE).

Spectrul de activitate
Spectrul natural - cuprinde toate speciile bacteriene sensibile la un chimioterapic în momentul introducerii sale în terapie Pentru medicul bacteriolog, cunoaşterea rezistenţei naturale la antibiotice are valoare practicã deosebitã deoarece pe baza acestei rezistenţe se preparã mediile selective cu antibiotice, foarte utile izolãrii în culturã purã a unor specii micobiene din produse intens contaminate.

Spectrul actual - cuprinde tulpinile microbiene sensibile la un anumit antibiotic, la un moment dat, într-o zonã limitatã şi depinde în mare mãsurã de antibioticele utilizate în zona respectivã. este mai restrâns decât cel natural, deoarece în timpul scurs de la introducerea chimioterapicului în practicã are loc apariţia tulpinilor rezistente .

Lista neagră Se elaborează prin monitorizarea strictă a sensibilităţii la chimioterapice antiinfecţiose a tuturor tulpinilor izolate intr-un spital într-un număr stabilit de ani (4-6). Antibioticele la care tulpinile arată un grad mare de rezistenţă se scot din uz pentru o perioadă lungă de timp, în care tulpinile îşi recâştigă sensibilitatea

Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene: 1. După origine
Antibiotice - produşi naturali ai fungilor, actinomycetelor şi al bacteriilor ce omoară sau inhibă creşterea microbilor, ex. peniciline, cephalosporine, tetracycline, etc Compuşi sintetici, ex. trimethoprim,

Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene: 2
Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene: 2. acţiunea bactericidă sau bacteriostatică Bactericidă - omoară microorganismele Bacteriostatică – opreşte multiplicarea bacteriilor – apărarea antiinfecţioasă este mai eficientă cu o populaţie statică (este mai puţin eficientă la gazde immunocompromise) Unii agenţi, (ex.chloramphenicolul), pot fi bactericizi pentru unele specii (ex. H. influenzae), dar numai bacteriostatici pentru altele (ex. E. coli)

Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene: 3
Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene: 3. După structura chimică

Clasificarea chimioterapicelor antibacteriene:
4. După ţinta activităţii (selectivitatea) Sinteza peretelui celular (PC lipseşte la celulele eucariote) Sinteza proteică (ribozomi) Sinteza acizilor nucleici Interferarea funcţiilor membranei citoplasmatice

STRUCTURA CELULEI BACTERIENE
Unitatea morfofuncţionalã a bacteriilor este celula procariotã , un complex autoorganizat de molecule organice care schimbã energie cu mediul înconjurã tor şi este capabil sã -şi regleze în mod autonom funcţiile vitale.

Structura celulei bacteriene

Structura peretelui celular la bacteriile gram pozitive

Structura peretelui celular la bacteriile gram negative

1. Sinteza peretelui celular
Cycloserina Glycopeptidele (vancomycina, teicoplanina) Bacitracina Beta-lactaminele (penicilline, cephalosporine, carbapeneme, monobactami)

Cycloserina, isoniazida, etionamida
Sunt chimioterapice utilizate în tratamentul TBC. Cicloserina inhibă enzime care catalizează sinteza PC Isoniazida şi etionamida interferează cu multiplicarea micobacteriilor la mai multe nivele. Etionamida (Nizotin) are efect tuberculostatic - indicatii in tuberculoza rezistenta in formele acute si grave reactii adverse: reactii alerice, hipoglicemie, cresterea transaminazelor serice, hepato si neurotoxice

Peptidoglicanul (murein) – ţinta inhibitorilor sintezei peretelui celular
NAG N-acetilglucosamină NAM acid N-acetilmuramic Citoplasmă sinteza precursorilor Peretelui celular UDP NAG UDP NAM L- alanină D- a.glutamic L- lisină Peptidoglicanul, componenta vitala peretelui celular este unic la bacterii motiv pentru care constituie o ţintă optimă pentru toxicitatea selectivă. Peptidoglicanul (sau ureina), este un polimer de dizaharide aminate: N-acetil-glucozamina şi acidul N-acetilmuramic la care se adaugă peptidele transversale formate din amoniacizi. La bacteriile gram-pozitive, peptidoglicanul formează un strat mai gros (20-80nm) la exterior de membrana citoplasmatică. La bacterille Gram-negative stratul de peptidoglican este subţire (5-10nm) şi este acoperit la bacteriile gram-negative de o membrană externă ce conţine un LPZ. Sinteza precursorilor peptidoglicanului începe în citoplalsmă. Cyclloserina inhibă reacţiile implicate în incorporarea de alanină în precursorii peretelui celular. Cycloserina inhibită reacţiile implicate în incorporarea D-ala-D-ala în catena laterală peptidică a NAM D- ala D- ala UDP

Bacitracina Antibiotic cu structură polipeptidică , care datorită toxicităţii ridicate se utilizează doar în aplicaţii locale în infecţii cutanate. Este activă doar pe BGP prin multiple mecanisme împiedică sinteza PC inhibiţia enzimatică alterarea MC

Inihibitori ai sintezei peretelui celular
Membrana citoplasmatică Sinteza de noi subunităţi a peretelui celular ataşate de un carrier lipidic NAG NAM P P lipid C55 Bacitracina Previne defosforilarea carrierului fosfolipidic, ce previne regenerarea carrierului necesar continuării sintezei L- lisină Glycopeptidele Se leagă de resturile terminale de D-ala-D-ala: previn incorporarea subunităţilor în procesul de elongare a peptidoglicanului Subunităţile peretelui celular sunt transportate prin membrana citoplasmatică în asociere cu un carrier lipidic. Bacitracina previne defosforilarea carierullui fosfolipidic ceea ce împiedică regenerarea carrierului, neceasră sintezei. Glicopeptidele (vancomicina şi teicoplanina) se leagă de alanina terminală împiedicând astfel incorporarea subunităţii în peptidoglicanul în curs de elongaţie. Bacitracina este foarte activă faţă de un număr de germeni gram pozitivi şi faţă de Neisserii. Nu se absoarbe pe cale orală. Se utilizează în aplicaţii locale iar pe cale orală pentru a inhiba flora intestinală, inclusiv Clostridium difficile. UDP

