Presentation is loading. Please wait.

Presentation is loading. Please wait.

PROBLEMELE ETICE ALE ÎNCEPUTULUI VIEŢII. Definiţia vieţii, diverse concepte privind momentul începutului vieţii şi obligaţia respect ă rii vieţii umane.

Similar presentations


Presentation on theme: "PROBLEMELE ETICE ALE ÎNCEPUTULUI VIEŢII. Definiţia vieţii, diverse concepte privind momentul începutului vieţii şi obligaţia respect ă rii vieţii umane."— Presentation transcript:

1 PROBLEMELE ETICE ALE ÎNCEPUTULUI VIEŢII

2 Definiţia vieţii, diverse concepte privind momentul începutului vieţii şi obligaţia respect ă rii vieţii umane Definirea noţiunii de viaţ ă în contextul complex al eticii începutului vieţii este complicat ă Pentru geneticienii creştini viaţa începe în momentul fecundaţiei. Fertilizarea celulei ou este un eveniment ce înseamn ă apariţia unei noi vieţi care trebuie considerat ă ca atare şi protejat ă. Primele interpret ă ri creştine asupra începutului vieţii apar în Vechiul Testament care cuprinde pasaje despre dezvoltarea copilului nen ă scut. În Psalm 139:13-16 se prezint ă creşterea copilului din ceva f ă r ă form ă la ceva dezvoltat şi complet, dar nu exist ă distincţie clar ă despre momentul când se obţin p ă rţile corpului fetal şi nici dac ă aceast ă achiziţie a formelor înseamn ă şi achiziţia umanit ă ţii. Se face referire la intervenţia lui Dumnezeu în procesul creşterii şi dezvolt ă rii embrionului, acesta fiind un proces divin ce nu trebuie întrerupt de intervenţia omului. Animarea sau însufleţirea este un concept filosofic ap ă rut prima dat ă la Aristotel şi care înseamn ă asocierea sufletului la viaţ ă şi individualitate. Ramurile Sunni şi Shia ale Islamului consider ă c ă însufleţirea (condiţie esenţial ă pentru ca un embrion s ă fie considerat fiinţ ă, persoan ă ) are loc în jurul celei de-a patra luni de sarcin ă.

3 Din punct de vedere ştiinţific, metabolic şi genetic nu exist ă un moment al fertiliz ă rii, o secund ă în care apare o nou ă viaţ ă. Fertilizarea nu este un proces instantaneu, ci se desf ă şoar ă pe o durat ă de 12-24 h, la care se adaug ă alte 24 h pentru completarea form ă rii unei individualit ă ţi diploide. Cel mai r ă spândit argument împotriva ideii c ă viaţa începe în momentul fertiliz ă rii a fost numit argumentul îngem ă n ă rii. Punctul principal al acestui argument îl constituie faptul c ă un zigot este unic faţ ă de p ă rinţii s ă i din momentul în care se formeaz ă un organism diploid, dar este posibil ca zigotul s ă se divid ă în doi sau mai mulţi zigoţi pân ă în 14-15 zile dup ă fertilizare. Unii embriologi susţin c ă evenimentul gastrul ă rii, adic ă al form ă rii celor trei foiţe embrionare din care deriv ă toate organele şi ţesuturile, ar reprezenta originea vieţii. Evenimentul se produce în a treia s ă pt ă mân ă de dezvoltare a oului. Dup ă gastrulare, zigotul, devenit embrion, este destinat a forma nu mai mult decât o singur ă fiinţ ă uman ă. Susţin ă torii acestui punct de vedere argumenteaz ă existenţa unei diferenţe între o individualitate uman ă şi o persoan ă uman ă.

4 Naşterea copilului constituie o nou ă surs ă de speculaţii filosofice. S-au construit doctrine filosofice considerând naşterea ca eveniment definitoriu pentru începutul vieţii umane. Platon este unul dintre adepţii doctrinei conform c ă reia ceea ce se petrece în uterul femeii pân ă la naştere nu are nicio importanţ ă, conteaz ă doar copilul n ă scut. El credea ca sufletul omenesc nu intr ă în corp decât la naştere şi concepţia sa a fost determinant ă pentru societatea antic ă roman ă. Credinţa iudaic ă precizeaz ă c ă drepturile depline ale vieţii sunt dobândite la naştere. Viaţa începe odat ă cu expulzia capului, acest eveniment dând copilului statut de fiinţ ă uman ă. F ă tului îi este garantat ă recunoaşterea ca fiinţ ă uman ă, dar aceasta nu egaleaz ă viaţa mamei şi poate fi sacrificat dac ă viaţa ei este în pericol. În Japonia începutul vieţii este asociat primului ţip ă t al nou-n ă scutului, în nordul Ghanei se consider ă a 7-a zi de la naştere ca începutul vieţii, pentru aborigenii Ayata (Bolivia) o nou ă viaţ ă se dobândeşte la botez (adic ă la 2-3 ani). Aşadar perioada de urm ă rire pentru stabilirea momentului începutului vieţii nu este foarte scurt ă, ea începând în momentul concepţiei şi întinzându-se pân ă c ă tre 2-3 ani.

5 Unii filosofi contemporani printre care M. Tooley şi P. Singer disting între noţiunile de fiinţ ă uman ă şi persoan ă uman ă, considerând ca element definitoriu conştiinţa de sine. Ei arat ă c ă numai având conştiinţ ă de sine o fiinţ ă devine persoan ă, cap ă t ă demnitate uman ă şi are dreptul moral la viaţ ă. Se pune atunci problema zigotului, a nou- n ă scutului, a copilului mic pân ă la 2-3 ani, a bolnavilor comatoşi sau cu degradarea funcţiilor mentale. Ei nu au înc ă respectiv nu mai au conştiinţ ă de sine; înseamn ă aceasta c ă nu sunt consideraţi persoane şi c ă nu au dreptul la viaţ ă ? Opinia ştiinţific ă actual ă înclin ă spre a susţine c ă viaţ ă are numai un organism autonom, adic ă un f ă t mai mare de 3 luni, eventual 24 de s ă pt ă mâni, opinie care se raliaz ă celei general acceptate în comunitatea medical ă şi anume c ă viabilitatea este capacitatea de a supravieţui în afara uterului chiar şi pentru o secund ă dup ă naştere.

