Presentation is loading. Please wait.

Presentation is loading. Please wait.

Stresul profesional. Etimologie, istoric fr. estrece= îngustare, opresiune fr. estrece= îngustare, opresiune Lat. stringere= a strange Lat. stringere=

Similar presentations


Presentation on theme: "Stresul profesional. Etimologie, istoric fr. estrece= îngustare, opresiune fr. estrece= îngustare, opresiune Lat. stringere= a strange Lat. stringere="— Presentation transcript:

1 Stresul profesional

2 Etimologie, istoric fr. estrece= îngustare, opresiune fr. estrece= îngustare, opresiune Lat. stringere= a strange Lat. stringere= a strange Sec XVI –eng.- încercare, mâhnire Sec XVI –eng.- încercare, mâhnire Sec.XX Sec.XX W. Cannon- reacţia de luptă sau fugă (fight or flight) W. Cannon- reacţia de luptă sau fugă (fight or flight) Hans Selye – SGA- stres Hans Selye – SGA- stres

3 Ce este stresul ? stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung are efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi productivităţii stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung are efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi productivităţii reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte

4 La locul de munca, stresul apare atunci când exigenţele profesionale depăşesc resursele de care dispune fiinţa umană. La locul de munca, stresul apare atunci când exigenţele profesionale depăşesc resursele de care dispune fiinţa umană. Când constrângerile ating o valoare critică specifică materialului,se produce ruptura.Când constrângerile ating o valoare critică specifică materialului,se produce ruptura. J. Courbon, Curs de rezistenţa materialelor, 1955

5 Este important de amintit că stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore negative ci de asemenea al unor tensiuni şi presiuni zilnice. Este important de amintit că stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore negative ci de asemenea al unor tensiuni şi presiuni zilnice. Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol important în mediul profesional şi afectează mai mult individul, decât evenimentele negative majore, dar mai rare. Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol important în mediul profesional şi afectează mai mult individul, decât evenimentele negative majore, dar mai rare.

6 Uneori, stresul profesional este considerat ca un element pozitiv, cu efect benefic asupra performanţelor. Aceasta se referă la EUSTRES care se traduce prin activarea, mobilizarea resurselor individuale. Uneori, stresul profesional este considerat ca un element pozitiv, cu efect benefic asupra performanţelor. Aceasta se referă la EUSTRES care se traduce prin activarea, mobilizarea resurselor individuale. Este important să se facă distincţie între eustres şi distres, ca o stare de stres cu efecte benefice, respectiv cu efecte negative asupra sănătăţii. Este important să se facă distincţie între eustres şi distres, ca o stare de stres cu efecte benefice, respectiv cu efecte negative asupra sănătăţii.

7 În condiţiile în care o exigenţă a mediului profesional este motivantă pentru individ, aceasta acţionează ca un factor de stres pozitiv. În acelaşi timp, dacă o constrângere este percepută ca neplăcută, dificilă şi se manifestă permanent, ea poate conduce la stres (distres) şi la efectele sale negative. În condiţiile în care o exigenţă a mediului profesional este motivantă pentru individ, aceasta acţionează ca un factor de stres pozitiv. În acelaşi timp, dacă o constrângere este percepută ca neplăcută, dificilă şi se manifestă permanent, ea poate conduce la stres (distres) şi la efectele sale negative.

8 Termenul de stres a fost introdus de Hans Selye în anul El defineşte stresul ca un sindrom general de adaptare pentru a desemna un ansamblu de reacţii adaptative ale organismului la acţiunea nespecifică a unor agresori fizici. Termenul de stres a fost introdus de Hans Selye în anul El defineşte stresul ca un sindrom general de adaptare pentru a desemna un ansamblu de reacţii adaptative ale organismului la acţiunea nespecifică a unor agresori fizici. Diferiţi agenţi stresori produc nu numai un efect specific (leziuni, arsuri, reacţii imunitare, maladii infecţioase etc) ci şi un efect nespecific, comun tuturor acestor agenţi: starea de stres. Diferiţi agenţi stresori produc nu numai un efect specific (leziuni, arsuri, reacţii imunitare, maladii infecţioase etc) ci şi un efect nespecific, comun tuturor acestor agenţi: starea de stres.

9 Sindromul general de adaptare comportă trei stadii: de alarmă, de rezistenţă şi de epuizare

10

11 Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea Stresul psihic şi Bolile Interne editura ALL, Bucureşti, 1993, defineşte stresul psihic …Stresul psihic reprezintă un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în legatură, cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic de ameninţare (percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect). …Stresul psihic reprezintă un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în legatură, cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic de ameninţare (percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect).