Activitatea glicopeptidelor (agenţi activi pe peretele celular) asupra microorganismelor oblişnuite
Gram (+) Gram (-) Stafilo coci + Strepto coci + Entero coci + Pseudo monas R Glicopeptide Vancomicină Teicoplanină E.coli R Vancomicina este un produs de fermentaţie al actinomicetelor. Are o structură complexă şi activitatea ei se restrânge asupra florei gram pozitive. Este în general bactericidă dar bacteriostatică pe Enterococcus şi unii streptococi viridans. Vancomicina se absoarbe greu pe cale digestivă şi nu traversează bariera hematoencefalică. Se elimină pe cale renală. Administrarea rapidă iv poate duce la elliberarea crescută de histamină din bazofile şi mastocite producând prurit, angioedem şi rar colaps caridovascular. Este nefrotoxică şi ototoxică necesitând monitorizarea nivelurilor serice. Vancomicina pe cale orală se utilizează în tratamentul Colitei pseudomembranoase şi stafilococice. Teicoplanina nu produce degranularea bazofilelor, este mai puţin toxică şi necesită administrare o dată pe zi. Molecule mari polare, se administrează în general iv. Sunt active pe MRSA (Staphylococcus aureus meticilino R) Pe cale orală vancomocina este utilizată în tratmentul infecţiilor produse de C. difficile (bacil G (+) ana) Vancomicina este nefrotoxică, teicoplanina mai puţin

Antibiotice beta-lactamice
Toate acţionează prin legarea de proteine denumite penicillin-binding proteins (PBP) PBP sunt enzime implicate in sinteza compuşilor de perete ce solidarizează transversal lanţurile de peptidoglican Bacteriile au PBP diferite Spectrul de activitate depinde de faptul dacă antibioticul se leagă de PBPs conţinute în microorganismul implicat Peniciline Cephalosporine Carbapeneme Monobactami Cephamycine

Peniciline naturale: GP: Benzyl, Penicilina G potasică, sodică, Procain (Efitard), Benzantin peniciline(Moldamin, Retarpen) şiVO (Ospen) GRAM POZITIVI S.aureus (peni-S)!!! Streptococcus pneumoniae!!! Streptococcus pyogenes Streptococi viridans Enterococi Bacili Gram pozitivi (Bacillus) GRAM NEGATIVI Neisseria meningitidis Neisseria gonorrhoeae!!! GERMENI ANAEROBI (deasupra diafragmului) Clostridium Bacteroides Actinomyces ALTII -Treponema pallidum -Borrelia burgdorferi

Peniciline rezistente la penicilinază Nafcilina, oxacilinaP,O, meticilina, cloxacilinaO, dicloxacilinaO Coci Gram-positivi S. aureus (MSSA) Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes streptococci viridans ***Nafcilina-în infecţii SNC!!(de elecţie în meningite cu MSSA)şi la cei cu funcţie renală afectată ***Penicilinele orale indicate în infecţii uşoare de ţesuturi moi/alternativ cefalosporinele I.

Aminopeniciline ampicilinăIV,IM,O: Ampicilină, Pamecil, Standacillin, Ampidar, amoxicilinăO: Amoxicilina, Dispamox, Duomox, Moxilen, Gram-positivi Gram-negativi !!! S.aureus Proteus mirabilis Streptococcus agalactiae Salmonella, Shigella Streptococci viridans E. coli Enterococcus sp. L- H. influenzae Listeria monocytogenes ***Ampicilina: pneumonii comunitare, inf. enterococice, deseori în asociere cu aminoglicozidele ***Amoxicilina: otita medie, sinizite,exacerbări ale bronşitelor cronice, ITU

Peniciline cu spectru larg: Carboxypeniciline:carbenicillinăIV,O, ticarcillină
Gram-negative Proteus mirabilis Salmonella, Shigella E. coli L- H. influenzae Enterobacter sp. Pseudomonas aeruginosa (AB de elecţie) +/-Anaerobi (ca AB de a 2-a intenţie în infecţii abdominale)

Peniciline cu spectru larg: Ureidopeniciline: piperacillină, mezlocillină
Gram-positive Gram-negative strep. viridans Proteus mirabilis Salmonella, Shigella Enterococcus E. coli L- H. influenzae Enterobacter sp. Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens Klebsiella sp. Anaerobi ***Piperacilina– preferată în locul ticarcilinei (activitate anti-Pseudomonas).

Inhibitori ai sintezei peretelui celular
Perete celular Ataşarea de noi subunităţi pentru elongarea peptidoglicanului NAG NAM NAG NAM L- lisina D- ala Betalactaminele constituie o mare familie ce conţine grupe de compuşi ce au în structura lor inelul beta-lactamic. Ele includ peniciline, cefalosporine, cefamicine, monobactami şi carbapeneme care se leagă şi inhibă o enzimă, PBP (penicillin binding protein). Aceasta catalizează legătura dintre L-lysină and D-alanină Fiind blocatã sinteza lanţurilor transversale, se vor acumula subunitãţi de mureinã care derepreseazã un sistem enzimatic autolitic care va declanşa liza celulei bacteriene. Beta-lactaminele Leagă şi inhibă enzimele care catalizează această legătură UDP

Antibiotice beta-lactamice
Toate acţionează prin legarea de proteine denumite penicillin-binding proteins (PBP) PBP sunt enzime implicate in sinteza compuşilor de perete ce solidarizează transversal lanţurile de peptidoglican Bacteriile au PBP diferite Spectrul de activitate depinde de faptul dacă antibioticul se leagă de PBPs conţinute în microorganismul implicat Peniciline Cephalosporine Carbapeneme Monobactami Cephamycine

Inelul beta-lactamic O NH CO S COOH N R O R S COOH N R S N O R COOH
Aceasta este structura de bază a inelului beta-lactamic. Diferitele grupe de beta-lactamine se deosebesc prin structurle ataşate de inelul beta-lactamic: - in penicillins, it is a 5-membered ring, in cephalospoirins a six-membered ring – and by the side-chains attached to these rings. The penicillins and cephalosporins are the major members of the family. The ring structure is common to all beta-lactams and must be intact for antibacterial action. Enzymes that catalyse the hydrolysis of the beta-lactam ring, are known as beta-lactamases, and render the agents inactive. COOH Penicilinele, ex, penicilina, cloxacilina, flucloxacilina, ampicilina, amoxicilina, carbenicilina, ticarcilina, azlocilina, mezlocilina, piperacilina Cephalosporine, ex, cephalexin, cefaclor, cefadrxil, cefuroxim, cefamandole, cefotaxim, ceftazidim, cetriaxonă

