Presentation is loading. Please wait.

Presentation is loading. Please wait.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A)

Similar presentations


Presentation on theme: "ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A)"— Presentation transcript:

1 ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A)
FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FEG BUCUREȘTI DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A) ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

2 Planul lucrării Capitolul I – Elemente de anatomie și fiziologie / Noțiuni de fiziologie Capitolul II – Noțiuni teoretice, definiție, etiologie, patogenie-cauze, semne și simptome, complicații, diagnostic, tratament, prognostic Capitolul III – Rolul asistentei medicale în planul de îngrijire Capitolul IV – Cazuri clinice (se va vorbi liber) Concluzii Bibliografie

3 Elemente de anatomie și fiziologie
RINICHII – organele principale ale aparatului urinar, alături de căile excretoare. Forma și dimensiunile – forma unui bob de fasole cu două fețe (anterioară și posterioară), două margini (laterală convexă și medială) și doi poli (superior și inferior); măsoară cca. 12x6x3 cm, au între g și sunt de culoare roșie-brună, cu consistență fermă. Sunt constituiți dintr-un parenchim, în centrul căruia este săpat sinusul rinichiului.

4 Parenchimul renal – înconjurat de capsula renală densă ce cuprinde zonele medulară și corticală.
Medulară – alcătuită din piramidele lui Malpighi, în număr de 7-14 și papila renală, pe care se prinde un calice mic, având de orificii papilare. Corticală – este determinată de existența glomerurilor renali și se întinde între baza piramidelor și capsula renală; formează coloanele lui Bertin. Când medulara pătrunde în corticală, formează niște striații numite „piramidele lui Ferrein”, fiecare striație fiind formată din tubi uriniferi.

5 CĂILE EXCRETOARE ALE RINICHIULUI
Sunt formate din caliciile mici și mari, pelvisul renal, ureterul, vezica urinară și uretra. Caliciile mici – formațiuni musculo-membranoase, aflate în sinusul renal, care se prind cu extremitatea lor proximală, iar prin extremitatea distală se unesc formând caliciile mari. Sunt în număr de 6-12, la interior au o suprafață netedă ce vine în contact cu urina, iar la exterior este în raport cu grăsimea și vasele din sinusul renal. Nefronul – unitatea anatomică și fiziologică a rinichiului, alcătuit din glomer și tubul urinifer. Numărul nefronilor este de aprox. 2 milioane

6 Glomerul – alcătuit dintr-un ghem de capilare, provenite din ramificațiile unei artere aferente, ce se reunesc și formează o arteriolă eferentă care se capilarizează în jurul tubului urinifer. Tubul urinifer – un canal lung de 50 mm, format din capsula Browman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal și tubii colectori. Aparatul urinar – alcătuit din cei doi rinichi și căile evacuatoare.

7 Aparatul urogenital – format din aparatul urinar și genital.
Uretra – uretra feminină este scurtă și reprezintă calea finală a aparatului urinar, prin care urina este eliminată la exterior. Artera renală – există una pentru fiecare rinichi, mai lungă la dreapta și mai scurtă la stânga, fiind de cele mai multe ori așezată posterior de vena renală. Venele rinichiului – ca în cazul arterelor, se descriu vene ale parenchimului și vene ale capsulei adipoase. Acestea ies prin hil și se varsă în vena cavă inferioară.

8 Noțiuni teoretice, definiție, etiologie, patogenie-cauze, semne și simptome, complicații, diagnostic, tratament, prognostic Insuficiența renală acută (I.R.A) reprezintă un sindrom acut de pierdere rapidă, parțială sau totală și potențial reversibilă a funcției de excreție renală. În cadrul pacienților ce dezvoltă I.R.A izolată, neînsoțită de alte boli, mortalitatea este sub 10%, în timp ce dacă o dezvoltă în cadrul unor boli critice severe, mortalitatea este între %. I.R.A are o etiologie multifactorială și poate fi rezultatul următoarelor trei condiții: deteriorarea perfuziei renale afectarea parenchimului renal mecanisme obstruvtive ale tractului urinar Factori predispozanți: vârsta, hipotensiunea, bolile aterosclerotice, traumatisme, diuretice, AINS și boli renale preexistente.