6 Statutul embrionului şi f ă tului La întrebarea dac ă f ă tul are drepturi, r ă spunsul din punct de vedere juridic în majoritatea ţ ă rilor este negativ. Doar dup ă naştere se poate spune c ă nou- n ă scutul viabil deţine drepturi. De remarcat c ă aceast ă decizie legal ă vine în contradicţie cu unele considerente morale potrivit c ă rora f ă tul trebuie s ă aib ă drepturi, pentru a fi protejat. Dac ă ar fi s ă consider ă m c ă f ă tul are drepturi, ar trebui s ă deliber ă m dac ă şi în ce condiţii acestea le pot întrece pe ale mamei. Unii ezit ă în a acorda vreun drept fetuşilor pentru c ă nu îi recunosc drept persoane, ci mai curând fiinţe umane sau organisme. Din aceast ă perspectiv ă fetuşii sunt doar persoane potenţiale, dar pentru c ă nu au raţiune sau memorie nu pot deţine acelaşi statut ca şi fiinţele umane care sunt persoane. Din orice punct de vedere am aborda subiectul experienţelor pe embrioni, exist ă un aspect pe care nu îl putem ignora, şi anume statutul moral al embrionului. Viziunea membrilor Universit ă ţii Catolice din Louvain (Franţa) şi care reprezint ă o încercare de a demonstra de ce este moralmente inacceptabil ă autorizarea cercet ă rilor în acest domeniu, evoc ă prezenţa a 4 elemente constitutive ale statutului etic al embrionului uman: Elementul biologic: chiar dac ă nu se poate stabili obiectiv care este momentul în care, dup ă fuzionarea gameţilor, embrionul uman devine un individ personalizat, acesta aparţine, prin natura sa biologic ă, speciei umane şi deci nu va putea fi niciodat ă considerat un simplu material biologic, echivalent materialului animal.

7 Elementul relaţional: Demnitatea asociat ă fiinţei umane nu este definit ă doar de natura sa biologic ă. Pentru a exista, un individ are nevoie de recunoaştere din partea celorlalţi membri ai comunit ă ţii umane. Astfel, demnitatea uman ă este o rezultant ă etic ă a civilizaţiei, indispensabil ă constituirii psihicului uman şi societ ă ţii umane. Din aceast ă perspectiv ă, embrionul uman poate fi considerat opotenţialitate, acceptat şi recunoscut ca persoan ă uman ă. Aceasta nu înseamn ă c ă ar fi posibil ă realizarea acestei recunoaşteri pentru fiecare embrion existent. Astfel, în cadrul fecund ă rii in vitro, este necesar ă formarea de embrioni supranumerari pentru a se asigura naşterea unui produs de concepţie (aceeaşi pierdere de embrioni survenind şi în cadrul procre ă rii naturale) Elementul simbolic: Demnitatea persoanei, ca şi creaţie cultural ă uman ă imaterial ă, nu cap ă t ă consistenţ ă decât prin prisma acţiunilor concrete care o simbolizeaz ă. Acest ansamblu simbolic formeaz ă un tot care dep ă şeşte limitele fiinţelor umane existente. Toate limit ă rile acestui suport simbolic, de exemplu manipularea a ceea ce a fost sau va fi uman (de la celule pân ă la organe), risc ă s ă duc ă la diminuarea respectului efectiv faţ ă de fiinţele umane existente, aceasta fiind în mod special relevant în cazul embrionilor umani.

8 Testarea şi screening-ul genetic ante şi neonatal Unul din aspectele etice ale medicinei secolului XXI este dac ă informaţia genetic ă este atât de diferit ă de celelalte informaţii medicale încât merit ă o protecţie separat ă. La fel ca şi în screening-ul pentru infecţia HIV, riscurile screening-ului şi test ă rii genetice sunt în principal psiho-sociale. De aceea folosirea acestei metode necesit ă justificare, beneficiul fiind variabil funcţie obiectivul test ă rii (pentru diagnosticarea unei boli, a statutului de purt ă tor sau a predispoziţiei la boal ă ) sau de scopul folosirii informaţiei genetice (de exemplu pentru decizii reproductive). Pentru screening-ul genetic întreb ă r ile fundamental e sunt: cine va folosi informaţia rezultat ă, cum se va utiliza şi în ce scopuri. Screening-ul antenatal a ap ă rut ca o binecuvântare pentru multe cupluri care îşi începeau viaţa de familie sub ameninţarea posibilit ă ţii de a da naştere unui copil cu maladii precum sindromul Down sau spina bifida. Cel mai important beneficiu citat de susţin ă torii programelor de screening antenatal este o mare libertate de alegere conferit ă membrilor societ ă ţii spre a decide dac ă accept ă sau nu s ă îşi completeze familia cu un copil care ar putea deveni o surs ă de suferinţ ă sau chiar o povar ă. La scar ă social ă se presupune c ă reducerea costurilor de tratament paleativ al acestor boli este un avantaj net, mai ales pentru cei care ar putea beneficia de tratamente în sens curativ.