Inelul beta-lactamic R Monobactami ex. aztreonam N OSO3 O OCH3 R R C S
COOH O R COOH Carbapeneme ex. imipenem Cephamicine ex. cefoxitin

Spectrul de activitate al ß-lactaminelor
Gram (+) Gram (-) Stafilo coci + Strepto coci + Entero coci R + Pseudo monas R + Penicilins Benzylpenicilina Flucloxacilina Amoxicilina Piperacilina E.coli R + Cephalosporine Cephalexin Cefuroxim Ceftriaxon Ceftazidim + R + R Urină + R + De reţinut că majoritatea beta-lactaminelor uzuale sunt inactive faţă de Enterococcus şi Pseudomonas Carbapeneme Imipenem + + + + +

Inhibitori ai beta-lactamazelor
Cresc activitatea antibacteriană a penicilinelor, doar atunci când rezistenţa bacteriană este rezultat al producerii de beta-lactamaze. Sunt activi pe tupini secretoare de beta-lactamaze: S.aureus Streptococcus spp.(Unasyn) H.influenzae Bacteroides spp. E.coli, alte enterobacterii Pseudomonas aeruginosa (Timentin, Tazocin) ***Excepţii: tulpini de Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Morganella, Pseudomonas secretoare de beta-lactamaze.

Inhibitori ai beta-lactamazelor
Acidul clavulanic : - utilizat cu amoxicilinăO,P (Augmentin, Amoksiklav) - utilizat cu ticarcilinăIV (Timentin) Sulbactam: - utilizat cu ampicilinăP,O(Unasyn) Tazobactam - utilizat cu piperacilinăP(Tazocin, Zosyn) ***Indicaţii: sinuzite, otite medii, ITU, inf. pulmonare, inf.polimicrobiene

Cefalosporine Generaţia I Generaţia II Generaţia III Generaţia IV
Parenterale Cephalotin(Keflin) Cefamandol(Mandol) Cefotaxime (Claforan) Cefepime(Maxipime) Cefazolin (Ancef, Kefzol) Cefoxitin (Mefoxin) Cefoperazona (cefobid) Ceftobiprol Cepharidin (Cefadyl) Cefuroxime (Zinacef) Ceftizoxime (Cefizox) Cephradine (Velosef) Cefotetan (Cefotan) Ceftriaxona (Rocephin) Ceftazidime (Fortax) Orale Cephalexin (Keflex) Cefuroxime (Ceftin) Cefixime (Suprax) Cephradine ((Velosef) Cefprozil (Cefzil) Cefpodoxime (Vantin) Cefadroxil (Duricef) Cefaclor (Ceclor) Ceftibuten (Cedax) Loracarbef (Lorabid) Cefdinir (Omnicef)

Cefalosporine Generaţia Spectrul de acţiune 1 Cefalotin
spectru larg, asemãnãtor aminopenicilinelor, activ mai ales pe coci gram pozitivi (S. aureus, ); 2 Cefamandol Cefuroxim active asupra unor bacili gr.neg. din familia Enterobacteriaceae, genul Haemophilus, anaerobi mai puţin active faţa de cocii gram pozitivi 3 Cefotaxim Ceftriaxona spectru foarte larg cu activitate foarte bunã asupra baciilor gram negativi, inlusiv Pseudomonas aeruginosa; puţin active aupra cocilor gram pozitivi 4 Cefepim Spectru foarte larg, antibiotic de rezervă, active pe bgn Pseudomonas şi pe cocii gram pozitivi (S.aureus) Nu induce secreţia de BLSE

CEFTOBIPROLUL o nouă cefalosporină cu spectru larg, cu activitate puternică bactericidă împotriva: MRSA, SCN Str.pneumoniae Penicilino-Rezistent Pseudomonas aeruginosa. se leagă puternic de PBP al majorităţii germenilor gram + /- şi rezistă la multiple β-lactamaze; Calea de administrare: iv (ar putea fi disponibil şi sub formă orală) Mai multe trialuri clinice - utilitatea în infecţii tegumentare şi de tesuturi moi, precum şi în cazul pneumoniilor nosocomiale Există şi alte cefalosporine noi care, fie nu sunt într-o fază atât de avansată din punct de vedere al testării, fie nu par atât de eficiente ca Ceftobiprolul.

Carbapeneme: Imipenem P[Tienam, Primaxim] Meropenem IV[Meronem, Merrem]
Administrare parenterală, indicaţii inclusiv în inf. oculare, pancreatite, IN severe, pacienţi granulocitopenici Cel mai larg spectru de acţiune indicat in infecţii mixte produse de CGP, BGN, BGN non-fermentaivi: Streptococcus spp.,inclusiv Str. Pneumoniae –intermediar rezistent la penicilină S.aureus (MSSA) Neisseria spp. H.influenzae Enterobacterii Pseudomonas aeruginosa, S.maltophilia, Acinetobacter spp. Legionella pneumophilia

DORIPENEMUL face parte din clasa Carbapenemelor - spectru foarte larg de acţiune împotriva multor bacterii aerobe şi anaerobe, Gram +/ - cu multiple indicaţii potenţiale pneumonii nosocomiale şi postventilaţie asistată, infecţii complicate de tract urinar, pielonefrite, infecţii extinse intraabdominale. Comparându-se eficienţa Doripenem-ului versus Imipenem pe tulpinile de Enterobacteriaceae multirezistente, se observă că ambele preparate sunt inactive pe tulpinile de Proteus mirabilis producătoare de carbapenemază, în schimb Doripenemul este eficient împotriva tulpinilor producătoare de BLSE sau a altor germeni rezistenţi.