9 CLASIFICARE: I.R.A prerenală – constă în hipovolemia reală sau datorată redistribuirii fluidelor, scăderea volumului sanguin circulant efectiv prin hemoragii mari, pierderi gastrointestinale, pierderi cutanate și endocrine și sechestrare lichidiană în spațiul III ( peritonite, pancreatite, ocluzii intestinale ) I.R.A ischemică – mecanismul ischemic are la bază hipoperfuzia renală cu scăderea filtratului glomerular și are loc activarea sistemului renină-angiotensină II cu vasoconstricția arteriolei eferente. I.R.A de etiologie obstructivă – obstrucție ureterală bilaterală sau pe un rinichi unic(calculi, tumori, cheaguri de sânge, procese inflamatorii) și obstrucție pe căile inferioare (col vezical, uretră, neoplasme cervicale, ale prostatei, obstrucția neurogenă a vezicii).

10 Mecanismul I.R.A obstructiv se realizează prin obstruarea căilor urinare subrenale și blocarea mecanică a tubilor renali la diferite niveluri. Cauze de I.R.A specifice terapiei intensive: ischemică – postoperator, diuretice, diureză osmotică, arsuri, șocul caloric; sepsa: multifactorială pancreatită traumatismele necroză corticală bilaterală acută; șoc, sepsis, CID nefrotoxicitate indusă de medicamente boli renale vasculare sindromul hemolitic uremic 10 insuficiență hepatică asociată cu I.R.A

11 PATOGENIE - CAUZE În cursul evoluției I.R.A se disting mai multe faze: faza preanurică – durează între ore și este faza de instalare brutală a I.R.A; faza anurică – durează între 4-21 zile și se caracterizează prin modificări cantitative ale eliminării normale a urinei; faza de reluare a diurezei – durează între 7-10 zile, iar diureza începe să revină la normal, iar starea generală începe să se amelioreze; faza de recuperare funcțională renală – ultima fază de evoluție a bolii, rinichii își revin la normal, iar perioada de recuperare este de 6-12 luni.

12 Cauzele pot fi de origine renală și extrarenală:
renale - afecțiunile ce pot produce leziuni asupra diferitelor structuri ale rinichilor: glomerulonefritele acute, nefrozele impure în stadii evoluate, tubulopatiile toxice globale, pielonefritele cronice, sindromul hemolitic-uremic, emboliile și trombozele arterei renale și coagularea diseminată intravasculară; extrarenale - stări de șoc din cursul deshidratărilor acute și severe, hemoragiile acute și grave, arsurile extinse, insuficiențe suprarenale acute prin diverse cauze, traumatisme sau intervenții chirurgicale și condițiile unor răspunsuri imunologice după transfuzii de sânge.

13 SEMNE ȘI SIMPTOME Semnele principale sunt oliguria, până la anurie și azotemie: edematierea picioarelor, stare de oboseală, cefalee, meteorism, „limbă arsă”, sughiț, tulburări de tranzit (constipație,diaree), tulburări respiratorii (tahipnee, respirație Kussmaul sau Cheyne-Stokes), tulburări cardio-vasculare (tulburări de ritm și de conducere, insuficiență cardiacă și congestivă, hipertensiunea arterială) Investigații paraclinice: creșterea ureei sanguine, a creatininei și a acidului uric; acidoza renală; rezerva alcalină scăzută; tulburări hidro-electrolitice; apariția în urină a albuminuriei, hematuriei și a cilindruriei.

14 Complicațiile pot fi: datorate injuriei renale inițiale (șoc hipovolemic, sepsis, insuficiență cardiacă severă) datorate sindromului uremic acut (în condițiile diagnosticării tardive sau a terapiei inadecvate) cardio-vasculare: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, HTA, tulburări de ritm; infecțioase: pneumonii, bronhopneumonii, infecții urinare și de cateter, septicemii bacteriene sau micotice; hemoragice: hemoragie digestivă superioară, hemoptizii, sîngerări la locul de inserție a cateterului venos central.