12 Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea Stresul psihic şi Bolile Interne editura ALL, Bucureşti, 1993, defineşte stresul psihic Alteori constituit de o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive (atenţie, operaţii ale gândirii etc) şi voliţionale, cel mai frecvent stresul psihic este caracterizat printr-o participare afectivă pregnantă (ce poate însoţi ca rezonanţă afectivă negativă şi formele de stres psihic prin suprasolicitare sau subsolicitare fizică şi intelectuală.

13 Mihai Golu, în Dicţionar de Psihologie Socială editura Enciclopedică, Bucureşti, 1981 stresul psihic - o stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrarea sau reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme.

14 Paul Popescu Neveanu, în Dicţionar de Psihologie, editura Albatros, Bucuresti, 1978, atribuie termenului de stres …" doua accepţiuni: situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune; situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune; însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice (emoţie puternică). însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice (emoţie puternică).

15 Stresul se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţie masivă de adrenalină. Se produc de asemenea modificări morbide (hipertensiune, ulcere gastrice etc.). Stresul se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţie masivă de adrenalină. Se produc de asemenea modificări morbide (hipertensiune, ulcere gastrice etc.). Stresul psihologic este provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor, anxietăţii. Stresul psihologic este provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor, anxietăţii. Există stres de suprasolicitare dar şi stres de subsolicitare. Un stres moderat antrenează şi stimulează vitalitatea organismului. Există stres de suprasolicitare dar şi stres de subsolicitare. Un stres moderat antrenează şi stimulează vitalitatea organismului. Caracterul nociv al stresului apare atunci când degradările produse sunt prea ample, depăşind capacităţile adaptative. Caracterul nociv al stresului apare atunci când degradările produse sunt prea ample, depăşind capacităţile adaptative.

16 Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea atunci când simt că nu se pot adapta solicitărilor şi presiunilor cărora trebuie să le facă faţă în viaţa de familie, personală sau la locul de muncă. Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea atunci când simt că nu se pot adapta solicitărilor şi presiunilor cărora trebuie să le facă faţă în viaţa de familie, personală sau la locul de muncă.

17 Solicitările nu conduc neapărat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce la satisfacţia în muncă. Problemele apar atunci când solicitările sunt prea mari şi pe termen lung sau acţionează din mai multe direcţii; unele persoane işi pot pierde controlul ceea ce poate conduce la stres. Solicitările nu conduc neapărat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce la satisfacţia în muncă. Problemele apar atunci când solicitările sunt prea mari şi pe termen lung sau acţionează din mai multe direcţii; unele persoane işi pot pierde controlul ceea ce poate conduce la stres.

18 Stresul poate fi cauzat de diferiţi agenţi stresori atât la locul de muncă cât şi în afara acestuia. Stresul poate fi cauzat de diferiţi agenţi stresori atât la locul de muncă cât şi în afara acestuia. El poate avea diferite cauze şi diferite forme de manifestare. El poate avea diferite cauze şi diferite forme de manifestare. Unele persoane se pot adapta mai bine la agenţii stresori, altele mai puţin, în funcţie de personalitate şi circumstanţe. Unele persoane se pot adapta mai bine la agenţii stresori, altele mai puţin, în funcţie de personalitate şi circumstanţe.

19 Cauzele stresului profesional Cerinte –cunostinte si abilitati- capacitatea de adaptare Cerinte –cunostinte si abilitati- capacitatea de adaptare Cerinte CunostintesiAbilitati Capacitatea de adaptare de adaptare

20 Factorii de stres care acţionează în viaţa de familie sau în viaţa personală pot afecta comportamentul la locul de muncă sau se pot cumula cu cei de la locul de muncă, rezultând probleme de sănătate. Factorii de stres care acţionează în viaţa de familie sau în viaţa personală pot afecta comportamentul la locul de muncă sau se pot cumula cu cei de la locul de muncă, rezultând probleme de sănătate.

21 Fiecare manager şi angajat trebuie să cunoască factorii care conduc la stres (agenţii stresori), cum poate fi identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea sau reducerea lui. Fiecare manager şi angajat trebuie să cunoască factorii care conduc la stres (agenţii stresori), cum poate fi identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea sau reducerea lui. Lucrând împreună şi utilizând tehnicile de management pot fi evitate aceste probleme. Lucrând împreună şi utilizând tehnicile de management pot fi evitate aceste probleme.