Monobactami -Aztreonam(Azactam)
BGN aerobi: Enterobacterii: E.coli, K. pneumoniae, P. mirabilis, S. marcescens, Enterobacter, Citrobacter, Providencia, Morganella, Salmonella, Shigella Pseudomonas aeruginosa (cca 12% din tulpini-rezistente) H. influenzae, (producător sau nu de beta-lactamază), Neisseria spp. M. catarrhalis Slabă acţiune asupra CGP şi anaerobi *** Indicaţii: ITU, inf.intraabdominale, bacteriemii, pneumonii, inf.ale ţesuturilor moi, osoase, articulare cu BGN

Utilizarea beta-lactaminelor
Principalele indicaţii clinice Route Peniciline Benzylpenicilina Fluclox/Cloxacilina Amp/Amoxicilina Azlo/Piperacilina IV IM IV IM O IV Faringitie, Pneumonii, Men, Endocardite I.cut., I.sc., artic., osoase [G (-)] ITU, Febre enterice, I.os.,Men., ITRs P. aeruginosa & alţi bacili G (-) Cephalosporine Cephalexin Cefuroxim Ceftriaxonă Ceftazidim Cefotaxim ITU ITU, ITRi Meningite, Articulaţii, Oase P. aeruginosa & alţi bacili G (-) Men, ITRs, ITU, peritonită O IV IM Carbapeneme Imipenem IV P. aeruginosa & şi alţi bacili G (-)

Toxicitatea beta-lactaminelor
în general netoxice, dar în doze ce depăşesc zeci de milioane de unităţi: r. gastrointestinale, febră, diaree, vasculită, depresie medulară, candidoză, colită pseudomembranoasă (cefalosporinele), neurotoxicitate Alergizante, mai ales penicilinele. Alergia la penicilina G = presupusă alergie la toate penicilinele derivate (cefalosporine, aztreonam, imipenem) şi impune întreruperea imediată a administrării acestuia şi înlocuirea cu alt AB alternativ 0.7% - 10% din alergiile la antibiotice La 1-10% din pacienţi Şoc anafilactic 0.004% % Moarte: 0.001% (1/100000)

Efecte secundare ale beta-lactaminelor
Rash cutanat

Rezistenţa bacteriilor la beta-lactamine
secreţia de beta-lactamaze: Penicilinaza: fenotip Peni-R, PAZA Cefalosporinaze: fenotip CAZA BLSE - codificate plasmidic, dar şi cromozomial Modificarea ţintei: PBP (proteinelor de legare a P) MRSA, Pneumococ rezistent la Penicilină

Creşterea rezistenţei la beta-lactamine
Infecţii nosocomiale: SCN-infecţii de cateter(60-90% rezistente la meticilină) MRSA (5-40%din totalul infecţiilor nosocomiale din spital) MDR Pseudomonas aeruginosa şi Acinetobacter spp.în secţii de ATI Klebsiella pneumoniae -BLSE, selectate în urma tratamentului cu cefalosporine cu spectru larg, sensibile la imipenem BGN rezistenţi la carbapeneme Infecţii comunitare: Str. pneumoniae rezistent la penicilină H.influenzae şi Branhamella catharalis - rezistente la Ampicilină MRSA comunitar

2. Inhibitori ai sintezelor proteice
Subunităţile ribosomiale implicate în translaţia mRNA sunt mai mici la bacterii (30S & 50S) decât la celulele eucariote (40S & 60S) Majoritatea antibioticelor active pe ribosomi sunt bacteriostatice, dar aminoglycosidele sunt bactericide Although protein synthesis proceeds in essentially the same way in prokaryotes and eukaryotes, some differences can be exploited to achieve selective toxicity. The ribosomal units involved in mRNA translation in bacterial systems are smaller than in eukaryotes. A range of antibacterial agents act as inhibitors of protein synthesis, but knowledge of the mechanisms of action is incompletely understood.

Inhibitorii sintezelor proteice
Aminoglycoside Macrolide Tetracycline Chloramphenicol Acidul fusidic

Aminoglicozide Descoperite in 1940
Produse de actinomycete (semisinteză) 2 zaharuri aminate legate de un inelaminociclitol printr-o legătură glicozidică

Proprietăţi generale Spectru larg, active mai ales pe bacili gram negativi Mijloace majore de tratament al septicemiilor Lipoinsolubile deci nu se absorb pe cale digestivă Oto şi nefrotoxice – obligatorie monitorizarea nivelurilor serice Flora anaerobă este în general rezistentă la aminoglicozide deoarece oxigenul este necesar absorbţiei de antibiotic

Spectrul de acţiune Gram-Positivi Aerobi
S. aureus şi staph coagulazo-negativi streptococci viridans Enterococcus sp. Gram-Negativi Aerobi (nu streptomycina) E. coli, K. pneumoniae, Proteus sp Altii(, Citrobacter, Enterobacter sp.,Morganella, Providencia, Serratia, Salmonella, Shigella

Spectrul de acţiune Nonfermentativi: Acinetobacter,
Pseudomonas aeruginosa (amik>tobra>gent) Mycobacteriaceae tuberculoză - streptomycină atipic - streptomycina sau amikacina

Mecanisme de rezistenţă
Scăderea permeabilităţii pt aminoglicozide Sinteze ce modifică aminoglicozidele (plasmide) Alterarea ţintei de legare a aminoglicozidelor

Aminoglicozidele Gentamicina Tobramycin Amikacin
Primul aminoglicozid cu spectru larg Acelaşi spectru ca gentamicina Derivat semisintetic al kanamycinei, active faţă de bacilii gram negativi rezistenţi la gentamicină Neomycin Streptomycin Toxic- utilizat extern Primul aminoglicozid – utilizat la tratamentul TBC The aminoglycosides can be divided up into several different chemical groups. None are absorbed from the gut; they do not penetrate well into tissues and bone; and they do not cross the blood-brain barrier. The aminoglycosides are potentially nephrotoxic and ototoxic, and the ‘therapeutic window’, i.e., difference in concentation required for therapeutic activity and that which is toxic is small. Blood concentrations need monitoring regularly. Gentamicin - bactericidal

Aminoglicozide - spectru de acţiune
Gram (+) Gram (-) Stafilo coci + Strepto coci + Entero coci + Pseudo monas + Gentamicina Amikacina Streptomicina E.coli + Klebsiella + Gram (+) Entero- bacter + Bacter- oides R Despite their potential toxicty they represent a useful addition to the clinician’s armamentarium. They are especially useful for the treatment of serious Gram-negative infections, including those caused by Pseudomonas aeruginosa – used in renal infections In severe sepsis of unknown origin, Gentamicin could be used with an agent active against Gram positive and Gram negative organisms eg piperacillin, or metronidazole if anaerobes were thought likely. They are not active against anaerobes. They are not active against Streptococci or Enterococci, but have activity against Staphylococci. Gentamicina Amikacina Streptomcina M. tb R + Proteus +