9 Întreb ă rile de ordin moral care se ridic ă sunt: 1. Ar fi mai acceptabil o procreere in vitro urmat ă de eventuala distrugere de embrioni sau testarea in vivo (în cursul sarcinii) urmat ă de avort? În ambele situaţii rezult ă moartea unei fiinţe (sau a unui produs). Diferenţa perceptibil ă este funcţie de momentul transform ă rii produsului de concepţie în persoan ă : la începutul procesului de diferenţiere (când ovulul s-a divizat în dou ă celule), la aproximativ patru s ă pt ă mâni de la concepţie, când apar primele b ă t ă i fetale, sau la şase s ă pt ă mâni când pot fi detectate primele semne de funcţionare a creierului. 2. Dac ă testarea genetic ă va fi cu adev ă rat o tehnic ă de tip caut ă şi distruge, cine ar trebui s ă deţin ă controlul ei şi cine îi va stabili limitele? Legislaţia, societatea, medicii sau indivizii autonomi şi responsabili?

10 3. Care dintre cele patru mari principii ale bioeticii ar trebui ales, urm ă rit, respectat? - Principiul autonomiei? Dac ă în virtutea acestuia o persoan ă matur ă şi competent ă va dori un screening şi o implantare selectiv ă a embrionilor consecutiv ă alegerii pe baz ă de sex, inteligenţ ă, ochi, culoarea pielii, orientare sexual ă, etc? De ce s ă nu li se ofere copiilor un avantaj genetic şi în plus s ă li se şi corecteze defectele obţinute în urma loteriei genetice? - Principiul benefacenţei şi principiul non-malefacenţei? Întrebarea este cât de mult bine şi cât de mult r ă u antreneaz ă simultan aceste super tehnologii? Orice hot ă râre surogat (în numele unei alte persoane) chiar luat ă în virtutea altruismului (dac ă acest aspect moral este compatibil cu ingineria genetic ă ) ar putea avea repercusiuni negative pe termen lung pentru o generaţie conceput ă artificial. - Dreptatea şi echitatea? Acestea sunt cele mai relative concepte şi cele mai ameninţate de noile tehnologii reproductive. Genetica necontrolat ă ar putea deveni o putere care s ă creeze sau s ă adânceasc ă stratificarea social ă.

11 Surse de celule stem Celulele stem sunt cele care p ă streaz ă capacitatea de a reproduce celule identice lor, sau care se pot diferenţia în unul sau mai multe tipuri tisulare, în funcţie de factorii de creştere şi de mediul în care sunt cultivate. Clasificări: Din punct de vedere al originii lor : celule stem adulte şi embrionare Din punct de vedere al modului lor de producere, pot proveni: din organe şi ţesuturi adulte, din sângele cordonului ombilical, de la fetuşi rezultaţi în urma întreruperilor de sarcin ă şi de la embrioni ( supranumerari produşi în cadrul fertiliz ă rii in vitro, produşi cu scop ştiinţific, produşi prin transfer celular - clonare).

12 Din punct de vedere al potenţialului se împart în: Totipotente, capabile s ă permit ă dezvoltarea unui individ complet şi a anexelor (placent ă şi membrane) indispensabile vieţii intrauterine - ovulul fecundat la zigot şi celule embrionare pân ă la stadiul de 8 celule (blastomer). Pluripotente, capabile s ă formeze toate ţesuturile organismului - celule stem embrionare pân ă la stadiul de blastocit (de la a V-a pân ă la a VII-a zi dup ă fecundare). Acestea nu sunt capabile s ă formeze placenta şi membranele necesare unei sarcini viabile. Multipotente, prezente la nivelul ţesuturilor fetale sau adulte, pot da naştere mai multor tipuri de celule, dar sunt deja angajate într-un program tisular specific - celule stem hematopoietice din m ă duva osoas ă adult ă şi a sângelui de la nivelul cordonului ombilical fetal, care sunt la originea tuturor celulelor sanguine. Unipotente, care nu pot forma decât un singur tip de celule diferenţiate – keratocitele, hepatocitele. Celulele stem embrionare au capacitatea de a se multiplica foarte rapid şi, mai important, de a se diferenţia în toate celulele corpului uman. Celulele stem adulte nu ofer ă aceleaşi posibilit ă ţi. Ele posed ă o capacitate proliferativ ă limitat ă comparativ cu celulele embrionare, num ă rul lor diminu ă cu vârsta şi plasticitatea lor este inferioar ă. Celulele somatice adulte produse la nivelul cordonului ombilical prezint ă la rândul lor anumite inconveniente, deoarece sângele este prezent în aceast ă zon ă doar în cantit ă ţi foarte mici, astfel c ă num ă rul celulelor este limitat.

13 Surse de embrioni Embrionii umani folosiţi în cercetare sau în scopuri terapeutice provin în primul rând dintre cei crescuţi in vitro, chiar dac ă unii au fost prelevaţi de la mam ă, nu ca ovule, ci ca embrioni în faza iniţial ă dup ă ce au fost fecundaţi in vivo. O a doua surs ă o constituie cea a embrionilor proveniţi din avorturi. În funcţie de scopul pentru care au fost dezvoltaţi, embrionii crescuţi in vitro se împart de asemenea în mai multe categorii: embrioni normali, dezvoltaţi în vederea implant ă rii la o mam ă ; embrioni de rezerv ă proveniţi în urma tratamentului hormonal care produce supraovulaţia la femei; aceşti embrioni de rezerv ă pot fi normali sau anormali, dar de cele mai multe ori nici cei normali nu ajung s ă fie implantaţi deoarece sunt mai mulţi decât ar fi necesar; embrioni prelevaţi de la femeile care doresc s ă fie sterilizate şi sunt întrebate dac ă sunt de acord s ă -şi doneze ovulele pentru cercetare. Aceste ovule sunt ulterior fecundate şi embrionii rezultaţi constituie grupul embrionilor de cercetare. Între embrionii de rezerv ă şi cei de cercetare exist ă o singur ă diferenţ ă - embrionii de rezerv ă sunt produşi pentru a creşte probabilitatea de reuşit ă a unei sarcini, iar ceilalţi sunt produşi pentru a face diverse studii sau pentru a oferi o surs ă de ţesut şi de celule în scopul unor cercet ă ri efectuate pentru descoperirea remediului anumitor boli.