22 Factori de stres la locul de munca

23

24 Stilul de conducere lipsa unor obiective clare lipsa unor obiective clare slaba comunicare şi lipsa de informare în cadrul organizaţiei slaba comunicare şi lipsa de informare în cadrul organizaţiei neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în schimbările şi modificările de la locul de muncă neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în schimbările şi modificările de la locul de muncă lipsa sprijinului din partea conducerii lipsa sprijinului din partea conducerii

25 Statutul, rolul în organizaţie statut neclar în organizaţie statut neclar în organizaţie obiective şi priorităţi contradictorii obiective şi priorităţi contradictorii nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă

26 Cariera incertitudine în evoluţia carierei incertitudine în evoluţia carierei frustrări în dezvoltarea carierei frustrări în dezvoltarea carierei statut incert şi lipsa recunoaşterii statut incert şi lipsa recunoaşterii nesiguranţa locului de muncă nesiguranţa locului de muncă insuficienţa programelor de instruire insuficienţa programelor de instruire modificarea statutului în cadrul organizaţiei modificarea statutului în cadrul organizaţiei

27 Decizie si control slaba participare la luarea deciziilor slaba participare la luarea deciziilor lipsa controlului asupra propriei munci lipsa controlului asupra propriei munci

28 Relaţiile la locul de muncă izolare fizică sau socială izolare fizică sau socială legături slabe cu superiorii, lipsa de comunicare legături slabe cu superiorii, lipsa de comunicare conflicte interpersonale conflicte interpersonale diferite tipuri de hărţuire (agresivitate verbală, hărţuire sexuală etc) diferite tipuri de hărţuire (agresivitate verbală, hărţuire sexuală etc)

29 Proiectarea locului de muncă sarcini de muncă repetitive şi monotone sarcini de muncă repetitive şi monotone riscuri semnificative de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă (tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe chimice etc) riscuri semnificative de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă (tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe chimice etc) teama de tehnologie în raport cu responsabilitatea teama de tehnologie în raport cu responsabilitatea lipsa de competenţă lipsa de competenţă

30 Sarcina de muncă şi ritmul de muncă lipsa controlului asupra ritmului de muncă lipsa controlului asupra ritmului de muncă sarcini de muncă supra- sau subîncărcate sarcini de muncă supra- sau subîncărcate lipsa prioritizării activităţilor lipsa prioritizării activităţilor

31 Programul de lucru program de lucru inflexibil program de lucru inflexibil apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale sarcinii de muncă apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale sarcinii de muncă ore de lucru suplimentare neplanificate ore de lucru suplimentare neplanificate lucrul în schimburi lucrul în schimburi lucrul suplimentar excesiv lucrul suplimentar excesiv

32 Performanţa în muncă scăderea performanţei în muncă scăderea performanţei în muncă greseli greseli lipsa de decizie lipsa de decizie semne de oboseală semne de oboseală iritabilitate iritabilitate lapsus lapsus rezistenţa la schimbare rezistenţa la schimbare ore suplimentare excesive ore suplimentare excesive

33 Neimplicare pierderea interesului pentru muncă pierderea interesului pentru muncă întârzieri întârzieri absenteism sau creşterea absenţelor pe motive medicale absenteism sau creşterea absenţelor pe motive medicale pasivitate sau lipsă de implicare pasivitate sau lipsă de implicare

34 Comportament agresiv criticarea celorlalţi criticarea celorlalţi abuzuri verbale, hărţuire abuzuri verbale, hărţuire vandalism vandalism

35 Comportament imatur reacţii şi răspunsuri emoţionale necontrolate reacţii şi răspunsuri emoţionale necontrolate nervozitate, certuri, ton necorespunzător nervozitate, certuri, ton necorespunzător căderi de personalitate căderi de personalitate

36 Comportament negativ refuzul de a asculta sfaturile şi sugestiile celor din jur refuzul de a asculta sfaturile şi sugestiile celor din jur repetarea aceloraşi argumente repetarea aceloraşi argumente utilizarea de soluţii cunoscute a fi necorespunzătoare utilizarea de soluţii cunoscute a fi necorespunzătoare agresivitate agresivitate

37 Alti factori stresori la locul de munca Volumul de munca Volumul de munca Cultul performantei Cultul performantei Absenta greselilor Absenta greselilor Timpul Timpul Intreruperile Intreruperile Invazia de -uri Invazia de -uri Schimbarile Schimbarile

38 Homo homini lupusHomo homini lupus Omul este un factor de stres pentru om Omul este un factor de stres pentru om Clientii Clientii Lipsa de politete Lipsa de politete Agresivitate zilnica Agresivitate zilnica Atmosfera locului de munca Atmosfera locului de munca Hartuire Hartuire Violenta Violenta

39 SIMPTOMELE STRESULUI Lista de mai jos prezintă posibilele simptome ale stresului pe care oamenii le pot avea din diferite cauze. Lista de mai jos prezintă posibilele simptome ale stresului pe care oamenii le pot avea din diferite cauze. Este necesar să poată fi cunoscute schimbările fizice, emoţionale etc. care pot indica starea de stres. Este necesar să poată fi cunoscute schimbările fizice, emoţionale etc. care pot indica starea de stres. Unele persoane au o reacţie acută la stres, altele pot avea simptome în timp, acestea fiind cumulate cu diferite alte probleme de sănătate. Unele persoane au o reacţie acută la stres, altele pot avea simptome în timp, acestea fiind cumulate cu diferite alte probleme de sănătate.

