Presentation is loading. Please wait.

Presentation is loading. Please wait.

HORMONII.

Similar presentations


Presentation on theme: "HORMONII."— Presentation transcript:

1 HORMONII

2 OBIECTIVELE Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în organism. Clasificarea hormonilor. Sinteza, stocarea şi metabolizarea hormonilor: Mecanismele de reglare a sintezei, excreţiei şi acţiunii hormonilor: Structura receptorilor membranari şi nucleari. Mecanismele de acţiune ale hormonilor: a) mecanismul membrano-intracelular. Rolul mesagerilor secunzi: AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu, diacilglicerolul şi inozitoltrifosfatul. b) mecanismul citozolic. 7. Hormonii hipotalamusului: liberinele şi statinele. Reglarea secreţiei lor. Hormonii adenohipofizari: Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectul biologic, reglarea secreţiei şi dereglarea ei. Folosirea în practică. Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) şi oxitocina. Mecanismul de acţiune, efecte biologice. Diabetul insipid.

3 Sistemul endocrin Glande endocrine Hormoni Celule (ţesuturi ţintă)

4

5 Hormoni - 1904- W. Bayliss şi E. Starling
sunt substanţe biologic active, sintetizate de glandele endocrine, secretate direct în sânge şi limfă, transportate la ţesuturile ţintă unde reglează funcţiile biologice şi procesele biochimice în organism. Caracteristica generală: Activitate biologică mare:în concentraţii foarte mici de ordinul 10-6 – 10-9 M/l au efecte puternice; acţiune la distanţă – sunt sintetizate în glandele endocrine, dar acţionează asupra ţesuturilor ţintă; posedă specificitate înaltă de acţiune; sunt supuse controlului din partea sistemului nervos

6 CLASIFICAREA HORMONILOR
După natura chimică: 1. Proteinopeptidici peptide; proteine simple; proteine compuse; 2. derivaţi ai AA 3. hormoni de natura steroidă - steroizi

7 Table 14-4 Chemical Classification and Function of Hormones

8 După rolul biologic

9 Sinteza hormonilor proteinopeptidici
În ribosomi: pre-prohormon În regiunea reticulului endoplasmatic ( se desprinde secvenţa –pre) pre-prohormonul --- prohormonul În complexul Golgi – prohormonul----hormon

10 Sinteza H derivaţi din AA
din Tyr - catecolaminele şi T3, T4

11 SINTEZA H STEROIZI

12 Transportul H H proteinopeptidici şi catecolaminele (hidrosolubile) – circulă în plasmă în stare liberă Excepţie fac: somatomedinele, corticoliberina şi hormonul de creştere. Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi) circulă preponderent legaţi de proteine, denumite proteine de transport (albuminele, prealbuminele, transcortina, globulina tiroxinoliantă).

13 Reglarea sintezei şi secreţiei
Se execută la nivel de producere (secreţie) prin: Retrocontrol (feedback) Bioritm Influienţă neurogenă

14 FEEDBACK Eliberarea H dintr-o celulă secretoare este controlată prin retrocontrol Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate prin intermediul adenohipofizei ce produce H tropi Nivelul plasmatic al H periferici variază în mod invers cu cele ale tropinelor hipofizare Relaţiile feed back între H periferici şi adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin intermediul H hipotalamici (stimulează sau inhibă secreâia H tropi)

15

16 Bioritmurile H sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub acţiunea factorilor de mediu Deosebim: Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul minutelor sau orelor (gonadotropinele) Circadiene (24 ore) – cortizol Circatrigintane – repetate la zile (ovulaţia)

17 Reglarea neurogenă Este asigurată de “ traductori neuroendocrini” – hipotalamus, medulosuprarenală, pineală şi pancreas Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin modificarea sensibilităţii receptorilor în sens negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificativ)

18 RECEPTORII HORMONALI Receptor – este o glicoproteină ce recunoaşte şi fixează H. Specificitatea e asigurată de componentul glucidic. Au dimensiuni mai mari ca H Posedă un domeniu transmembranar, altul extracelular şi un domeniu intracelular Receptorii pot fi localizaţi: 1. intracelular – pentru H liposolubili 2. extracelular – pentru H hidrosolubili H se leagă de R prin interacţiuni slabe, necovalente, legarea este reversibilă Specificitatea interacţiunii H-R e asigurată de complimentaritatea sterică a H şi a situsului de legare de pe R Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie

19 Reglarea la nivel de receptor specific tisular
Receptorii hormonali se află în stare dinamică, numărul de R este variabil în raport cu diverşi factori Nivelul H specific în sânge poate regla numărul de R o creştere a c% H determină scăderea nr de R – desensibilizarea ţesuturilor- down regulation) – insulina, glucagon, STH – o adaptare la surplus de H o concentraţie ridicată a H în sânge determină şi o creştere a nr de R – up regulation - prolactina

20 Mecanismele de acţiune
Membrano-intracelular (hidrosolubili) Citozolic (liposolubili)

21 Membrano intracelular
H nu pătrund în celule, dar acţionează prin intermediul mesagerilor secunzi 3 grupe de mesageri secunzi Nucleotidele ciclice:AMPc şi GMPc Ca (calmodulină) Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii

22 Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor sisteme transductoare a mesajelor externe în semnale intracelulare Aceste sisteme cuprind: R membranari G proteinele – cuplează HR cu sistemul efector Sistemul efector – care generează mesagerul secund: Adenilatciclaza –AMPc Guanilatciclaza –GMPc Fosfolipaza C – diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii

23 G proteinele Sunt situate în partea internă a membranei
Sunt alcătuite din 3 subunităţi:α β γ Mm α = Da Mm β = Da Mm γ = Da Lanţurile α posedă cîte un situs de legare pentru GTP Formele active ale G proteinelor sunt α –GTP Se cunosc nai multe tipuri de proteina G: Gs – stimulatoare Gi – inhibitoare ( sunt cuplate cu adenilatciclaza) Gp – fosforilitică ( cuplată cu Fosfolipaza C) Gt – transducina (în celulele retiniene şi cuplează rodopsina (R pentru lumină) cu o GMPc fosfodiesterază, micşorînd c% GMPc)

24 Prin intermediul nicleotidelor ciclice
Răspuns Răspuns

25

26 .Fosfodiesterazaaa descompune AMP ciclic:
AMPc  AMP + H2O Activitatea E este stimulată de ionii de calciu, prostaglandine, insulină. steroizii , hormonii tiroidieni şi metilxantinele ( cafeina , teofilina ) scad activitatea enzimei prelungind durata de acţiune a AMP - ciclic.