14 Din perspectiva etic ă nu sunt percepute diferenţe semnificative între cele dou ă categorii de embrioni deoarece preţul producerii unei naşteri vii într-o relaţie sexual ă normal ă reprezint ă statistic pierderea între unu şi trei embrioni în avorturile spontane timpurii sau în imposibilitatea de a face un implant corect. Aşadar, se consider ă ca dac ă nu e nimic greşit în încercarea de a face copii cu acest preţ, atunci nu poate fi r ă u nici s ă încerci salvarea vieţilor unor oameni cu acelaşi preţ. Soarta excesului de embrioni rezultat în urma tehnologiilor de fertilizare in vitro reprezint ă o problem ă etic ă major ă. Conflictul dintre dreptul la procreere al cuplului steril şi dreptul la viaţ ă al acestor embrioni este foarte acut, generând poziţii etice radical antagonice, mai ales din partea Bisericii. Într-adev ă r, nici una din variantele propuse nu este satisf ă c ă toare din punct de vedere bioetic: congelarea embrionilor, cu p ă strarea lor în b ă nci de embrioni, cu eventuala donare ulterioar ă unui alt cuplu steril; donarea pentru scopuri de cercetare medical ă ; distrugerea (echivalent ă cu un avort); utilizarea în scopuri comerciale, în cadrul industriei cosmetice. Statele Unite au adus în discuţie o a alt ă cale - aceea în care prelevarea celulelor s-ar putea realiza f ă r ă a v ă t ă ma embrionii. În acel moment, conform unei decizii prezidenţiale din anul 2001, în Statele Unite acordarea de fonduri federale pentru cercetarea pe celule stem embrionare era limitat ă la cercetarea pe liniile celulare deja existente, logica fiind nu mai distrugeţi noi embrioni, folosiţi ce aţi distrus deja.

15 Valenţele utiliz ă rii embrionilor umani în cercetare embrionii umani j oa c ă un r ol important în tratarea sterilit ă ţii şi în perfecţionarea tehnicilor de implant fecundarea in vitro ofer ă posibilitatea depist ă rii unor anomalii genetice la embrioni înainte de implantarea lor în uter, aceeaşi tehnic ă permiţând şi identificarea sexului fiec ă rui embrion cu posibilitatea detect ă rii anumitor boli genetice legate de sex. c elulele, ţesuturile şi organele embrionului pot fi folosite în transplanturi sau pentru vindecarea deficitului de enzime moştenit, ţesutul miocardic ar putea fi obţinut din embrion şi folosit pentru a vindeca afecţiuni ale vaselor inimii. Tratamentul diabetului folosind celule ale pancreasului embrionar şi tratamentul bolii Parkinson cu ajutorul ţesuturilor din creierul de embrion ar putea deveni, de asemenea, realitate. Se fac de asemenea cercet ă ri în domeniul cancerului, a sclerozei multiple etc. Iat ă de ce susţin ă torii acestui tip de cercet ă ri subliniaz ă c ă va fi nevoie de nişte argumente morale foarte solide pentru a justifica pierderile de vieţi şi prelungirea durerii şi nefericirii unui mare num ă r de oameni în cazul interzicerii experienţelor pe embrioni.

16 Controverse ştiinţifice, etice şi juridice ale cercet ă rii pe celule stem şi embrioni F ie c ă este vorba despre embrioni obţinuţi prin clonare sau prin fertilizare in vitro, prelevarea celulelor stem presupune distrugerea embrionilor. Diferenţa esenţial ă dintre clonarea terapeutic ă şi clonarea reproductiv ă este aceea c ă în timp ce clonarea terapeutic ă presupune distrugerea embrionilor astfel obţinuţi, clonarea reproductiv ă are drept scop implantarea şi dezvoltarea acestora. Exist ă voci care susţin c ă cercetarea pe celule stem adulte este tot atât de promiţ ă toare ca şi cea pe celule stem embrionare, şi acesta este îndeosebi argumentul bisericii catolice şi al conservatorilor americani care sunt împotriva cercet ă rii pe embrioni. Pe de alta parte, cei care consider ă c ă valoarea moral ă a embrionilor este relativ ă în raport cu cea a persoanelor umane, propun un argument conform c ă ruia este dezirabil moral, sau chiar este o obligaţie moral ă, s ă facem cercet ă ri pe embrioni pentru a salva în viitor un num ă r imens de persoane.

17 C rearea de embrioni pentru cercetare. este considerat ă ilegitim ă moral, atât conform actualelor reglement ă ri din Statele Unite, cât şi conform reglement ă rilor adoptate în multe din statele Uniunii Europene, mai precis în statele care au ratificat Convenţia de Bioetic ă a Consiliului Europei care interzice crearea de embrioni pentru cercetare, dar nu şi cercetarea pe embrioni în general – este şi cazul României. În Statele Unite, în favoarea cercet ă rii pe embrioni se pronunţ ă atât unii cercet ă tori, eticieni sau oameni politici, cât şi organizaţii ale pacienţilor şi ale persoanelor în vârst ă care ar beneficia de pe urma încuraj ă rii şi extinderii cercet ă rilor. Aceştia acuz ă protecţia pe care o ofer ă autorit ă ţile pentru embrionii umani, în pofida num ă rului enorm de cet ă ţeni ai Statelor Unite care sufer ă de boli cumplite şi care îşi pierd viaţa în fiecare an, deşi cercet ă rile arat ă c ă exist ă o probabilitate mare ca celulele stem embrionare s ă îi salveze sau cel puţin s ă previn ă astfel de suferinţe în viitor. Criticii echivaleaz ă refuzul autorit ă ţilor de a extinde criteriile de finanţare ale cercet ă rilor cu condamnarea lor la moarte. În Europa, cercetarea pe celule stem embrionare este permis ă şi încurajat ă în Marea Britanie, cu condiţia de a se obţine aprobare din partea Human Fertilization and Embriology Authority (HFEA) şi numai dac ă orice cercetare asupra embrionilor se opreşte la ziua a 14-a de la fertilizare. Este relevant de amintit c ă în Marea Britanie se afl ă prima banc ă de celule stem din lume, UK Stem Cell Bank. Aceasta deţine atât celule stem embrionare şi fetale, cât şi celule prelevate din organisme adulte şi furnizeaz ă material celular pentru centre de cercetare din Marea Britanie şi de peste hotarele acesteia.