40 Reacţia imediată acută este de panică, anxietate, creşterea pulsului, transpiraţie, senzaţie de uscăciune în gură sau tremurături. Reacţia imediată acută este de panică, anxietate, creşterea pulsului, transpiraţie, senzaţie de uscăciune în gură sau tremurături. Starea de stres pe o durată mai îndelungată poate cauza cefalee, ameţeli, tulburări de vedere (vedere înceţoşată), dureri ale cefei şi umerilor, mâncărimi ale pielii etc. Starea de stres pe o durată mai îndelungată poate cauza cefalee, ameţeli, tulburări de vedere (vedere înceţoşată), dureri ale cefei şi umerilor, mâncărimi ale pielii etc.

41 Simptome fizice cefalee cefalee hipertensiune hipertensiune stare de oboseală, lipsa relaxării stare de oboseală, lipsa relaxării indigestie indigestie palpitaţii palpitaţii dificultăţi respiratorii dificultăţi respiratorii stare de vomă stare de vomă iritaţii ale pielii iritaţii ale pielii stare de leşin stare de leşin transpiraţie excesivă transpiraţie excesivă susceptibilitate la alergii susceptibilitate la alergii constipaţie sau diaree constipaţie sau diaree creştere sau scădere rapidă în greutate creştere sau scădere rapidă în greutate frecvente răceli, gripe sau alte infecţii minore frecvente răceli, gripe sau alte infecţii minore

42 Simptome pe plan intelectual dificultăţi în luarea deciziilor dificultăţi în luarea deciziilor tulburări de memorie tulburări de memorie incapacitate de concentrare incapacitate de concentrare tulburări ale somnului tulburări ale somnului stare de îngrijorare stare de îngrijorare lipsă de ordine în gândire lipsă de ordine în gândire erori erori intuiţie scăzută intuiţie scăzută persistenţa gândirii negative persistenţa gândirii negative gândire pe termen scurt mai mult decât pe termen lung gândire pe termen scurt mai mult decât pe termen lung decizii pripite decizii pripite

43 Simptome pe plan emoţional nervozitate şi iritabilitate nervozitate şi iritabilitate anxietate, sentiment de insecuritate anxietate, sentiment de insecuritate proastă dispoziţie proastă dispoziţie sensibilitate mare la critici sensibilitate mare la critici mai multă suspiciune mai multă suspiciune deprimare deprimare sentiment de încordare nervoasă sentiment de încordare nervoasă mai multă îngrijorare fără motiv mai multă îngrijorare fără motiv lipsa entuziasmului lipsa entuziasmului lipsa simţului umorului lipsa simţului umorului alienare alienare mai puţină satisfacţie în viaţă mai puţină satisfacţie în viaţă lipsa motivaţiei lipsa motivaţiei subestimare, pierderea încrederii în sine subestimare, pierderea încrederii în sine lipsa satisfacţiei în muncă lipsa satisfacţiei în muncă

44 Schimbări de comportament nelinişte, agitaţie nelinişte, agitaţie sociabilitate redusă sociabilitate redusă pierderea apetitului sau supraalimentare pierderea apetitului sau supraalimentare insomnie insomnie consum mai mare de alcool consum mai mare de alcool consum mai mare de ţigarete consum mai mare de ţigarete continuarea lucrului acasă continuarea lucrului acasă prea preocupat de problemele de serviciu pentru a se relaxa şi a se ocupa de propria persoană prea preocupat de problemele de serviciu pentru a se relaxa şi a se ocupa de propria persoană tendinţa de a minţi pentru a acoperi greşelile tendinţa de a minţi pentru a acoperi greşelile comportament necorespunzător (tendinţa de a se certa, abuzuri verbale etc.) comportament necorespunzător (tendinţa de a se certa, abuzuri verbale etc.) productivitate redusă productivitate redusă predispoziţie spre accidente de muncă predispoziţie spre accidente de muncă dificultăţi în vorbire ( bâlbâială, tremur al vocii) dificultăţi în vorbire ( bâlbâială, tremur al vocii)

45 Efectele stresului profesional Individuale Mintale -grabit, stresat Abuzat Nervos Deprimat Neglijent obosit Fizice -mananca putin -bea excesiv -nu are timp de exercitii fizice -Doarme prost -predispus infectii Sociale -mai izolat social -artagos si irascibil Capacitate redusa de a pastra sau de a lega relatiile Economice -reducerea performantei -cotrol scazut asupra calitatii -mai putin creativ - Eficienta scazuta Organizationale Absenteism Rulaj satisfactie Practici de munca riscante riscante

46

47 Acţiuni de formare a strategiilor de adaptare la stres Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus şi Launtier în 1978, acesta desemnând un ansamblu de mecanisme şi conduite pe care individul le interpune între el şi evenimentul perceput ca ameninţător, pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra stării sale de confort fizic şi psihic. Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus şi Launtier în 1978, acesta desemnând un ansamblu de mecanisme şi conduite pe care individul le interpune între el şi evenimentul perceput ca ameninţător, pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra stării sale de confort fizic şi psihic.