15 f) iatrogene: datorate repaosului prelungit la pat(escare, hipoventilație cu pneumonie de hipostază, tromboză venoasă profundă) ; datorate stresului și/sau nutriției artificiale (esofagite peptice, ulcere digestive); datorate dializei (hipotensiune arterială, hemoragii, dezechilibru dialitic, embolie gazoasă)

16 Tratamentul constă în rapaosul absolut la pat, controlul aportului hidroelectrolitic, nutrișie satisfăcătoare, asigurarea unui tratament patogenic de redresare a diurezei și a tulburărilor biologice survenite, alături de o atenție deosebită măsurilor privind complicațiile infecțioase și hemoragice. Diagnosticul va fi oferit de către medic în baza unei investigații cu realizarea anamnezei, după care va continua cu investigații suplimentare precum: analize de sânge (hemoleucograma, creatinină serică, uree, viteză de sedimentare, glicemie) și analize de urină ( clearance creatinină, densitate, osmolaritate, ureea, natriu urinar)

17 Concret, tratamentul în cazul unei insuficiențe renale constă într-un regim desodat, administrarea medicației prescrise (Manitol 20% în perfuzie, Furosemid intra-venos), în hiperkaliemie se administrează calciu gluconic 10%, bicarbonat de sodiu 2-3%, ml în caz de acidoză , când R.A scade la 15 mEq/1, iar PH-ul sub 7,25 și dacă este cazul se intervine chirurgical prin transplant. Prognosticul este variabil dar în general unul bun, în funcție de cât de rapid s-a intervenit. Factorii unui prognostic nefavorabil sunt: hipotensiunea arterială severă, oliguria persistentă, insuficiența altor organe, boala cauzatoare severă, vârsta înaintată. Procesul de vindecare a rinichilor începe la 1-3 săptămâni după agresiunea inițială și poate dura până la un an. La cca. 5% dintre pacienți, prezentând forme severe de NTA, insuficiența este ireversibilă, devenind cronică terminală. Tot un procent redus de pacienți rămân cu o ușoară disfuncție renală. Trebuie să se țină cont că un pacient cu I.R.A în antecedente rămâne un pacient vulnerabil pentru o nouă afecțiune de acest gen.

18 Rolul asistentei medicale în planul de îngrijire
Rolul asistentei este esențial pentru reușita tratamentului, atât în pregătirea celor necesare medicului cât și în pregătirea pacientului. Pregătirea materialelor – carbune animal, ulei de ricin, materiale necesare unei clisme evacuatoare; Pregătirea psihică a pacientului – bolnavul este anunțat despre intervenție și i se explică importanța ei pentru stabilirea diagnosticului; Pregătirea alimentară a bolnavului – cu 2-3 zile înainte se va consuma un regim fără alimente care conțin celuloză și care dau reziduuri multe (fructe, legume, paste făinoase, pâine); în ziua precedentă, pacientul va consuma pâine prăjită și ceai; înaintea examinării, bolnavul nu va mânca și nu va bea nimic, iar după examen va putea reveni la regimul obișnuit.

19 d) Pregătirea medicamentoasă a pacientului – i se administrează tratamentul în mod corect, respectând orarul; e) Pregătirea pentru examinare – bolnavul este condus la locul unde i se vor face analizele și este ajutat să se urce pe masă, etc. Rolul asistentei în timpul ședinței de hemodializă - controlează din 15 în 15 minute pulsul (P), tensiunea arterială (TA), respirația (R), temperatura (T), urmărind comportamentul bolnavului; - din oră în oră recoltează sânge pentru determinarea HT; - administrează la indicația medicului mici cantități de heparină și antibiotice; - urmărește funcționalitatea aparatelor pentru excluderea incidentelor; - schimbă lichiful de dializă din 2 în 2 ore.