27 Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
1. H+R –HR 2. HR –Gp Gp – Fosfolipazei C Fosfolipaza C – acţionează asupra FL membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat DAG – activează PK C Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea Ca din reticulul endoplasmatic- crescând c% Ca citozolic -mediază alte efecte

28 Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii

29 b. Prin intermediul ionilor de Ca
C% Ca intracelular este f mică, de ori mai mică decât în fluidul extracelular (se datorează pompelor de Ca, care scot Ca din celulă şi depozitarea lui în organite (RE, MC) Influxul de Ca din exterior şi creşterea c% lui în interior poate fi realizat fie prin: Stimularea electrică a unei celule Prin molecule semnal extracelulare --H

30 H+R—HR HR – determină influxul de Ca din exterior şi creşterea Ca interior Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă) CaKM: Reglează contracţia muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celule nemusculare prin activarea PK lanţului uşor al miozinei Activează pompa de Ca din membrană, reglându-şi propria c% Reglează activitatea mai multor PK KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu are Cis) Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca)

31 Autoreglarea circuitului de Ca
Răspunsurile mediate de Ca din exterior – sunt rapide, de scurtă durată Se cunosc 2 căi separate în timp: Se activează calea prin KM – unde majorarea de scurtă durată a Ca în citozol (determinată de IP3) – activează KM (Ca-KM) – activează PK majorarea Ca activează PKC – fosforilează proteinele – ce determină durata reacţiilor chimice

32

33 Mecanismul citozolic Steroizii şi iodtironinele au moleculă mică şi polaritate redusă şi deci sunt liposolubili. Ei străbat liber membrana celulară şi în citozol interacţionează cu R citozolic ( receptori intracelulari ). Complexul hormon - receptor pătrunde în nucleu şi este fixat la situsuri acceptoare din cromatina nucleară. Rezultă transcrierea ADN -lui şi sinteza de ARN mesager care are ca efect sinteza unor proteine specifice ce vor da răspunsul celular la mesajul adus de hormon.

34 Mecanismul citozolic de acţiune

35

36 Hormonii hipotalamo-hipofizari
Secreţia hormonilor adenohipofizei este reglată de către peptide elaborate în diverse arii ale hipotalamusului – releasing factori (neurohormoni) Liberine şi statine Hormonii Hormonii tropi hipotalamici hipofizari somatoliberina somatotropina corticoliberina corticotropina tireoliberina tireotropina folililiberina folitropina luliliberina lutropina prolactoliberina prolactina prolactostatina somatostatină melanostatina

37

38 Hormonii adenohipofizari
Hormonii adenohipofizari sunt secretaţi de lobul anterior al hipofizei (adenohipofiza) şi se referă la hormonii tropi. Rolul: stimulează secreţia hormonilor periferici. Structura: sunt proteinopeptidici Reglarea: H hipotalamusului prin retrocontrol Mecanismul de acţiune: membrano intracelular

39 Hormonii adenohipofizari:
Clasificare: Famila corticotropinei: peptide derivate din pro-opiomelanocortină: ACTH, β lipotropina, MSH, un fragment N terminal, peptid de legătură Familia H somatomamotropi: STH, prolactina, lactogenul placentar H glicoproteici: gonadotropinele (LH, FSH), şi TSH

40 Famila corticotropinei
ACTH – 34 AA Reglarea: corticoliberină + c% mare de cortizol – negativ bioritm diurn Rolul: controlează dezvoltarea cortexului adrenalelor şi sinteza de steroizi Activează transformarea Col în pregnenalonă În ţesuturile extrasuprarenaliene activează lipoliza în ţesutul adipos Facilitează captarea Gl şi AA în muschi Stimulează secreţia de insulină

41 ACTH + - lipotropina ( 1-39) ( )   -MSH  - lipotropina +  - endorfina 1 - 13) ( ) ( )   -MSH g-endorfina ( ) ( )  - endorfina ( )

42 Familia H somatomamotropi
STH (GH) – 191 AA Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de transport- GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2), factori de creştere de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors) Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi ţesuturilor moi Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi încetineşte degradarea lor Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea utilizării periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge. Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P, Mg

43 Growth Hormone Effects
Anabolic proteic Măreşte c% P şi Ca Diabetogen H de creştere Nanism Gigantism Acromegalie

44 Gigantism Creşterea excesivă dar armonioasă în înălţime (peste 2 m) – gigantism Fără disproporţii scheletice cu dezvoltare corespunzătoare a ţesuturilor moi

45 Insuficienţa hipofizară în copilărie cu afectarea preponderentă a celulelor ce secretă somatotropină determină încetinirea creşterii - nanism hipofizar. este caracteristică nedezvoltarea proporţională a corpului dar activitatea psihică este normală.