18 Cercetarea pe celule stem embrionare este complet interzis ă în Italia, conform legii care a fost supus ă unui referendum. În 2004, Elveţia a supus de asemenea tema unui referendum, în cadrul c ă ruia elveţienii s-au declarat în proporţie de peste 60% în favoarea permiterii cercet ă rilor. În Germania sunt interzise atât cercetarea pe embrioni, cât şi prelevarea de celule stem pentru cercetare de la embrionii distruşi accidental, îns ă este permis, în anumite condiţii, importul de celule stem embrionare recoltate în alte ţ ă ri şi cercetarea pe celule obţinute înainte de luna ianuarie 2001 din embrioni r ă maşi în urma tratamentelor de fertilitate. În Franţa s-a optat pentru o soluţie de mijloc, f ă r ă a se atribui embrionului vreun statut juridic. Nefiind nici un lucru, nici o persoan ă, a fost dificil de a i se atribui vreo definiţie. Doar Comitetul Consultativ Naţional de Etic ă vorbeşte, în 1984, despre persoana uman ă potenţial ă. Legea s ă n ă t ă ţii publice precizeaz ă c ă cercet ă rile pe embrioni sau celule embrionare umane sunt interzise, dar face derogare pentru cazurile în care efectuarea lor pot oferi progrese terapeutice majore, cu condiţia de a nu exista o metod ă alternativ ă de tratament cu eficacitate comparabil ă, în stadiul progresului ştiinţei la momentul respectiv. În timp ce în Statele Unite dilemele se concentreaz ă pe finanţarea sau nu din bugetul federal a cercet ă rilor considerate neetice, la nivel european se pune mai degrab ă problema permiterii sau nu a acestor cercet ă ri, indiferent dac ă sunt realizate din fonduri publice sau private.

19 Reglement ă ri specifice în domeniul cercet ă rii pe embrioni Primul document important cu valoare de recomandare internaţional ă care st ă la baza textelor de lege din ţ ă rile europene semnatare, referitor la protecţia drepturilor omului şi a demnit ă ţii fiinţei umane faţ ă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, în care sunt cuprinse şi preciz ă ri cu privire la cercetarea pe embrioni umani şi clonare a fost elaborat în cadrul Convenţiei Europene privind drepturile omului şi biomedicina care a avut loc în 1997 la Oviedo, Spania. La acest act au aderat Statele membre ale Consiliului Europei, Comunit ă ţii Europene şi alte state nemembre, printre care şi România. orice form ă de discriminare pe motivul patrimoniului genetic este interzis ă nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purt ă tor al unei gene r ă spunz ă toare de o boal ă, fie spre a depista o predispoziţie sau o susceptibilitate genetic ă la o boal ă, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţific ă legat ă de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat. o intervenţie destinat ă s ă modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dac ă nu are drept scop introducerea unei modific ă ri în genomul descendenţilor. Utilizarea tehnicilor de procreaţie asistat ă medical nu este admis ă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evit ă rii unei boli ereditare grave legate de sex. Pentru cazul particular al cercet ă rii pe embrioni in vitro s-a stabilit c ă atunci când aceasta este permis ă de lege, ea va asigura o protecţie adecvat ă a embrionului şi c ă este interzis ă crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.

20 Textul articolului referitor la utilizarea unei p ă rţi prelevate din corpul uman poate fi extrapolat la prelevarea de ovocite, respectiv la embrioni. Se arat ă c ă atunci când în cursul unei intervenţii se preleveaz ă o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi p ă strat ă şi utilizat ă în alt scop decât acela pentru care a fost prelevat ă şi numai dac ă acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţ ă mânt. La 12 ianuarie 1998, ca o completare la Convenţia de la Oviedo a fost redactat la Paris un Protocol Adiţional referitor la interzicerea clon ă rii fiinţelor umane. Necesitatea acestuia a fost dictat ă de evenimentele ştiinţifice intervenite în materie de clonare a mamiferelor, în special prin diviziune embrionar ă şi prin transfer de nucleu, de progresele pe care anumite tehnici le pot aduce în sine cunoaşterii ştiinţifice şi aplicaţiilor lor medicale, luând în considerare c ă clonarea ar putea deveni o posibilitate tehnic ă, c ă diviziunea embrionar ă se poate produce natural şi poate conduce uneori la naşterea de gemeni identici din punct de vedere genetic. instrumentalizarea fiinţei umane prin crearea deliberat ă de fiinţe umane identice din punct de vedere genetic este contrar ă demnit ă ţii omului şi constituie o utilizare improprie a biologiei şi medicinei. A par mari dificult ă ţi de ordin medical, psihologic şi social pe care o atare practic ă biomedical ă, utilizat ă deliberat, le-ar putea implica pentru toate persoanele în cauz ă. este interzis ă, f ă r ă nici o derogare, orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte, prin fiinţ ă uman ă genetic identic ă unei alte fiinţe umane înţelegându-se o fiinţ ă uman ă care are în comun cu o alt ă fiinţ ă uman ă ansamblul genelor nucleare. România a aderat la Convenţia de la Oviedo din 1997, respectiv la Protocolul Adiţional de la Paris din 1998 prin ratificarea acestora în Legea nr. 17 din 22 februarie 2001.