Spectinomicina Mecanism de acţiune – interferează interacţiunea dintre ARNm cu unitatea 30S a ribozomilor Spectru de acţiune – îngust - Neisseria gonorrhoeae rezistentă la penicilină Rezistenţă – rară la Neisseria gonorrhoeae

Inhibitori ai sintezelor proteice
Aminoglycozid Macrolide Tetracycline Chloramphenicol Acid fusidic

Structuri ciclice mari:
Macrolide Eritromicină Azitromicină !!! Claritromicina CH3 O H3C OH CH3 HO Structuri ciclice mari: 14- (Eritromicină & Claritromicina), 15- (Azitromicină) 16-atomi de C O N(CH3) OH O HO CH3 H3C CH3 The family of macrolides all share a large macrocyclic lactone ring, to which typically two sugars, one an amino sugar, are attached. The clinically important drugs are erythromycin, azithromycin and clarithromycin. They share overlapping binding sites on ribosomes with the lincosamides (clindamycin) and streptogramins (group currently under development), and resistance to macrolides confers resistance to the other two groups. H5C2 O CH3 O OCH3 O OH O CH3

Macrolide - Proprietăţi generale
Se adsorb pe cale digestivă , se administrează oral, dar absorbţia şi timpul de înjumătăţire variază de la un macrolid la altul şi au o bună penetrare ic se elimină mai ales pe cale biliară active pe: CGP aerobi, anaerobi, spirochete Inactive asupra Mycobacteriilor, protozoarelor (T. gondii, E. histolytica, P. falciparum), Campylobacter, Helicobacter, Borrelia, Neisseria & alţi patogeni genitali Eritromicina înlocuieşte penicinilina la persoane alergice, Azitromicina - tetraciclina în tratamentul infecţiilor chlamydiene la gravide şi copii Produc ef.sec. gastrointestinale-mai ales eritromicina The macrolides have a spectrum of activity against a number of respiratory pathogens, including the newly emergent Legionella spp. Eryhtromycin is therefore an important drug in the treatment of atypical pneumonia. In addition to Legionella, macrolides have activity against several other intracellular pathogens including Chlamydia and Rickettisia species. They are active against several another newly emergent pathogens – Campylobacter spp, Helicobacter pylori, and the spirochaete Borrelia burgdorferi (the agent causing Lyme disease). The activity against Chlamydia make them useful in the treatment of urogenital infections (the macrolides are active against Neisseria gonorrhoeae – the agent causing gonorrhoea). The newer agents also have a place in treating some Mycobacteria.

In vitro CMI50 (mg/L) a macrolidelor: patogeni respiratori
Coci G (+) Strep. pneumoniae Strep. pyogenes Coccobacilli G (-) H. influenzae M. catarrhalis Bacili G(-)ve L.pneumophila Fără perete cel. M. pneumoniae Chlamydia C. pneumoniae Eritromicina 0.03 4.0 0.12 1.0 0.01 0.06 Azitromicina 0.25 0.5 Claritromicina The macrolides have a spectrum of activity against a number of respiratory pathogens, including the newly emergent Legionella spp. Erythromycin is therefore an important drug in the treatment of atypical pneumonia. Besides Legionella, macrolides have activity against several other intracellular pathogens including Chlamydia and Rickettisia species. They are active against several another newly emergent pathogens – Campylobacter spp, Helicobacter pylori, and the spirochaete Borrelia burgdorferi (the agent causing Lyme disease). The activity against Chlamydia make them useful in the treatment of urogenital infections (the macrolides are active against Neisseria gonorrhoeae – the agent causing gonorrhoea). The newer macrolides also have a place in treating some Mycobacteria (MAI).

Lincosamide Antibiotice cu aţiune bacteriostatică şi bactericidă:
Clindamycina Lincomycina Fig. 10 Structura chimică a Lincosamidelor

Streptogramina A are un inel non-peptidic polinesaturat, iar Streptogramina B are structură peptidică ciclică. Fig. 14 Structura chimică a Streptograminei A Sreptogramine Streptogramina A: Pristinamycină Virginamycina Streptogramina B: Quinupristin/ dalfopristin Fig. 15 Structura chimică a Streptograminei B

Aminoglicozide Macrolide Tetracicline Chloramphenicol Acid fusidic

Chimioterapice active asupra ribozomilor Tetracicline
OH O R1 R2 R3 R4 CONH2 Inhibă sinteza proteică împiedicând legarea amino-acil RNA de transfer de situsul corespunzător de pe ribozom The tetracyclines represent a family of large cyclic structures (four rings) derived from streptomyces species that have several sites for possible chemical substitutions. There are natural products and semi-synthetic derivatives. They Inhibit protein synthesis by preventing amino-acyl transfer RNA from entering the acceptor sites on the ribosome. This activity is not selective for prokaryotes, but uptake of tetracylines by bacterial cells is much greater than human cells. Naturale clortetraciclina, oxitetraciclina, tetraciclina Semi-sintetice ex. doxiciclina, minociclina

Chimioterapice active asupra ribozomilor Tetracicline Proprietăţi generale
Spectru larg: active faţă de bacteriile comune Gram (+) & (-), chlamydii, rickettsii, coxiella, spirochete, unele mycobacterii, E histolytica, & plasmodii. Pătrunde intracelular. Absorbţia pe cale digestivă este influenţată de alimente (mai ales lactate) Toxicitate: frecvent intoleranţă gastrointestinală perturbă flora normală a intestinului perturbă metabolismul osos efecte secundare asupra dentaţiei (chelator de Ca), CI la gravide şi copii They are active against many common Gram (+)ve & (-)ve bacteria, chlamydiae, rickettsiae, coxiellae, spirochaetes, some mycobacteria, E histolytica, & plasmodia. Although active against a wide range of bacteria, their use is restricted by a wide range of resistance, due in part to the widespread use of these drugs in man and also to their use as growth promoters in animal feed. In man tetracyclines are used primarily in the treatment of infections due to mycoplasmas (lack cell wall), chlamydia, coxiellae, and rickettisiae (Gram-negative). Additional uses of tetracyclines include malaria, Lyme disease (Borrelia – spirochaete – stains with acridine orange), brucellosis (Gram-negative rods)