46 Acromegalie Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de creştere
Creşterea disproporţională a oaselor (în lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a organelor internemasiv, cu mîini şi picioare late, arcade sprîncenoase proeminente, piramida nasală masivă, mandibula proiectată anterior, toracele cu aspect de dublă cocoasă, cifoză toracică şi ştergerea lordozei lombare. Proliferarea ţesutului congunctiv, proliferarea cartilajului articular Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină; AGL, cetogenezei, glicemiei

47 Prolactina 199 AA Reglarea: hipotalamus
Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale, hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea Inhibitori – dopamina Rolul: Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi întreţinerea lactaţiei în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a aparatului secretor După naştere – acţiune lactogenă

48 H hipofizari glicoproteici
Structură: au structură dimerică αβ Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi), cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de Arg Subunitatea β - diferă de la un H la altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH – 110 AA; cuprinde 2 unităţi oligozaharidice Subunitatea β – posedă activitate biologică, dar capacitatea de fixare cu R – aparţine dimerului αβ

49 TSH Rolul: acţionează asupra glandei tiroide – stimulează secreţia T3 şi T4 Reglarea: hipotalamus T3 şi T4 secreţia e inhibată de somatostatină

50

51

52 Gonadotropinele Controlează funcţia glandelor sexuale
FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor ovarieni, prepară foliculul pentru ovulaţie şi mediază eliberarea de estrogeni FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli din testicul şi induce sinteza proteinei transportoare de testosteronă, promovează spermatogeneza LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă, iniţiază ovulaţia LH la bărbaţi: stimulează producţia de testosteronă de către celulele intersteţiale

53 H neurohipofizari Vasopresina Oxitocina
Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2 AA (peptide bazice) Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V- în nucleul supraoptic, O – în nucleul paraventricular sub forma unor precursori H cu neurofizina specifică sunt transportaţi în lungul axonilor şi depozitaţi în terminaţiile nervoase din neurohipofiză

54 Vasopresina Acţiuonează asupra epiteliului tubilor contorţi distali şi colectori ai rinichilor - crescînd fluxul transcelular de H2O din lumen în fluidul extracelular - creşte permeabilitatea pentru apă determinînd conservarea apei şi eliminarea unei urini hiperosmotice. vazopresina provoacă contracţia vaselor de tip muscular, mărind tensiunea arterială. În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă afecţiunea diabetul insipid.

55 Cauze: lezarea sistemului supraoptic ( traumatisme craniene, tumori, infecţii ) - scăderea secreţiei de vasopresină sau hormon antidiuretic ( ADH ) Diabetul insipid se manifestă clinic prin: poliurie hipoosmolară ( densitate < 1005, osmolaritate < 280 mOsm/l ) Se elimină de la 4 pînă 10 litre de urină în 24 ore. polidipsie compensatoare ( prin stimularea centrului setei). deshidratare Preparatele de vasopresină lichidează simptoamele afecţiunii.

56 Oxitocina Stimulează secreţia, contracţia celulelor mioepiteliale, ce înconjoară alveolele mamare Acţiune contractilă asupra musculaturii netede din uter Stimulată de estrogeni Progesterona – inhibă receptivitatea uterului la oxitocină

57 Parathormonul –PTH (paratiroidian)
Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA Biosinteză: În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA) În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA proPTH (90AA) În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA PTH (84AA) PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm constant, independent de c% Ca extracelular

58 Reglarea: se reglează la nivelul degradării intraglandulare, dependentă de c% Ca:
Creşterea Ca în sânge – accelerează degradarea PTH micşorarea calciemiei – diminuează degradarea PTH şi stimulează eliberarea lui Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea PTH are loc în ficat. Mecanismul de acţiune: membrano-intracelular (AMPc)

59 Acţiunile PTH creşterea c% de Ca şi micşorarea c% de P
Paratirina exercită acţiune asupra metabolismului fosfo-calcic prin intermediul vitaminei D. Ţesuturi ţintă: Ţesutul osos Rinichiul intestinul

60 În os: PTH acţionează asupra diferenţierii şi activităţii osteoblaştilor, osteoclaştilor şi osteocitelor avînd ca rezultat: resorbţia osului, degradarea matricei organice solubilizarea substanţei minerale eliberarea Ca şi P în fluidul extracelular La nivel renal: creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3 Micşorează excreţia H; NH4 hipercalciemie, hipofosfatemie, hiperfosfaturie

61 În intestin: PTH promovează absorbţia Ca indirect:
prin stimularea 1α-hidroxilazei renale care transformă 25-hidroxi D3 inactiv în 1,25 dihidroxi D3 activ

62 Tulburările funcţiei glandelor paratiroide.
Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se manifestă prin: excitabilitate crescută a sistemului neuromuscular (convulsii musculare). Cauza este conţinutul scăzut de Ca2+ în sînge şi lichidul intercelular. Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul extracelular facilitează depolarizarea membranelor, provocată de curentul de Na+ îndreptat spre interiorul celulei şi măreşte excitabilitatea celulelor nervoase şi musculare. Aceste efecte pot fi înlăturate prin administrarea Ca2+, paratirinei şi vitaminei D.

63 Hiperfuncţia (hiperparatiroidismul)
apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau în cazul utilizării îndelungate incorecte a preparatului de paratirină. Primară –determinată de adenom sau hiperplazie Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie compensatoare în hipocalcemia de lungă durată, provocată de tulburarea proceselor de absorbţie – c% de Ca –normală sau scăzută, pe cînd a P – crescut (forma renală) sau scăzut în forma intestinală are loc mobilizarea masivă a depozitelor endogene de Ca din oase pînă la resorbţia unor zone osoase - uşor apar fracturi spontane ale oaselor (dureri, fracturi, deformări osoase). În sînge creşte C%l Ca2+ şi fosfaţilor. Calciu se depune în organele interne şi ţesuturi ceea ce duce la calcifierea vaselor, rinichilor - nefrolitiaza şi mai rar nefrocalcinoză

64 Calcitonina Produsă de celulele C adiacente celulelor foliculare ale tiroidei Structura: polipeptid din 32 AA T1/2- 5 minute Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină: creşterea c% de Ca în sânge mai mult de 2,5mmol/l Catecolaminele (R – β adrenergici) Gastrina Colecistochinina glucagonul

65 Calcitonina Efectul biologic: micşorarea nivelului de Ca şi P în sînge
La nivelul osului: inhibă resorbţia osoasă favorizează translocarea fosfatului din lichidul extracelular în fluidul periosteal şi în celulele osoase Micşorează eliminarea Ca şi oxiprolinei prin urină

66

67 Hormonii tiroidieni Sunt derivaţi ai AA: T3- triiodtironina
T4- tiroxina, tetraiodtironina

68 Etapele sintezei Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4 subunităţi, codificate de diverse ARNm. La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc glicozilarea TG – necesară pentru formarea structurii terţiale şi cuaternare a Tg. După sinteză catenele se împachetează şi secretate în coloid.