21 Noţiunea de reproducerea uman ă asistat ă medical In practica medicala, plecand de la tratamentul infertilitatii de cuplu, s-au impus noi termeni, cum ar fi reproducerea asistata medical, procreerea asistata medical, procreerea fara raport sexual. Jacques Monod scria: "Pentru a face un copil trebuie sa existe trei elemente: o femeie, sperma si mediul". La ora actual ă, prin disocierea sexualitatii de procreere, realitatea a dep ă şit cu mult aceast ă afirmaţie. Termenul de procreatie a aparut dupa 1985, ca rezultat al aplicarii noilor tehnici de reproducere umana asistata si al aparitiei unor noi notiuni: donatori de gameti, banci de gameti, donatori de embrioni, maternitate de substitutie, mama purtatoare etc. Termenul de reproducerea uman ă asistat ă medical se refer ă la metodele utilizate pentru a obtine o sarcina prin mijloace artificiale sau partial artificiale. Ea este reprezentat ă de procedurile prin care gameţii sunt manipulaţi în vederea obţinerii unei sarcini. La aceste procedee apeleaz ă cuplurile infertile, fie c ă infertilitatea este masculinã, femininã sau ambele.

22 Procedee de reproducere uman ă asistat ă inseminarea artificial ă – cu sperma partenerului sau obţinutã de la un donator fertilizarea in vitro - ovulul şi spermatozoidul sunt puse în contact in vitro (în laborator), iar embrionul rezultat este introdus ulterior în cavitatea uterinã transfer intratubar de gameţi – ovulele prelevate şi sperma preparatã sunt introduse laparoscopic la nivelul trompei uterine transferul intratubar de zigoţi – o combinaţie între fertilizarea in vitro şi transferul intratubar de gameţi prin care ovulul este fecundat în laborator şi apoi transferat laparoscopic în tromp ă ; injectarea intracitoplasmic ă de sperm ă – prin care ovulul este fecundat utilizând un singur spermatozoid, care va fi injectat intracitoplasmatic, zigotul este incubat timp de câteva zile şi apoi transferat în uter. Materialul genetic poate proveni de la partenerii din cuplu, de la unul dintre parteneri (în cazul don ă rii de sperm ă, de ovocite, sau în cazul maternit ă ţii de substituţie), sau este posibil ca p ă rinţii biologici, cei genetici şi cei legali s ă fie total diferiţi (de exemplu în cazul don ă rii de embrion).

23 Probleme etice şi juridice în reproducerea uman ă asistat ă medical La ora actual ă, circa 10% din cupluri sunt infertile. Acestora le r ă mân câteva opţiuni: - s ă nu aib ă copii, - s ă adopte unul sau mai mulţi copii - s ă profite de tehnicil e de reproducere uman ă asistat ă. Implicaţiile juridice, morale şi religioase sunt ins ă multiple. Deşi majoritatea tratamentelor pentru infertilitate se adreseaz ă unor relaţii închise, se poate ajunge la situaţii în care chiar şi cinci adulţi s ă joace diferite roluri parentale: - p ă rinţii genetici (donori de sperm ă şi ovule), - mama gestaţional ă şi - p ă rinţii legali. Fiecare dintre p ă rţile implicate are propriile sale interese şi vulnerabilit ă ţi, dar, f ă r ă îndoial ă, produşii de concepţie sunt cei mai vulnerabili, deoarece ei nu pot consimţi la nici unul dintre aranjamentele care le preced, sau uneori le succed, naşterea şi care vor avea profunde implicaţii asupra dezvolt ă rii şi identit ă ţii lor ulterioare. Acesta este motivul pentru care se consider ă c ă interesul potenţialilor produşi de concepţie trebuie s ă stea în centrul tuturor hot ă rârilor reproductive.

24 Principalele probleme etice şi juridice ridicate de tehnologiile reproductive sunt legate de urm ă toarele aspecte: 1. Consimţ ă mântul Consimţ ă mântul informat implic ă dezv ă luirea complet ă şi corect ă a tuturor rezultatelor şi riscurilor potenţiale, medicale şi emoţionale. uneori lipsa informaţiilor suficiente împiedic ă realizarea complet ă a inform ă rii şi implicit a unei alegeri informate reale. In toate situatiile trebuie obţinut consimtamantul participantilor. Problema este daca acesta trebuie sa fie dat verbal sau scris, iar în cazurile în care acordul scris nu este cerut de lege, se pare c ă din punct de vedere psihologic este preferat consimtamantul oral. Consilierea poate ajuta pacienţii în a face aceste alegeri de viaţ ă cu implicaţii profunde şi s ă -i preg ă teasc ă în mod realist pentru eventuale rezultate nedorite cum ar fi complicaţii medicale, sarcini multiple, pierderea sarcinii sau neobţinerea unei sarcini. Dac ă exista riscul unei boli ereditare transmisibile, cuplul trebuie atenţionat c ă poate avea un copil cu aceast ă boal ă..