48 Lazarus şi Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor, cerinţelor externe şi/sau interne care ameninţă sau depăşesc resursele unui individ. Lazarus şi Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor, cerinţelor externe şi/sau interne care ameninţă sau depăşesc resursele unui individ.

49 Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglo- saxonă în timp ce "stratégie d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989) se utilizează în cea de limba franceză. Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglo- saxonă în timp ce "stratégie d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989) se utilizează în cea de limba franceză.

50

51 Răspunsurile individului la factori de stres, răspunsuri necesare acestuia pentru a putea face faţă situaţiilor respective pot fi de natură cognitivă sau afectivă (exemplu: transformarea în plan imaginar a unei situaţii periculoase într-o ocazie favorabilă de profit personal), dar şi forme de comportament (înfruntarea deschisă a problemelor, adoptarea unei conduite de evitare etc.). Răspunsurile individului la factori de stres, răspunsuri necesare acestuia pentru a putea face faţă situaţiilor respective pot fi de natură cognitivă sau afectivă (exemplu: transformarea în plan imaginar a unei situaţii periculoase într-o ocazie favorabilă de profit personal), dar şi forme de comportament (înfruntarea deschisă a problemelor, adoptarea unei conduite de evitare etc.).

52 Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de "coping") au adus o schimbare fundamentală în cercetările referitoare la stres, prin schimbarea orientării acestora de la descrierea reacţiilor la stres la descrierea şi cercetarea modalităţilor prin care individul controlează factorii şi situaţia stresantă. Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de "coping") au adus o schimbare fundamentală în cercetările referitoare la stres, prin schimbarea orientării acestora de la descrierea reacţiilor la stres la descrierea şi cercetarea modalităţilor prin care individul controlează factorii şi situaţia stresantă.

53 Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, stresul nu trebuie căutat nici doar în raport cu individul, nici numai la nivelul evenimentului, ci în relaţia individ- mediu. Caracteristicile cantitative şi calitative ale unui factor stresor nu influenţează singure intensitatea stării de stres; reacţia negativă la stres este rezultatul dezechilibrului între exigenţe (interne sau externe) şi resursele individului de a face faţă acestora. Factorii agresori parcurg mai multe filtre individuale care conduc la amplificarea sau diminuarea reacţiilor, în funcţie de modul în care sunt percepuţi (apreciaţi, evaluaţi) factorii respectivi. Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, stresul nu trebuie căutat nici doar în raport cu individul, nici numai la nivelul evenimentului, ci în relaţia individ- mediu. Caracteristicile cantitative şi calitative ale unui factor stresor nu influenţează singure intensitatea stării de stres; reacţia negativă la stres este rezultatul dezechilibrului între exigenţe (interne sau externe) şi resursele individului de a face faţă acestora. Factorii agresori parcurg mai multe filtre individuale care conduc la amplificarea sau diminuarea reacţiilor, în funcţie de modul în care sunt percepuţi (apreciaţi, evaluaţi) factorii respectivi.

54 Principalii mediatori ai relaţiei factor de stres-tulburare a echilibrului individual (în principal emoţional) sunt reprezentaţi de: perceperea stresului sub influenţa experienţei anterioare cu acelaşi tip de stres, susţinerii sociale şi religioase; perceperea stresului sub influenţa experienţei anterioare cu acelaşi tip de stres, susţinerii sociale şi religioase; mecanismele individuale de apărare a Eului, care acţionează inconştient; mecanismele individuale de apărare a Eului, care acţionează inconştient; eforturile conştiente: punerea în funcţiune a unui plan de acţiune, recurgerea la diferite tehnici (relaxare, exerciţii fizice etc.). eforturile conştiente: punerea în funcţiune a unui plan de acţiune, recurgerea la diferite tehnici (relaxare, exerciţii fizice etc.).

55 Aceşti mediatori sunt antrenaţi în două procese de mediere a relaţiei: autoevaluarea propriilor posibilităţi în raport cu situaţia respectivă şi strategiile individuale de ajustare în raport cu aceasta. Aceşti mediatori sunt antrenaţi în două procese de mediere a relaţiei: autoevaluarea propriilor posibilităţi în raport cu situaţia respectivă şi strategiile individuale de ajustare în raport cu aceasta.