20 Pregătirea pre/postoperatorie - În ziua precedentă – repaus – cu un regim alimentar ușor de digerat și un consum important de lichide pentru menținerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea și mărirea diurezei, diminuarea setei si acidozei postoperatorii - În seara precedentă – pregătirea pielii – baie generală, toaleta buco-dentară, a nasului, se verifică zona inghinală, ombilicul, axilele, unghiile și se îndepărtează parul, unde e cazul, pe o zonă cât mai largă pentru a se evita proliferarea germenilor la nivel cutanat, aplicându-se apoi antiseptic; - Pregătirea în ziua intervenției – bolnavul nu mai bea, se face eventual o clismă cu 4 ore înainte, se îndepărtează obiectele străine de pe trupul acestuia (bijuterii,proteze, etc), se pregătesc documentele (foaia de observație, analize, radiografii)

21 - Transportul în sala de operație – se face de către asistenta medicală care va avea obligația să-l predea asistentei de anestezie cu toată documentația; se face cu un brancard, par rulant sau cărucior, în funcție de boală, iar pacientul va fi așezat confortabil pe una dintre acestea; - În sala de operație – se instalează și se fixează pacientul pe masa de intervenție, se pregătește câmpul operator; - Pregătirea postoperatorie – pacientului i se acordă o atenție deosebită imediat după încheierea operației și pînă la ieșirea din spital; asistenta trebuie să îl liniștească și să se asigure că recuperarea se realizează normal și să nu uite că și cea mai simplă operație poate avea consecințe grave. Asistenta se va îngriji ca pacientul să fie bine acoperit, plasat comod și să acorde atenție oricărui semn patologic pe care ea îl constată. Date clinice constatate: colorația pielii, starea extremităților (paloarea sau răcirea nasului, mâinilor, picioarelor, etc), starea mucoaselor (limba uscată sau umedă, saburală sau curată), starea de calm sau agitație.

22 - Alte atribuții ale asistentei medicale:
să monitorizeze parametrii fiziologici: tensiunea arterială, respirația (frecvența, amplitudinea, ritmicitatea), temperatura (dimineața și seara) va corecta echilibrul hidroelerolitic: după ce va constata cantitățile de lichide pierdute, va administra câte ml pentru fiecare grad de febră, la care se va adăuga ml; la recalculare se vor lua în calcul lichidele ingerate din alimente, băuturi, perfuzie, etc.; aportul de sodiu va fi redus la 1g/zi; când hidratarea orală nu este posibilă, va fi făcută prin perfuzie lentă, folosind glucoză 10-20%; calea de administrare și compoziția lichidelor va fi stabilită de către medic. restabilirea diurezei în cazul oliguriei și tratarea anurei

23 CONCLUZII Pe parcursul cercetării s-a constatat faptul că boala de rinichi evoluează fără durere sau simptome până în stadii avansate, motiv pentru care se recomandă analize simple, de control, în fiecare an; Prof.dr.Adrian Covic arată că „reducerea, chiar ușoară a funcției renale este un factor de risc pentru o evoluție proastă a pacientului cu boală de inimă sau de vase, mult mai mare decât colesterolul din sânge.”, indicând să nu mai fie trecută așa ușor cu vederea de către unii medici care o consideră inofensivă; Bolile grave de rinichi sunt de cele mai multe ori determinate de calitatea proastă a vieții (alimentație, diferite excese, oboseală, etc), motiv pentru care se recomandă, chiar și celor salvați prin dializă sau transplant, cât și celor sănătoși, să își reconsidere modul de trai și protejarea rinichilor.

24 Bibliografie ALBU, Roxana - „Anatomia și fiziologia omului”, ed. Corint, București 1998; BORUNDEL, Corneliu - „Manual de medicină internă pentru cadre medii” BALTĂ, Georgeta - „Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor”; TITIRCĂ, Lucreția - „Îngrijiri acordate pacienților de către asistenții medicali” TITIRCĂ, Lucreția - „Ghid de nursing: cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale” TITIRCĂ, Lucreția - „Urgențe medico-chirurgicale.Sinteze.”, ed. Medicală, 1998 PAPILIAN, Victor - „Anatomia omului”, ed.Didactică, București, 2003; PURCARU, F. - „Insuficiența renală acută”, ed. Universității Craiova, 1994.


Download ppt "ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A)"

Similar presentations


Ads by Google