Efecte secundare Tulburări gastrointestinale Dentaţie Suprainfecţie
Diaree, Greţuri şi vărsături crampe Dentaţie Colorarea maronie a dinţilor Suprainfecţie C. difficile S.aureus Candida Hepatotoxicitate Nefrotoxicitate Nu se administrează la copii şi gravide

Aminoglycoside Macrolide Tetracicline Cloramfenicol Acid fusidic

Cloramfenicol – proprietăţi generale
NHCOCHCl2 H O2N C C CH2OH OH H nucleu nitrobenzen - blochează peptidiltransferaza, deci formarea legăturilor peptidice bacteriostatic faţă de G(+), o serie de Gram (-) (nu P. aeruginosa), leptospire, T. pallidum, chlamydii, mycoplasme, rickettsii, & unii anaerobi, (mai puţin B. fragilis ) – cu penetrare intracelulară Se evită datorită efectelor toxice asupra măduvei hematogene Chloramphenicol was isolated from streptomycetes and was the first broad-spectrum antibiotic to be discovered. It is a relatively simple molecule consisting of a nitrobenzene nucleus, which is responsible for some of its toxicity. The most important toxic effect of chloramphenicol is on the bone marrow. It can cause an idiosyncratic reaction causing aplastic anaemia which is not dose dependent and is irreversible, occurring at a rate of about 1 in patients treated. It also causes a dose-dependant bone marrow suppression. Babies may be unable to conjugate (glucoronidation) chloramphenicol, and high plasma conxcentrations are associated with ‘gray baby syndrome’ with associated circulatory collapse. Metronidazole in combination with beta-lactam antibiotics is now preferred in the treatment of brain abscess. In the developing world chloramphenicol is still used for the treatment of typhoid fever. It is otherwise little used nowadays, reference being made to its use in cholera, plague, tularemia, bartonellosis, and meliodosis. Its bacteriostatic effect may inhibit the action of penicillins and other beta-lactam antibiotics against certain bacteria, eg, Klebsiella pneumoniae and other enterobacteria in vitro, but the clinical significance of this is uncertain

Cloramfenicol Proprietăţi generale
Efecte secundare: Imunodepresor Toxicitate medulară Legată de doză prin mecanism alergic care duce la anemie aplasticã ireversibilã (1/24.000). Rezistenţa dobândită: codificatã de plasmide şi constã în sinteza unei acetiltransferaze intracelulare

Inhibitorii sintezei proteice
Aminoglicozide Macrolide Tetracicline Cloramfenicol Acid fusidic

Chimioterapice active pe ribozomi acidul fusidic- proprietăţi generale
Activ faţă de majoritatea bacteriilor Gram (+) şi cocilor Gram (-), MRSA Oarecare activitate asupra G. lamblia, P. falciparum Oarecare activitate asupra Mycobacteriilor Utilizat mai ales in infecţii stafilococice (osteomielită) în aplicaţii locale Se absoarbe bine pe cale orală COOH H HO OAc Fusidic acid is one of a group of naturally occurring antibiotics (Fusidanes). It is active against most Gram (+)ves and Gram (-)ve cocci, including MRSA; has some activity against G. lamblia, P. falciparum and Mycobacteria. Mostly used for staphylococcal infections (osteomyelitis) and topically. Fusidic acid is well absorbed orally.

3. Inhibitorii sintezei acizilor nucleici
Inhibiţia sintezei precursorilor Sulfonamide Trimetoprim Inhibitori ai replicării DNA Quinolone Inhibitori ai RNA polimerazei Rifampicin

3. Sinteza acizilor nucleici sinteza acidului folic
Trimetoprim - inhibă sinteza acidului folic necesar sintezei bazelor purinice şi pirimidinice prin inhibiţie enzimatică Sulfonamidele – la fel

acidul para amino benzoic
Sinteza acidul tetrahidrofolic -1 Analogia de structura dintre PABA şi sulphonamides duce la inhibiţia dihidropteroate sintazei prin mecanism competitiv NH2 NH2 COOH acidul para amino benzoic (PABA) + pteridina SO2NH dihidropteroat sintetaza structura sulfamidelor acidul para-amino benzoic X Sulphonamides and trimethoprim both interfere in the synthesis of tetrahydrofolic acid by interacting with key enzymes in the pathway. The sulphonamides act at an early stage. Sulphonamides are structural analogues of and act in competition with para-amino benzoic acid. There are a large number of molecules in this group and they are produced entirely by chemical synthesis, ie, they are antibacterials, not antibiotics. NH2 acid dihidropteroic Dapsona SO2NH NH2

Sinteza de acid tetrahidrofolic -2
dihidropteroic dihidrofolat sintetază L-glutamină acid dihidrofolic

Sinteza de acid tetrahidrofolic -3 Analogia structurală dintre Trimetoprim şi acidul folic & inhibiţia dihidrofolat reductazei prin structuri asemănătoare N H2N NH2 OCH3 OH CH2NH O C glu Trimetoprim Acid Folic dihidrofolat reductaza acid dihidrofolic acid tetrahidrofolic (THFA) X Trimethoprim is one of a group of pyrimidine –like structures analagous in structure to the aminohydroxypyriomidine moiety of folic acid and in this way antagonizes the enzyme dihydrofolate reductase.