25 2. Recrutarea si selectionarea donorilor Drepturile donorului: Identitatea donorului trebuie s ă r ă mân ă anonim ă. Recipienţii nu au dreptul de a o afla sau de a solicita date de identificare a donorului din alte surse. Donorul nu va avea nici o obligaţie faţ ă de produsul de concepţie. In scopul mentinerii anonimatului donorilor, exista tendinta nefericita de a distruge dosarele acestora. Tot in acest scop se practica uneori utilizarea unui amestec de sperma, provenind de la mai multi donori. Toate aceste metode sunt insa in detrimentul copilului. Drepturile recipienţilor: trebuie informaţi cu privire la limit ă rile şi potenţialele complicaţii pe care le implic ă donarea de sperm ă, pentru c ă aceasta nu este întotdeauna încununat ă de succes şi anumite tratamente adiţionale pot fi necesare. b ă ncile de sperm ă nu pot garanta c ă sperma pe care o furnizeaz ă nu este purt ă toare vreunei boli sau anomalii genetice, aceasta pentru c ă deşi test ă rile genetice şi metodele de screening pentru maladii, deşi avansate şi cu grad mare de sensibilitate, nu sunt complet sigure. Recipenţii trebuie s ă înţeleag ă c ă sunt deplin responsabili de produsul de concepţie rezultat în urma utiliz ă rii spermei donate.

26 Etica select ă rii donorilor: b ă ncile de sperm ă au criterii foarte variate de selecţie a donorilor. Toate sunt foarte selective, dar unele mai mult decât altele. California Cryobank accept numai donori care sunt studenţi sau absolvenţi de studii universitare şi care sunt îngrijiţi, înalţi, heterosexuali şi cu vârste cuprinse între 19 şi 34 de ani. CryoGam Colorado ofer ă un bazin genetic normal şi filosofia lor reflect ă lips ă de interes pentru elitism. Diferenţa dintre aceste dou ă tipuri de ofertanţi ridic ă întreb ă ri în domeniul eticii: nu este ultra-selecţia donorilor de sperm ă o form ă de eugenie? Pân ă în momentul de faţ ă aceast ă dilem ă nu a fost rezolvat ă. B ă ncile de sperm ă pot s ă aplice orice criterii de selecţie, atâta timp cât asigur ă standardele de laborator şi respect ă regula consimţ ă mântului informat. unii autori au recomandat folosirea de sperma de la fratele sotului, cand acesta exista (în intenţia de a p ă stra anumite caractere şi "linia sanguin ă " a familiei). Opunându-se, alţii au afirmat ca medicii nu ar trebui s ă accepte sugestia ca fratele soţului s ă fie folosit ca donator f ă r ă ca soţia s ă ştie, aceasta fiind o violare a confidenţei maritale, punct de vedere însuşit de comitetele de bioetic ă. Cantitatea de sperm ă pe care s ă o doneze un b ă rbat: dac ă din sperma unui donor se nasc prea mulţi copii, riscul de cosangvinitate creşte. au existat cazuri în care pesoane concepute de acelaţi tat ă s-au c ă s ă torit neştiind c ă sunt rude. toate b ă ncile de sperm ă limiteaz ă la zece num ă rul de copii concepuţi cu sperma unui donor.

27 3. Diagnosticul genetic preimplantator Diagnosticul genetic preimplantator permite p ă rinţilor s ă afle diagnosticul unor maladii ale viitorului copil înainte de iniţierea sarcinii, evitând astfel eventuale întreruperi de sarcin ă considerate necesare pe parcursul sarcinii. În ciuda consensului conform c ă ruia diagnosticul genetic ar trebui focalizat mai degrab ă pe maladii grave, acesta este folosit şi pentru diferenţierea unor caracteristici cum ar fi sexul sau particularit ă ţi morfologice ale viitorului copil.(slides 8 + 10) 4. Confidentialitatea Medicul este obligat sa nu divulge nici identitatea donorului pacientei sale si nici invers. In conditii exceptionale, tribunalul ii poate cere sa dezvaluie astfel de informatii. 5. Donarea de ovocite obtinerea de ovocite este mult mai dificila, presupune un tratament de inducere si monitorizare destul de greu de suportat, implica un act chirurgical etc., semnificatia de "donor" nu e aceeasi pentru ca, in acest caz, este vorba despre donarea de la o femeie altei femei si nu de la un barbat la o femeie. maternitatea in donarea de ovocite este certa din punct de vedere biologic (femeia fiind cea care duce sarcina si naste), donoarea fiind deci doar mama genetica. 6. Donarea de embrion form ă de adoptie anticipata care ar putea evita distrugerea embrionilor supranumerari. Pentru cuplul donor situatia este delicata, embrionii donati fiind "frati si surori potentiali" ai proprilor copii. comisiile etice se gasesc in fata unor probleme si implicatii mult mai largi, iar luarea deciziilor este mult mai grea si mai indelungata. In numeroase tari, este interzisa donarea de embrioni. indicatiile medicale sunt putine şi bine definite : cazurile de dubla sterilitate sau sterilitate la un partener plus maladie genetica grava la celalalt.

28 7. Maternitatea de substitutie Sinonime: femeie-purtatoare, mama-purtatoare, maternitate pentru altii, contract de sarcina, sarcina pentru altul, mama-surogat se practic ă din cele mai vechi timpuri şi poate fi considerat ă o form ă alternativ ă de reproducere asistat ă, dar nu este o procedur ă la fel de comun ă ca şi celelalte. consta in acceptul unei femei de a purta o sarcina (implantarea unui embrion) la cererea unui cuplu steril si in angajamentul acesteia de a ceda neconditionat, dupa nastere, nou-nascutul cuplului cu care a incheiat contractul. este indicat ă în urm ă toarele situaţii: femeia din cuplu prezint ă o malformatie uterina ce face imposibila pastrarea sarcinii sau a suferit o histerectomie; Femeia din cuplu prezint ă o afecţiune care face ca sarcina s ă -i pun ă in pericol sanatatea sau viata; Femeia din cuplu urmeaza un tratament ce pune in pericol dezvoltarea embrionului si a fatului; Un b ă rbat doreştes ă aib ă un copil dar nu are partener ă ; Argumentele în favoare au la baz ă autonomia cuplului care apeleaz ă la aceast ă procedur ă, şi care este considerat îndrept ă ţit s ă recurg ă la orice form ă de înţelegere, atâta timp cât aceasta nu d ă uneaz ă nim ă nui. Unii autori susţin c ă copilul şi mama surogat pot fi protejaţi în mod adecvat dac ă reglement ă rile şi controlul sunt bine stabilite şi practicate. Argumentele contra sunt bazate în principal pe dou ă probleme: cel mai bun interes al copilului şi drepturile şi sentimentele mamei surogat.