69 Sinteza 2. captarea ionilor de iodură din plasmă
I pătrunde în organism sub formă de ioni de iodură (alimente, apă, sare de bucătărie) Captarea din plasmă se realizează prin 2 mecanisme active energodependente: E situat pe membrana capilară, captează I din plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene E situat pe membrana apicală, transferă I în spaţiul coloidal

70 3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului ( tireoperoxidazei) şi iodurarea unor resturi tirozil din tireoglobulină I +H2O2 +2H I +2H2O2 Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT) 4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea de T3 şi T4 (părţi componente a tireoglobulinei) MIT+DIT=T3 DIT+DIT=T4

71 5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în membrana apicală (internalizarea TG), fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge. Transportul: A. Legaţi de proteine: Globulina tiroxinoliantă – 75% Prealbumina -15% Albumina – 10% B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03% T1/2 T3= 2 zile T1/2 T4 = 6-7 zile

72 Biosinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape: 1.Sinteza Tireoglobulinei 2. Caprtarea Ionilor de iodură din plasmă Membrana bazală 3.Organificarea Iodului 4. Iodurarea resturilor de Tir 5.Condensarea cu formarea Iodtironinelor 6.Secreţia prin endocitoză 2900AA-110 Tir 7.Hidroliza tireoglobulinei

73 Reglarea secreţiei Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
mecanism de autoreglare (autocontrol) – la deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi secretă mai mult T3 Mecanism intratiroidic: Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)

74

75 Reglarea funcţiei tiroidiene

76

77 Mecanismul de acţiune: citozolic şi membrano-intracelulat (AMPc)

78 Mecanismul T3 şi T4 Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în Receptorii pentru T3 şi T4 se găsesc în nucleu Deci mecanismul este cirozolic nuclear- facilitează transcripţia ARNm pentru un şir de enzime: Na+K+ATP azei, (utilizează 45% de E), GlicerolfosfatDH, malic enzima,

79 Acţiunile biologice La nivel nuclear – produc creşterea sintezei de ARN m – sinteza de proteine - stimulează creşterea şi diferenţierea celulară La nivelul membranei plasmatice –stimulează Na-K-ATP-aza Activează enzimele de O/R din mitocondrii, cresc numărul de mitocondrii, cresc în dimensiuni cristele Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de ardere prin care se obţin ATP şi căldură – acţiune calorigenă Creşte viteza metabolismului bazal: Diminuează rezervele energetice lipidice şi glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi glicogenoliza în ficat Intensifică catabolismul proteinelor

80

81

82

83

84

85

86

87 Efecte endocrine. În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-ul multor hormoni şi agenţi farmacologici. De exemplu: clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la creşterea compensatorie a ratelor de producţie; nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu hipotiroidism primar; nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism; răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni; hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi menoragii – prin dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH; clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii activităţii vasopresinei; PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în hipotiroidism.

88 Variaţii patologice Producerea h tiroidieni în exces - hipertireoidiile

89 Deficitul secreţiei h tiroidieni – hipotireoidiile
Deficitul congenital de HT - cretinism Deficitul secreţiei HT la adulţi - mixidem

90 Hipertireoidiile HT în exces determină:
Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor (BA negativ) Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul Col ( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară). Metabolismul glucidic: 1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine – creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea toleranţei la glucoză – hiperglicemia 2. Accelerează metabolizarea insulinei 3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă

91 Hipertireoidiile H tiroidieni în exces:
scăderea în greutate - intensifică lipoliza – mobilizarea depozitelor adipoase atrofia musculară - intensificarea catabolismului proteinelor (BA negativ) – apare incapacitatea muşchiului de a fosforila creatina, eliberarea E lisosomale musculare. Defectul de fosforilare explică slăbiciunea şi oboseala musculară Modificările tegumentelor, pielii: pielea – catifelată, caldă, transpirată (datorată vasodilataţiei cutanate şi termogenezei indusă de HT). creşte t corpului - decuplarea FO Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor extraoculari

92 Hipertireoidiile Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte debitul cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de necesarul de O al ţesuturilor), scăderea forţei de contracţie a miocardului - în exces HT au acţiune cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în miocard, cresc nr R cardiaci β adrenergici, inhibă MOA ţ cardiac – în rezultat creşte sensibilitatea ţesutului la catecolamine Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea consumului de O2 şi decuplării FO) şi hipermotilitatea gastrointestinală (creşterii tonusului sistemic vegetativ parasimpatic) Modificări ale SNC: labilitate emoţională, nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al extremităţilor - determinate de creşterea sensibilităţii ţesutului nervos la catecolamine

93 Hipertireoidiile Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de hematii (accelerează disocierea O din HbO2 prin creşterea c% de 2,3 difosfoglicerat şi scade activitatea pompei de sodiu din eritrocite). Scad numărul leucocitelor prin scăderea neutrofilelor Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c% plasmatice a globulinelor ce transportă H sexuali (testosteronul şi estrogenilor) – creşte nivelul seric al estrogenilor legaţi, dar creşte şi c% estrogenilor liberi ca urmare a măririi conversiei testosteronului în estradiol şi a androstendionului în estronă . Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat

94 Hipotiroidism Cea mai folosită clasificare a etiologiei hipotiroidismului este aceea în funcţie de „etajul” afectat din axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian, anume: - hipotiroidism primar în afecţiuni ale tiroidei; - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale hipofizei; - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale hipotalamusului; - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la acţiunea hormonilor tiroidieni.