56 Evaluarea reprezintă un dublu proces cognitiv de apreciere a gradului de pericol pe care îl prezintă o situaţie anumită şi care poate afecta individul şi a resurselor personale de "coping". Evaluarea reprezintă un dublu proces cognitiv de apreciere a gradului de pericol pe care îl prezintă o situaţie anumită şi care poate afecta individul şi a resurselor personale de "coping". Este vorba de o evaluare primară a potenţialului stresant şi una secundară a resurselor individuale de adaptare. Este vorba de o evaluare primară a potenţialului stresant şi una secundară a resurselor individuale de adaptare.

57 Evaluarea primară conduce la stabilirea semnificaţiei pentru individ a factorului sau situaţiei stresante şi, în funcţie de aceasta, la emoţii de o anumită calitate şi intensitate: Evaluarea primară conduce la stabilirea semnificaţiei pentru individ a factorului sau situaţiei stresante şi, în funcţie de aceasta, la emoţii de o anumită calitate şi intensitate: pierdere - emoţii negative: frică, mânie, ruşine etc. pierdere - emoţii negative: frică, mânie, ruşine etc. ameninţare ameninţare beneficiu - emoţii pozitive: pasiune, euforie beneficiu - emoţii pozitive: pasiune, euforie

58 Evaluarea secundară pornind de la întrebarea ce poate face individul pentru a preveni o pierdere, o ameninţare sau pentru a obţine beneficiul ajunge la a răspunde prin: schimbarea situaţiei, acceptarea ei, fugă, evitare, căutarea unui plus de informaţii, a unui suport social, acţiune impulsivă etc. Strategiile alese sunt de două tipuri: Evaluarea secundară pornind de la întrebarea ce poate face individul pentru a preveni o pierdere, o ameninţare sau pentru a obţine beneficiul ajunge la a răspunde prin: schimbarea situaţiei, acceptarea ei, fugă, evitare, căutarea unui plus de informaţii, a unui suport social, acţiune impulsivă etc. Strategiile alese sunt de două tipuri: centrate pe emoţii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emoţionale fără a schimba situaţia; centrate pe emoţii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emoţionale fără a schimba situaţia; centrate pe problemă: au ca obiectiv modificarea situaţiei, acţionând indirect asupra emoţiilor. centrate pe problemă: au ca obiectiv modificarea situaţiei, acţionând indirect asupra emoţiilor.

59 Procesul de evaluare a relaţiilor individ - eveniment este influenţat de: caracteristici individuale (resurse personale) credinte credinte religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercări din partea lui Dumnezeu, încercări pe care trebuie să le acceptam); religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercări din partea lui Dumnezeu, încercări pe care trebuie să le acceptam); în propria capacitate de control asupra stresului; în propria capacitate de control asupra stresului; rezistenţa la exigenţele exterioare (capacitatea de a ţine sub control factorii şi evenimentele stresante); rezistenţa la exigenţele exterioare (capacitatea de a ţine sub control factorii şi evenimentele stresante); trăsături de anxietate, care determină tendinţe de a percepe situaţiile de viaţă ca ameninţătoare, cu atât mai mult când sunt noi şi ambigue. trăsături de anxietate, care determină tendinţe de a percepe situaţiile de viaţă ca ameninţătoare, cu atât mai mult când sunt noi şi ambigue.

60 variabile ambientale, care influenţează atât perceperea situaţiei stresante, cât şi alegerea strategiei: caracteristicile situaţiei - natura pericolului, durata, iminenţa etc.; dacă situaţia este evaluată ca susceptibilă la schimbare, sunt utilizate mai frecvent strategiile centrate pe rezolvarea problemei; dacă situaţia este considerată ca putând fi transformată sau, din contra, ca nefiind controlabilă - se utilizează strategii centrate pe reducerea tensiunii emoţionale; caracteristicile situaţiei - natura pericolului, durata, iminenţa etc.; dacă situaţia este evaluată ca susceptibilă la schimbare, sunt utilizate mai frecvent strategiile centrate pe rezolvarea problemei; dacă situaţia este considerată ca putând fi transformată sau, din contra, ca nefiind controlabilă - se utilizează strategii centrate pe reducerea tensiunii emoţionale;

61 variabile ambientale, care influenţează atât perceperea situaţiei stresante, cât şi alegerea strategiei: resursele sociale (suportul social) - reţeaua de susţinere socială a individului, reprezentând ansamblul relaţiilor interpersonale ale individului, care-i furnizează o legătură afectivă pozitivă (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic (material, financiar), informaţii şi aprecieri referitoare la situaţie; resursele sociale (suportul social) - reţeaua de susţinere socială a individului, reprezentând ansamblul relaţiilor interpersonale ale individului, care-i furnizează o legătură afectivă pozitivă (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic (material, financiar), informaţii şi aprecieri referitoare la situaţie; este foarte important modul în care apreciază individul gradul de susţinere socială - cu cât îl apreciază ca fiind mai mare, cu atât îi creşte sentimentul capacităţii proprii de control a situaţiei şi se reduce efectul negativ al stresului. este foarte important modul în care apreciază individul gradul de susţinere socială - cu cât îl apreciază ca fiind mai mare, cu atât îi creşte sentimentul capacităţii proprii de control a situaţiei şi se reduce efectul negativ al stresului.