Sinteza acidului tetrahidrofolic, a pirimidinelor şi purinelor - 4
acid tetrahidrofolic Pirimidine Purine

Sulfonamide – proprietăţi generale
Cotrimoxazolul (biseptolul) rezultă din combinarea sulfametoxazolului cu trimetoprimul; au acţiune sinergică, care depăşeşte suma acţiunii celor 2 substanţe. Spectru larg (BGP, BGN), utilizate mai ales în infecţii urinare, infecţii cu Nocardia, & Toxoplasma gondii, Lepra (dapsona) Utilizarea restrânsă datorată rezistenţei Multiple interacţiuni cu alte medicamente datorată legării de proteinele plasmatice

3. Sinteza acizilor nucleici: Inhibitori ai sintezei ADN
Quinolonele sunt o familie mare de agenţi sintetici ce afectează DNA giraza necesară suprahelicării DNA bacterian (important şi în restaurarea ADN) şi fără de care bacteria nu este capabilă să-şi împacheteze AND Negramul:prima, utilizare restrânsă datorită toxicităţii Ciprofloxacin, Norfloxacin, Ofloxacin (fluoroquinolone) au activitate superioară şi spectru larg (Stafilococi, BGN, inclusiv pe Pseudomonas sp.) Indicaţii clinice: ITU, sistemice, febra tifoidă Nalidixic acid is one of the earlier prototypes. The newer quinolones have a greater degree of activity against Gram-negative rods than nalidixic acid. Ciprofloxacin is also active against P. aeruginosa. In addition to the treatment of urinary tract infections, the newer quinolones are also useful for treating systemic Gram-negative infections. They also have activity against chlamydial and rickettsial infections and other intracellular oragnisms such as Legionella & S. typhi, and in combination with other drugs are used for treatment of atypical mycobacteria. They have activity against staphlylococci, but are less active against streptococci; enterococci are resistant.

Antimicrobiene ce afectează ADN şi ARN bacterian
Rifamicine (ex rifampicină) inhibitori specifici ai ARN-polimerazei ADN dependente – blochează mARN; active pe CGP, MRSA, bK Metronidazol (un nitroimidazol) in stare redusă poate reacţiona cu ADN pe care îl oxidează producând rupturi ale catenelor Rifamycins (eg rifampacin) specific inhibitors of bacterial DNA-dependent RNA polymerase. Rifampicin, for example, binds to RNA polymerase and thus blocks the synthesis of mRNA. Selective toxicity depends on its greater affinity for bacterial polymerases than equivalent human enzymes. Principal use of rifampicin and rifabutin is in the treatment of mycobacterial infection. Rifampicin – drug of choice for prophylaxis of meningococcal and Haemophilus meningitis Rifampicin is also useful in conjunction with other agents in treatment of severe staphylococcal infections – eg endocarditis. Also used to treat Legionella Metronidazole (a nitroimidazole) When reduced it can react with DNA, oxidizing it and causing strand breaks. Metronidazole is useful only against anaerobic bacteria, because only these can produce the low redox potential necessary to reduce the parent drug. Metronidazole is also useful in the treatment of E histolytica, G. lamblia, Balantidium coli, and Trichomonas vaginalis

4. Agenţi care lezează MC Polimixinele: polimixina B şi colistinul
au structură polipeptidică şi acţiune bacteriostatică active pe BGN (inclusiv Pseudomonas) se administrează local în otite externe, infecţii oculare, cutanate nu se adsorb pe cale digestivă nu se mai administrează pe cale sistemică datorită nefrotoxicităţii.

Rezistenţa la chimioterapice antiinfecţioase

Naturală:caracter de specie, determinat genetic
Dobândită: în cadrul unor specii natural sensibile unele tulpini dezvoltă sau achiziţionează rezistenţă . Mecanismele rezistenţei dobândite: A. genetice : 1 Mutaţia 2 Infecţia cu un plasmid Resistance can be defined as an organism that cannot be inhibited or killed by an antimicrobial agent at concentrations that are achievable in the body after normal dosage. Some bacteria are innately resistant, others acquire resistance. Gram negative rods with their outer membrane layer exterior to the cell wall peptidoglycan are less permeable to large molecules than Gram positive oragnisms. Resistance may arise from: A single chromosomal mutation resulting in the synthesis of an altered protein, or A series of mutations Resistance genes may also be acquired from resistance genes on transmissible plasmids (extrachromasomal DNA carried in small circular ‘plasmids’)

Diseminarea genelor de rezistenţă
1. Rezistenţă mediată cromozomial: selecţia mutantei antibiotic 2 Rezistenţă meditată de plasmide: diseminarea plasmidului de rezistenţă Resistance can occur in three ways: First by the acquisition of chronmosomal mutations Secondly by plasmids. Plasmids may code for resistance determinants to several families of unrelated antibiotics, therefore a cell may acquire resistance to many different drugs at once. And thirdly,…… resistance genes may also occur on transposons; the so-called ‘jumping genes’ Plasmidele - molecule de DNA Ce se replică independent de cromozom. Acelaşi plasmid poate codifica rezistenţa faţă de mai multe familii donor receptor conjugare

Diseminarea genelor de rezistenţă
3. Rezistenţa mediată de transpozoni ‘transpozonii’ - ‘genele săltăreţe’ Elemente extracromozomiale (segmente circulare de ADN dublu catenar care asigură transferul unor secvenţe scurte de material genetic And thirdly, resistance genes may also occur on transposons; the so-called ‘jumping genes’. Transposons are extrachromosomal elements consisting of circular segments of double-stranded DNA which sponsor transfer of small lengths of genetic material into the chromosome or plasmids. The chromosome provides a more ‘secure’ position for the genes, but they will be dissseminated only as rapidly as the cell divides. Transposons moving from the chromosome to plasmids allow chromosomal genes to be disseminated more rapidly. Transposons can also move between plasmids. Genele de rezistenţă de pe transpozoni se pot muta între plasmide şi cromozomi şi de la un plasmid la celălalt

B. Mecanismele biochimice ale rezistenţei
Alterarea ţintei – a unei enzime sau a altui situs sau scăderea afinităţii pentru substanţa antibacteriană Absorbţie scăzută - prin creşterea inpermeabilităţii peretelui celular (pierderea unor proteine bacteriene – porine), sau prin mărirea activă a efluxului de antibiotic Inactivarea antibioticului în exteriorul celulei bacteriene - prin producerea unor enzime care modifică sau distrug agentul antibacterian (de ex. beta lactamazele, enzime de modificarea a aminoglicozidelor) Resistance mechanisms can be classified into three main types:

‘Niveluri’ de rezistenţă antibacteriană
Parţială ( nivel scăzut sau intermediar) - poate fi evitat prin creşterea dozei de antibiotice sau prin combinarea cu un alt antibiotic Completă

C. Cum este favorizată diseminarea rezistenţei la antibiotice?
Utilizarea unui antibiotic la care tulpinile sunt rezistente – se vor selecta tulpinile rezistente Administrarea antibioticelor fără reţetă Tratament greşit, indicaţii greşite Cauza rezistenţei este utilizarea incorectă antibioticelor şi utilizarea lor ca promotori de creştere a animalelor

Controlul diseminării rezistenţei
Supravegherea terapiei cu antibiotice Asociată cu supravegherea fenotipurilor de rezistenţă circulante într-o anumită zonă

Enterobacterii secretoare de BLSE-test de sinergie

Antibioticoterapia raţională
Pacient Micro- organism Microbiolog Clinician

Terapia corectă necesită un diagnostic
1. Anamneză 2. Istoricul bolii 3. Este tratamentul esenţial în această fază? 4. Dacă da, atunci care este agentul etiologic posibil? 5. Care este cel mai bun chimioterapic, luând în consideraţie toţi factorii de care dispunem?