95 Cretinism Deficitul congenital de HT determină:
Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de osificare, nediferenţierea osoasă – creşterea liniară încetinită, membrele disproporţionat de scurte faţă de trunchi şi capul mare. reţinerea dezvoltării psihice - caracter infantil al creierului, hipoplazia neuronilor, întîrzierea mielinizării şi reducerea vascularizaţiei. În normă timp de 48 ore după naştere TSH scade până la normă; în cretinism – rămîne în c% mari

96 Hipotireoidiile Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor – acumularea mucopolizaharidelor, acidului hialuronic şi condroitinsulfatului B în derm Creştere în greutate- infiltratul cu mucopolizaharide din ţesut determină retenţie de lichide şi aspectul infiltrat al bolnavului Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată, scăderea fluxului sanguin şi consumului de O2), uscate, descuamarea accelerată a pielii şi hipercheratoză (reducerea secreţiei glandelor sudoripare şi sebacee), de o culoare palid-carotenică (lipsa transformării carotenului în vitamina A).

97 Hipotireoidiile Bradicardie – deficitul de HT determină şi micşorarea numărului de R β ai miocardului – secundar scade debitul cardiac şi a alurii ventriculare Din partea SNC: scade capacitatea intelectuală, diminuă memoria recentă, apar defecte de vorbire, predomină somnolenţa şi letargia. Aparatul reproducător: suferă o involuţie a caracterelor sexuale primare şi secundare: atrofie testiculară, atrofie utero-ovariană, mucoasă vaginală uscată – scăderea libidoului, impotenţă, oligospermie, tulburări menstruale, avorturi frecvente.

98 Hipotireoidiile Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric al Tg, Col, LDL; pe cînd c% AGL nu se modifică sau puţin scăzută. Sinteza şi metabolizarea proteinelor sunt încetinite Scade rata absorbţiei glucozei din intestin şi e împedicată intrarea Gl în ţesuturi; degradarea insulinei este încetinită LABORATOR: T3, T4 – micşoraţi; TSH- mărit

99 Pancreasul

100 Polipeptidul pancreatic 1%
Numele celulelor Product % of islet cells Function Celule beta Insulina si amilina 50-80% Scad c% Gl Celule alfa Glucagon 15-25% cresc c% Gl Celule delta Somatostatina 3-10% Inhiba secreţia de I,G, STH, HCL, gastrină Celule PP Polipeptidul pancreatic 1% Cresc secreţia de I, pepsină, HCL

101 Insulina Structura: 51 AA Lanţul A- 21 AA Lanţul B – 30 AA

102 un hormon de natură proteică
Ce este insulina? un hormon de natură proteică Insulina MW 5808 Proinsulin C peptide O endopeptidază Ca2+-dependentă PC2 (PC3) PC3 Lanţul A Nobel Prizes Fredrick Banting, John Macleod 1923 Fredrick Sanger 1958 Rosalyn Yalow and Solomon Berson DOROTHY CROWFOOT HODGKIN 1964 Nobel Laureate in Chemistry1978: Human insulin cloned into E. coli by Genentech scientists. Genentech licenses , the human insulin technology to Eli Lilly. In 1982, human insulin, Humulin, becomes the first recombinant DNA drug approved by FDA. [ Lanţul B

103 1- ARNm este tradus pe ribosomii RE într-un precursor proteic: preprohormon. Elongarea precursorului cu capătul (N-term) se fixează de RE iar lanţul este îndreptat spre lumenul RE. Biosinteza 2- În RE «signalele peptidazelor» clivează preprohormonul pînă la prohormonul inactiv. 3- Prohormonul este transferat spre aparatul Golgi. 4- Apoi este transportat în veziculele secretante ce conţin proteaze. 5- La stimularea celulei endocrine, veziculele secretorii eliberează conţinutul lor în spaţiul extracelular prin mecanismul de exocitoză. 6- Hormonii difuzează spre lumenul vaselor sanguine pentru a fi transportate spre celulele ţintă.

104 Reglarea secreţiei hormonilor pancreatici.
Stimulare/ inhibiţie de secreţie Adrenalina plasmatică  Activitate parasimpatică  Activitate simpatică  AA (Arg, Liz) Celulele beta  secreţia de insulină  Glicemia Somatostatina Celulele delta GastrinaGIP Secretina  glicemia Glucagon Celulele alfa GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată

105

106

107 Reglarea secreţii de insulină
Na+ GLUT2 K+ KIR K+ Na+ K+ Vm K+ - Ca2+ Ca2+ Celule ß pancreatice Ca2+ Ca2+ Canale de Ca2+ Voltag-depend Ca2+ Granule de Insulină

108 Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß celullor Na+ GLUT2 K+ Signal KIR K+ Na+ K+ Vm K+ Ca2+ Ca2+ Celulele ß pancreatice Ca2+ Ca2+ Voltage-gated Ca2+ channel Ca2+ Granule de Insulină

109 Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input from various metabolites, hormones and neurotransmitters Na+ Na+ GLUT2 K+ Na+ KIR K+ K+ Glucokinase Km= 7-9 mM K+ K+ - Vm K+ ATP Ca2+ Celulele ß pancreatice Ca2+ Ca2+ Canale de Ca2+ Voltage-depend IP3 cAMP Ca2+ Granule de Insulină

110 Metabolismul Insulinei
Se secretă in circulaţia portală 50% se degradează în ficat 50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi Pătrunde în celulele pentru degradarea enzimatică prin endocitoză mediată de receptori T1/2: min. Circulă ca monomer liber

111 Degradarea de insulină
Ficat Muşchi şi alte ţesuturi Adipocite, limfocite Rinichi 50% din insulina portală 50% de insulină periferică 50% de la proinsulină 70% de peptida C Nu se degradează extracelular Enzima ce degradează Insulina (IDE):Insulinaza

112 Mecanismul de acţiune al Insulinei:
R a– suprafaţa externă: a subunitatea conţine situsul de fixare pentru insulină membrana citoplasmatică b subunitatea posedă activitate tirozin kinazică