62 Modalităţi de "coping" Aceste strategii de relationare cu stresul pot modela conduita afectiva a individului în diferite feluri: Aceste strategii de relationare cu stresul pot modela conduita afectiva a individului în diferite feluri: Modificând sensul orientarii atentiei - deturnând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau, dimpotriva, dirijând-o catre aceasta (strategii de vigilenta). Modificând sensul orientarii atentiei - deturnând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau, dimpotriva, dirijând-o catre aceasta (strategii de vigilenta).

63 Strategiile de evitare conduc la orientarea individului catre activitati de substituire comportamentala sau cognitiva tinzând spre eliminarea tensiunii emotionale (activitati sportive, jocuri, relaxare, etc.). Aceste strategii sunt totusi mai eficace când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul. Strategiile de evitare conduc la orientarea individului catre activitati de substituire comportamentala sau cognitiva tinzând spre eliminarea tensiunii emotionale (activitati sportive, jocuri, relaxare, etc.). Aceste strategii sunt totusi mai eficace când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul. Printre strategiile de evitare se enumera si o alta subgrupa mai putin adaptativa - cea a strategiilor de fuga - individul crede, de exemplu, ca scapa, se elibereaza de stres, daca bea, fumeaza sau foloseste medicamente; în realitate este vorba doar de un ragaz temporar, putin eficace si cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai putin lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situatia stresanta dureaza mai mult. Printre strategiile de evitare se enumera si o alta subgrupa mai putin adaptativa - cea a strategiilor de fuga - individul crede, de exemplu, ca scapa, se elibereaza de stres, daca bea, fumeaza sau foloseste medicamente; în realitate este vorba doar de un ragaz temporar, putin eficace si cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai putin lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situatia stresanta dureaza mai mult. Cercetarile arata ca aceste strategii de fuga sunt asociate cu anxietate, depresiune si tulburari psihosomatice.

64 Strategiile de vigilenta directioneaza atentia individului spre situatia stresanta pentru a o controla si preveni efectele stresului. Aceste strategii prezinta doua forme: de cautare a unui plus de informatii si de punere în actiune a unor solutii de rezolvare a situatiilor. Acest tip de strategii conduc la scaderea tensiunii emotionale facilitând controlul asupra situatiei. Pot provoca însa si intensificarea starii emotionale, atunci când informatiile suplimentare indica o mai mare gravitate a situatiei decât cea apreciata initial si/sau imposibilitatea de a o rezolva. Strategiile de vigilenta directioneaza atentia individului spre situatia stresanta pentru a o controla si preveni efectele stresului. Aceste strategii prezinta doua forme: de cautare a unui plus de informatii si de punere în actiune a unor solutii de rezolvare a situatiilor. Acest tip de strategii conduc la scaderea tensiunii emotionale facilitând controlul asupra situatiei. Pot provoca însa si intensificarea starii emotionale, atunci când informatiile suplimentare indica o mai mare gravitate a situatiei decât cea apreciata initial si/sau imposibilitatea de a o rezolva.

65 Modificând semnificatia subiectiva a evenimentului - recurgând la activitati cognitive, aparent de sfidare: exagerarea aspectelor si implicatiilor pozitive ale situatiei, evidentierea aspectelor umoristice ale acesteia (facând "haz de necaz"), subevaluarea implicatiilor negative, reevaluarea pozitiva etc. Modificând semnificatia subiectiva a evenimentului - recurgând la activitati cognitive, aparent de sfidare: exagerarea aspectelor si implicatiilor pozitive ale situatiei, evidentierea aspectelor umoristice ale acesteia (facând "haz de necaz"), subevaluarea implicatiilor negative, reevaluarea pozitiva etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt si când nu exista o rezolvare momentana, pentru ca reduc tensiunea emotionala. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt si când nu exista o rezolvare momentana, pentru ca reduc tensiunea emotionala.

66 Modificând direct termenii actuali ai relatiei individ-eveniment - prin punerea în functiune a unor eforturi comportamentale active de înfruntare a situatiei-problema în scopul rezolvarii acesteia prin confruntare (spirit combativ) si/sau elaborarea si realizarea unor planuri de actiune. Asemenea strategii determina atât modificarea situatiei, cât si reducerea tensiunii emotionale. Modificând direct termenii actuali ai relatiei individ-eveniment - prin punerea în functiune a unor eforturi comportamentale active de înfruntare a situatiei-problema în scopul rezolvarii acesteia prin confruntare (spirit combativ) si/sau elaborarea si realizarea unor planuri de actiune. Asemenea strategii determina atât modificarea situatiei, cât si reducerea tensiunii emotionale.