Factori care influenţează decizia terapeutică Factori importanţi de risc
Imunosupresia – patologică sau iatrogenă Hipotensiunea (TA diastolică <60) Hipoxia, resp. >30/min, cianoză Fibrilaţia atrială Nivel de conştienţă Convulsii, semne de focar neurologic

Rolul laboratorului în diagnostic şi tratament
Recoltarea produsului biologic cât mai devreme, înaintea instituirii antibioticoterapiei !!!!!! Transport şi prelucrare rapidă a produsului Microscopie şi teste rapide de identificare Izolare şi identificare Antibiogramă Efectuarea testelor sinergie (facultativ) Nivelul seric de antibiotice SE COMUNICĂ orice informaţie pentru a corecta tratamentul

Factori care influenţează alegerea chimioterapicului: interacţiunea dintre chimioterapice
Interacţiune dintre AB Plasmă: Competitie pt. situsuri de legare de proteine serice de transport La receptori: Competiţie pentru situsul de legare Ficat: Excreţie modificată - prin inducerea unor enzime hepatice Rinichi: Poate afecta Readsorbtia pasivă & activă şi secretia Intestin: Alt chimiterapic sau un ali- ment poate influenţa absorbţia Cale IV : Asocieri interzise

Factorii de influeţă a alegerii antibioticelor: Exemple de toxicitate medicamentoasă
Ficat Colestază Hepatită Flucloxacilina administrată prelungit Antituberculoase Sistem Stare Medicament Măduvă Anemie aplastică Cloramfenicol, cotrimoxazol Sânge Hemoliză (G6PD) Sulfonamide, primaquine SNC Convulsii Amantadine Rinichi Insuficienţă renală Aminoglicozide Urechi Surditate/ataxie Cardiovascular Anafilaxie Peniciline, cephalosporine Dentaţie Hipoplazie Tetracicline

Factorii ce influenţează riscul de toxicittate medicamentoasă: exemple de efecte legate de vârstă
Nou-născuţi Sulfonamide Cloramfenicol Icter nuclear Alterarea funcţiilor mitocondriale Factor Medicament Efect Copii Tetracicline Peniciline Hipoplazia smalţului Se reduce absorţia Vârstnici Izoniazidă Aminoglicozide Risc crescut de hepatită Oto- şi nefrotoxicitate

Factorii ce influenţează riscul de toxicittate medicamentoasă : exemple de efecte în timpul sarcinii
Primul Etionamida Cloramfenicol Poate avea efecte teratogene Funcţia mitocondrială – Trimestru Medicament Efect Al doilea - Al treilea Co-trimoxazol Hemoliză, methemoglobinemie Oricare Quinolone Tetracicline Artropatii la animale Efecte asupra scheletului, dentaţiei, hepatotoxicitate maternă

Factorii ce influenţează riscul de toxicittate medicamentoasă : exemple de efecte în cursul alăptării Cloramfenicol Tetracicline Sulfonamide Poate suprima măduva osoasă Efecte posibile asupra dentaţiei, dar tetra- ciclinele pot fi chelate de calciul din laptele matern Risc mic de icter nuclear şi hemoliză la copii cu deficienţă de G6PD Medicament Efect

Factori ce influenţează alegerea antimicrobienelor: disfuncţia renală
SNC Amantadină Convulsii, ataxie Sistem Medicament Complicaţii Rinichi/urechi Aminoglicozide Nefro- & ototoxicitate Rinichi Co-trimoxazol Tetracicline Nefrită interstiţială Deteriorări ale funcţiei renale

Antibiotic Susceptibility Testing
Chl Amp Ery Str Tet Disk Diffusion Test 8 4 2 1 Tetracycline (g/ml) MIC = 2 g/ml Determination of MIC

Zone Diameter Standards for Disk Diffusion Tests

Tabel : Noi antibiotice
Clasa Spectru Indicaţii clinice Comentarii Linezolid Oxazolidinone CGP inclusiv MRSA şi PRSP HAP , SSI, inclusive DFI Oral sau parenteral Daptomycin Lipopeptid Cyclic CGP inclusiv MRSA SSI complicate 1x zi Quinupristin-dalfopristin Streptogramină Indicată în bacteriemii produse de VRE (E.faecium) Tigecycline Glycylcyclină IAI şi SSI Poate fi utilă împotriva MDR ca Acinetobacter şi secretori de BLSE Ceftobiprole* Cephalosporină CGP inclusiv MRSA, PRSP şi BGN Pneumonii, SSI complicate Rezistent la numeroase beta lactamaze Dalbavancin* Lipoglycopeptid SSI complicate, bacteriemii de cateter Timp de înjumătăţire prelungit, permite administrare săptămânală Telavancin* SSI complicate? Bactericid cu mechanism dual de acţiune, 1 x pe zi Legendă: PRSP: pneumonie cu Str. Pneumoniae rezistent la penicilină, DFI: infecţii diabetice ale piciorului, IAI:infecţii intraabdominale, HAP: pneumonii nosocomiale, SSI: infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, MRSA, BLSE, MDR, *investigat din mai 2006

Chimioterapia antimicrobiană

Similar presentations

Presentation on theme: "Chimioterapia antimicrobiană"— Presentation transcript:

Similar presentations

About project

Feedback

Log in

Auth with social network:

Chimioterapia antimicrobiană

Similar presentations

Presentation on theme: "Chimioterapia antimicrobiană"— Presentation transcript:

Similar presentations

About project

Feedback