113 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la a subunitate reglînd activitatea subunităţiib Insulin GLUT4 PO4 autofosforilarea b subunităţii IRS-1 + ATP GLUT4 IRS-1PO4  activitatea tyr kinazică Translocarea transportorului de Glucoză spre membrana citoplasmatică fosforilarea altor substrate activarea fosfo- inositol 3-kinazelor

114 Transmiterea semnalului de către Insulină
Insulin se fixează la a subunitate reglînd activitatea subunităţii b Insulin GLUT4 PO4 autofosforilarea b subunităţii IRS-1 + ATP e.g. expresia GLUT proteinei IRS-1PO4 MAPK + ATP MAPKPO4 Reglarea transcripţiei Sunteza proteinei, proliferarea şi diferenţierea  activitatea tyr kinazelor fosforilarea altor substrate fosforilarea MAP kinazelor (Trh, Tyr)

115 Signalul transmis de receptorul Insulinic
Insulina se fixează la a subunitate, care reglează activitatea b subunităţii Insulin GLUT4 PO4 autofosforilarea b subunităţii IRS-1 + ATP IRS-1PO4 Depositul de Glicogen glycogen sintazei protein fosfatazei-1 fosforilaza kinazelor fosforilaze + -  activitatea tyr kinazelor fosforilarea altor substrate Effect on glycogen synthesis: enzyme cascade Phosphorylated glycogen synthase is inactive Phosphorylated phosphorylase is active MAPK Þ pp90S6 kinase Þ glycogen-associated protein phosphatase-1 Þ activation of glycogen synthase inactivation of phosphorylase kinase Þ inactivation of phosphorylase fosforilarea MAP kinazelor

116 Effectele insulinei: molecular şi celular
Metabolic şi mitogenic Reglarea transportului şi metabolismului de glucoză Reglarea metabolismului de lipide Reglarea transcripţiei de alte gene Regulation of glucose transport Translocation of GLUT4 from intracellular vesicles to plasma membrane Transcriptional regulation of GLUT4 Regulation of glucose metabolism Phosphorylation state of enzymes Transcriptional regulation of hexokinases Regulation of lipid metabolism Activity of enzymes (e.g. lipoprotein lipase) Transcriptional regulation of enzymes Regulation of transcription of other genes

117

118 Influenţa insulinei asupra metabolismului glucidic
măreşte permeabilitatea membranelor celulare pentru Gl, astfel are loc transportul glucozei în celule; activează sinteza glicogenului (la nivelul glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea glicogenului (prin conversia enzimei glicogen-fosforilaza la formă ei neactivă); activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le inhibă pe cele ale gluconeogenezei. Activează E şuntului pentozofosfat

119 Efectele insulinei: Stimulare Inhibiţie Promovează procesele anabolice
sinteza de glicogen glicogenoliza siinteza de trigliceride ketogeneza gluconeogeneza captarea de glucoză sinteza de proteine degradarea de proteine sinteza de glicogen glicogenoliza depozitare de trigliceride lipoliză Ficat Muşchii Schiletali Ţesutul Adipos Promovează procesele anabolice Inhibă procesele catabolice

120

121 Nivelul normal de Insulină
Secreţia zilnică la oameni: U Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml Insulina Postprandială : la 90 µU/ml Basal Masa Glucosa, mg/dl 120 100 80 60 40 20 Insulina, U/ml Minutes

122 Deficienţa de Insulină duce la:
Hiperglicemia Subutilizare de glucoză Supraproducţie de glucoză Se activează lipoliza Se instalează acidoză - Creşte conversia AG la corpi cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi b-hidroxibutiric) Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a LDL; decreşte HDL Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate, dehidratare, hipovolemia, polidipsia Depleţia de K+ intracelular şi circular

123 2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant
Peptide lineară de 29 AA (PM= 3450 da) 50% din glucagon este degradat la pasajul prin ficat. Demi-viaţa (t1/2) = 3 min

124 Gena glucagonului codează pre-proglucagon Superfamilia genelor:
VIP (« peptidul   intestinal vazoactiv») GIP (peptidul gastrointestinal inhibitor) Secretina GHRH (growth hormon-releasing hormone) PREPROGLUCAGON (160 a.a) Signal Peptide 2HN- IP GLP-I GLP-II COOH Glucagon GRPP GRPP : glicentin-related pancreatic peptide Se găsesc aceste gene şi în celulele intestinale, dar expresia lor conduce la formare de alţi hormoni (glicentină şi GLP(glucagon like peptide). IP=intervening peptide

125 PROCESINGUL în PANCREAS
Celulele  Signal Peptide 2HN- IP GLP-I GLP-II COOH PREPROGLUCAGON (160 aa) GRPP Glucagon + IP Glucagon GRPP GLP-I GLP-II COOH Signal Peptide 2HN- Passage dans le REG fragment majeur de proglucagon Glucagon GRPP

126 PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite Signal Peptide 2HN- IP GLP-I GLP-II COOH PREPROGLUCAGON (160 aa) GRPP Glucagon + IP Glucagon GRPP GLP-I GLP-II COOH Signal Peptide 2HN- Passage dans le REG Glucagon GRPP Glycentine GLP-II + GLP-I Celulele duodenale Stimulează secreţie insulinei Oxintomodulin GRPP

127 D- Reglarea secreţiei de glucagon
Amino Acizii  Activitatea SN simpatic  Activitatea SN parasimpatic  Glicemie Celule alfa  secreţia de glucagon  Glicemie 0,1 ng/ml CCK Insulina Celulele beta Somatostatina Celulele delta CCK : colecistochinina

128

129 Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine Cellules b amilina insulina (-) (-) (+) Celulele a (+) glucagon somastostatina (-) Celulele d

130 Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic
AMPc R G Adenilat ciclaza AC ATP AMPc Protein kinazele AMPc dependente

131 Insulină Glucagon Glicogen sintaza Forma de stocare a glucozei Glucozo 1-P Glicogen Eliberare de glucoză Fosforilaza Glucagon Insulină

132 Insulină Glucagon Glucokinaza/hexokinaza Glucose Glucose 6-P Eliberare de glucoză utilizare de glucoză Glucozo-6-fosfataza Glucagon Insulină

133

134 Compararea efectelor insulinei şi a glucagonului la nivel de ficat

135 3- Somatostatina : hormon hiperglicemiant
- peptidă de 14 aa - Posedă acţiune paracrină inhibitorie asupra secreţiei de hormoni hipofizari, pancreatici şi a sistemului gastro-intestinal

136 4- Polipeptidul pancreatic
- Produs de celule PP mai abundente la capul pancreasului -Secreţia creşte după masă, dar nu seamănă a fi implicat în metabolismul glucidelor. Controlează funcţionarea sistemului gastro-intestinal, ca secreţia exocrină a pancreasului şi elimenarea veziculei biliare.