67 Aceste trei modalitati de orientare a conduitei de adaptare la stres determina modificarea modului de percepere a situatiei, la reevaluarea potentialului stresant: Aceste trei modalitati de orientare a conduitei de adaptare la stres determina modificarea modului de percepere a situatiei, la reevaluarea potentialului stresant:

68 Clasificarea strategiilor "coping" si metoda de evaluare a acestora Plecând de la aceste diferite posibilitati de a face fata evenimentelor stresante se evidentiaza doua functii ale strategiilor de tip coping: influenta asupra starii emotionale si controlul asupra situatiei, asupra problemei care genereaza starea de stres. Plecând de la aceste diferite posibilitati de a face fata evenimentelor stresante se evidentiaza doua functii ale strategiilor de tip coping: influenta asupra starii emotionale si controlul asupra situatiei, asupra problemei care genereaza starea de stres.

69 Metodologia pentru inventarierea diferitelor strategii se bazeaza pe identificarea modalitatilor de reactie în diferite situatii stresante, având la baza marea variabilitate inter si intraindividuala precum si utilizarea analizei factoriale pe un numar suficient de subiecti. Metodologia pentru inventarierea diferitelor strategii se bazeaza pe identificarea modalitatilor de reactie în diferite situatii stresante, având la baza marea variabilitate inter si intraindividuala precum si utilizarea analizei factoriale pe un numar suficient de subiecti. În scopul evaluarii strategiilor în functie de cele doua dimensiuni principale amintite au fost construite diferite scari-chestionare. În scopul evaluarii strategiilor în functie de cele doua dimensiuni principale amintite au fost construite diferite scari-chestionare.

70 Dintre cele mai utilizate se pot cita cea a lui Lazarus si Folkman (1984) - "The Ways of Coping Check-List" cu 67 itemi repartizati în 8 subscari: primele doua vizeaza strategiile centrate pe probleme, iar celelalte sase, pe cele centrate pe starea emotionala: 1. rezolvarea problemei - cautarea de informatii ("am stabilit un plan de actiune si m-am tinut de el") 2. spirit combativ sau acceptarea confruntarii 3. îndepartarea sau minimalizarea amenintarii 4. reevaluarea pozitiva 5. autoacuzare 6. fuga de evitare (mâncând, bând etc.) 7. cautarea unui suport social 8. stapânirea de sine.

71 Alti autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaza clasificarea care împarte strategiile în doua grupe mari de evitare si de vigilenta, care opun strategiilor pasive (evitare, fuga, negare, acceptare stoica) - strategiile active (cautare de informatii, sustinere sociala, planuri de rezolvare). Alti autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaza clasificarea care împarte strategiile în doua grupe mari de evitare si de vigilenta, care opun strategiilor pasive (evitare, fuga, negare, acceptare stoica) - strategiile active (cautare de informatii, sustinere sociala, planuri de rezolvare).

72 Copingul, mai mult decât o simpla reactie la stres, reprezinta o strategie multidimensionala de control, a carei finalitate este schimbarea, fie a situatiei, fie a aprecierii subiective. Copingul, mai mult decât o simpla reactie la stres, reprezinta o strategie multidimensionala de control, a carei finalitate este schimbarea, fie a situatiei, fie a aprecierii subiective.

73 Criteriile de eficacitate a copingului sunt si ele multidimensionale -controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra starii de confort fizic si psihic conducând la reducerea excitatiei si depresiunii; -stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace decât cel pasiv, centrat pe emotie; -în functie de caracteristicile situatiei, de durata si controlabilitatea ei:evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situatii necontrolabile.

74 Este însa absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezinta individul uman si de a aborda problema formarii unor conduite adaptative multidimensional, asa cum este activitatea profesionala, asa cum este individul si asa cum sunt relatiile individ-activitate. Este însa absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezinta individul uman si de a aborda problema formarii unor conduite adaptative multidimensional, asa cum este activitatea profesionala, asa cum este individul si asa cum sunt relatiile individ-activitate.

75

76 Interactiune OmulSistemul Muncii Organizarea muncii

77 Dă-mi forţa de a mă lupta împotriva a ceea ce poate fi schimbat, înţelepciunea de a accepta ce nu poate suferi vreo schimbare şi inteligenţa de a şti să fac diferenţa dintre cele doua! Dă-mi forţa de a mă lupta împotriva a ceea ce poate fi schimbat, înţelepciunea de a accepta ce nu poate suferi vreo schimbare şi inteligenţa de a şti să fac diferenţa dintre cele doua!

78 Interactiune OmulSistemul Muncii Organizarea muncii


Download ppt "Stresul profesional. Etimologie, istoric fr. estrece= îngustare, opresiune fr. estrece= îngustare, opresiune Lat. stringere= a strange Lat. stringere="

Similar presentations


Ads by Google