137 Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu insulina.
5- Amilina sau IAPP Polipeptidă de 37 AA. Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu insulina. Depuneri amiloide destrug arhitectura normală a însulelor hiperglicemia favorizează formation IAPP Rolul fiziologic normal puţin cunoscut

138 SUPRARENALELE medulosuprarenala Cortexul Zona Glomerulară
Zona Faciculată Zona Reticulată Cortex Medulla

139 Obiectivele 1. Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi noradrenalina). Biosinteza, secreţia şi metabolizarea lor. 2. Mecanismul de acţiune şi efectele fiziologice ale catecolaminelor. Feocromocitomul. 3. Hormonii corticosuprarenali: cortizolul şi aldosteronul. Structura şi etapele biosintezei de glucocorticoizi şi mineralocorticoizi. 4. Transportul în plasmă, metabolismul şi excreţia hormonilor steroizi corticosuprarenali. 5. Reglarea secreţiei de glucocorticoizi şi mineralocorticoizi. 6. Mecanismul general de acţiune al steroizilor corticosuprarenali. 7. Acţiunile biologice ale glucocorticoizilor. Rolul adaptiv în stres. Efectele hormonilor mineralocorticoizi. Tulburările secreţiei hormonilor corticosuprarenali (boala Addison; sindromul suprarenometabolic; boala Conn). Hormonii sexuali masculini. Structura, transportul plasmatic şi metabolismul testosteronului. Mecanismul de acţiune şi efectele fiziologice ale androgenilor. Controlul hipotalamo - hipofizar al secreţiei de androgeni testiculari. Hormonii sexuali femenini. Secreţia hormonală a ovarului, transportul plasmatic şi metabolismul estrogenilor şi progesteronului. Controlul hormonal al funcţiei ovariene. Acţiunile estrogenilor şi progesteronului. Steroizii anabolizanţi ca preparate farmaceutice active.

140

141 Hormonii medulosuprarenalieni
Adrenalina Noradrenalina Structura: Sinteză:

142 Biosinteza

143 Depozitarea şi reglarea
Depozitate în granule- cromafine (în complexul ce include CA, cromogranina A, Mg, Ca şi ATP) Reglarea: semnal pentru eliberare – acetilcolina (prin intermediul ionilor de Ca) Ampligică sinteza CA – ACTH,glucocorticoizii Hipoglicemia şi nicotina – cresc eliberarea adrenalinei Obturarea arterei carotide – creşte eliberarea noradrenalinei

144 Metabolizarea are loc de 2 sisteme enzimatice:
Catecol-O-metiltransferazei (COMT)- metanefrina şi normetanefrina MAO - acid vanilmandelic eliminat renal (VAL = 1-7 mg/ml) Dă informaţii despre funcţia MSR

145 Mecanismul de acţiune Mecanismul de acţiune Membrano citozolic

146 α1-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru NA) –
1. contracţia musculaturii netede (vase, uter, pupilă (muşchi radiari)) 2. celule hepatice ↑Glicemia α2-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A) Contracţia musculaturii netede: vase, intestin pe glandele sudoripare ↑transudaţia Inhibă eliminarea de renină şi insulină β1-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A) predomină în miocard +creşte v şi forţei de contracţie dilatare Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia ţesut adipos ↑lipoliza β2-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru A) predomină în musculatura netedă -relaxare vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale - VD Bronhiole -BD uter intestin β3-receptorii adrenergici recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul adipos (în special în ţesutul adipos brun) Efecte:termogenic, anti-obezitate, antidiabetic.

147 α1-receptorii adrenergici
Efecte: -contracţia musculaturii netede: vase, uter, pupilă (muşchi radiari), muşchi fir de păr - celule hepatice ↑Glicemia Mecanism de acţiune: α1receptorii sunt cuplaţi cu Proteina Gq activarea fosfolipazei C (PLC) care transformă IP2 în: inozitol-1,4,5-trisfosfat(IP3) creşterea Ca++ citosolic prin mobilizarea lui din RE diacilglicerol(DAG) stimulează protein kinazaC (PKC) determină fosforilarea proteinlor ţintă au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A α1-blocant: PRAZOSIN

148 α2-receptorii adrenergici
Efecte: Contracţia musculaturii netede: vase, intestin pe glandele sudoripare ↑transudaţia Mecanism de acţiune: α2 receptorii sunt cuplaţi cu Proteina Gi inhibă adenilciclaza ↓AMPc intracelular efecte opuse β receptorilor (↑AMPc intracelular). au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A α2-blocant: YOHIMBIN

149 β1-receptorii adrenergici
Efecte: predomină în miocard + pe proprietăţile inimii Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia ţesut adipos ↑lipoliza Mecanism de acţiune: β1receptoriisunt cuplaţi cu Proteina Gs stimulează adenilatciclaza ↑AMPc. au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A β1-blocant: METOPROLOL β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL

150 β2-receptorii adrenergici
Efecte: predomină în musculatura netedă -relaxare vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD Bronşii -BD uter intestin Mecanism de acţiune: β2receptoriisunt cuplaţi cu Proteina Gs stimulează adenil ciclaza ↑AMPc. au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se leagă foarte slab β2-blocant: BUTOXAMINA

151 β3-receptorii adrenergici
recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul adipos (în special în ţesutul adipos brun) Efecte:termogenic, anti-obezitate, antidiabetic. au afinitate mare pentru NA, în timp ce A se leagă foarte slab (opus β2-receptorilor).

152 A – dilatarea vaselor Creşterea consumului de O şi a producţiei de căldură în muşchii scheletici – activează glicogenoliza; în ficat – creşte glicogenoliza şi glucogeoneza; în ţesut adipos – cresc lipoliza Creează o situaţie pasivă de tensionare NA- provoacă constricţia vaselor Generează agresie

153 Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi noradrenalina).
1.

154 Feocromocitomul. este o tumoare benignă secretantă de CA, care se manifestă prin HTA paroxistică sau permanentă, însoţită de hiperhidroză (transpiraţii intense), tahicardie, paloare, poliurie, aritmii cardiace.

155 Glucocorticoizii

156

157

158

159

160 Glucocorticoizii Mecanism de acţiune
Citozolic nuclear Transport: în sânge circulă legaţi de proteine (transcortina-70%; serumalbumina-15%) T1/2=1,5-2 ore Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei legături de la C4; a grupării cetonice de la C3 şi conjugaţi cu acid glucuronic

161 Principalele acţiuni:
1. Metabolice 2. Pe organe şi sisteme 3. Farmacologice Au efecte anabolice la nivelul ficatului şi efecte catabolice – asupra altor ţesuturi (se realizează prin acţiunea altor H –adrenalina)

162 1) Efecte metabolice ale GC
a)Metabolismul proteic: ↑catabolismul proteic ↓anabolismul proteic Bilanţ azotat negativ ↑mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice Excepţie: ficatul unde ↑ captarea AA folosiţi pentru: Neoglucogeneză Sinteza de proteine plasmatice

163 1) Efecte metabolice ale GC
b) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia prin: - ↑ absorbţia intestinală a glucozei, - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de glucoză - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓ afinitatea receptorilor pentru insulină) de unde secundar ↑glicemia -↑ insulinei - ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în special muşchi şi adipocit) de unde DZ secundar (adrenal)

164 c)Metabolismul lipidic:
- GC cresc lipoliza: Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie ↑cetogeneza hepatică Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte zone: lipoliză pe membre depunere pe faţă(“faţă de lună plină”), torace, abdomen important: în inaniţie sau stres, GC schimbă metabo-lismul energetic de pe utilizarea glucidelor→pe utilizarea lipidelor - rezervarea glucozei.

165 d)Metabolismul hidromineral:
GC cresc retenţia de NaCl şi apă (funcţie mineralo-corticoidă) ↑volemia producerea edemului în corticoterapie (efect advers) ↑demineralizarea osoasă (efect advers)

166 Favorizează pierderile de Ca şi P din oase – prin inhibarea creşterii matricei colagenice a osului, inhibarea osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria Rol antiinflamator – Provoacă liza ţesutului limfatic, modificând imunitatea celulară şi scad producţia de anticorpi Inhibă procesele de formare a substanţelor de tip histaminic şi serotoninic – acţiune antiproliferativă – prin scăderea numărului de mitoze celulare

167

168 Mineralocorticoizii

169 Reglarea secreţiei de ALDO
↑[K+]plasmatic  ↑secreţia ALDO ↑excreţia K+ ↓[Na+] plasmatic↑secreţia ALDO↑reabsorbţiaNa+ ex.: diareea severă, transpiraţii intense, aport ↓Na+ 2) Sistemul renină-angiotensină-aldosteron ↑eliberării RENINEI la nivelul AJG este stimulată de: ↓TA, ↓Volemiei, ↓[Na+]pl, ↓[Na+]urinar la MD activarea SNVS ↑eliberării de ALDOeste stimulatăAg. II şi Ag. III inhibarea SRAA: ALDO + ANP feedback negativ 3) ACTH - efect minor

170

171 Efectele hormonilor mineralocorticoizi
Acţiuni principale: -menţinerea echilibrului hidro-electrolitic, - controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+ rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving hormone). lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2 săptămâni. Efecte:1. la nivel renal2. extrarenal3. muşchi şi nervi

172 Efecte renale: acţiune pe ultima parte a tubului renal (1/3 terminală TCD şi TC): ↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+: la polul apical: ↑permeabilitatea pentru Na+şi K+ la polul bazal: ↑activitatea pompei Na+/K+ ↑Reabsorbţia pasivă de Cl-şi HCO3- Secundar ↑reabsorbţia de apă ↑secreţia de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+ Astfel ALDO intervine în menţinerea : TA, volemiei, echilibrului hidro-electrolitic echilibrul acido-bazic

173

174 2. Efecte extrarenale: ↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+ la nivelul: Glandelor sudoripare: economisirea NaCl pentru menţinerea volemiei - sudaţie ↑cu NaCl↓ rol în adaptarea la cald. Glandelor digestive 3. Efecte pe muşchi şi nervi: ↑activitatea pompei Na+/K+ ↓Na+IC şi ↑K+IC

175

176 Hormonii sexuali

177 Estrogenii asigură decurgerea următoarelor pocese:
dezvoltarea organelor sferei genitale. dezvoltarea caracterilor secundare (dezvoltarea cartilajelor laringenului, formarea timbrului vocii, dezvoltarea glandelor mamare). apariţia instinctul sexual. desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere.

178 Androgenii fiind de natură steroidă activează la nivelul mecanismului direct, citozolic, acţionează asupra celulelelor ţintă favorînd activarea sintezei DNA. În timpul replicării şi intensificarea transcrierii genelor specifice. Efectul anabolic a testosteronului este cu mult mai mare decît al estrogenilor asigură creşterea părului pe faţă şi corp, formarea timbrului vocei de bărbat. Împreună cu foltropina androgenii activează spermatogeneza


Download ppt "HORMONII."

Similar presentations


Ads by Google