29 Unele dintre dilemele de ordin legal, moral şi etic sunt urm ă toarele: Ce se întâmpl ă dac ă mama surogat sau cuplul beneficiar se r ă zgândesc? Ce se întâmpl ă în caz de pierdere a sarcinii sau de sarcin ă multipl ă ? Ce se întâmpl ă dac ă copilul prezint ă anomalii severe? Care sunt drepturile copilului? Una dintre cele mai serioase probleme care se ridic ă este cea a filiaţiei copilului, apare o disociere clara intre graviditate si maternitate si o adoptie antenastere. Daca ovulul si spermatozoizii provin de la membrii cuplului steril, echivalarea din punct de vedere social si legal cu adoptia sau chiar cu filiatia biologica poate fi acceptata. in alte cazuri o vulul poate proveni de la o alta femeie sau chiar de la mama purtatoare. Pentru a se accepta adoptia nu este necesar consimtamantul mamei? Care este mama? Considerând c ă maternitatea este dovedita de actul nasterii, nou nascutul este iniţial fiul mamei purtatoare, aşadar pentru ca acesta s ă fie "livrat" cuplului care l-a comandat este necesar consimtamantul acesteia. Atunci cand se practica inseminarea artificiala (sau fertilizarea in vitro) cu donor anonim survine o disociere intre paternitatea biologica si cea legal ă. Situatia poate deveni mai complexa daca mama purtatoare este casatorita si sotul are la nasterea copilului pretentii de paternitate.

30 Particularit ă ţi etice ale fertiliz ă rii in vitro Procesul fertilizarii in vitro necesita suprastimularea ovarelor femeii pentru obtinerea unui numar mai mare de ovule, cu scopul cresterii probabilitatii fertilizarii. Aceasta "supraovulatie" aduce frecvent dileme morale. Care sunt efectele secundare ale hiperstimularii ovariene? Ce se întâmpl ă cu ovulele fertilizate in vitro? Daca toate ovulele rezultate vor fi fertilizate, va rezulta un numar mare de embrioni, mai mare decat necesarul pentru implantare. In acest caz, cati embrioni vor fi alesi pentru implantare si cum se va face aceasta alegere? Pentru a creste rata succesului fertilizarii in vitro, medicii vor implanta mai multi embrioni in uterul femeii. Nu toti embrionii implantati rezista, dar oricum tratamentul duce la sarcini multifetale. O sarcina multifetala creeaza un pericol fizic, atat pentru mama cat si pentru feti. Numarul prea mare de embrioni determina frecvent nastere prematura, punand copiii in pericol fizic si psihic. Medicii prefera obtinerea unor sarcini multifetale din care ulterior pot selecta 1, 2 sau 3 embrioni sanatosi, care isi vor continua dezvoltarea, restul fiind supusi reductiei embrionare. reductia embrionara este catalogata drept avort si intra in conflict cu principiile morale si ale bisericii. Daca numai cativa embrioni vor fi implantati, atunci ce se face cu "excesul" de embrioni, adica cu cei neimplantati? În ultimii ani, riscul de sarcina multipla a fost diminuat prin renuntarea la tehnicile de transfer intrafalopian de gameţi sau de zigoţi in favoarea fertiliz ă rii in vitro cu injectare intracitoplasmic ă de sperm ă.

31 În afara celor amintite deja, alte întreb ă ri suscit ă interes şi dezbateri aprinse: P ă rinţii singuri sau cuplurile homosexuale ar trebui sa aibe acces la tehnicile de reproducere asistat ă ? Poate vârsta p ă rinţilor potenţiali s ă fie un criteriu de selecţie al candidaţilor? Ar trebui evaluat ă stabilitatea cuplului, respectiv a familiei în care viitorul copil urmeaz ă s ă intre? Trebuie sau nu p ă strat anonimatul donorilor? Cât timp ar trebui stocaţi în b ă nci gameţii şi embrionii? Ar trebui ca gemenii genetici s ă fie purtaţi separat, de mame diferite sau la intervale de timp diferite?

32 Aspectele bioetice legate de avort Definiţie: expulzia spontana sau provocata a embrionului sau a f ă tului anterior limitei minime de viabilitate. Avoturile pot fi spontane, terapeutice sau la cerere. Procedurile medicale de intervenţie : medicamentoas ă, prin chiuretaj sau prin aspirare.. Problematica medical ă legat ă de avorturi = riscuri şi complicaţii multiple: Complicaţii imediate: hemoragia uterin ă pân ă la şoc hemoragic; perforaţia uterin ă ; lezarea altor organe; complicaţii cauzate de anestezie; embolismul; Complicatii precoce: infecţia; septicemia; decesul mamei. Complicatii tardive: anomalii menstruale; infertilitate; avortul spontan; naşteri premature; imunizarea Rh; cancer de sân, col uterin, ovarian. S indromul post-avort, care poate fi reprezentat de: sentimente de vinovăţie şi pierdere irecuperabilă; nelinişte, tristeţe, depresie şi gânduri de sinucidere, pesimism, team ă nejustificat ă, atacuri de panic ă, momente bruşte şi necontrolabile de plâns, izbucniri de mânie sau furie ; retr ă irea avortului ; sindromul anivers ă rii; preocuparea pentru a r ă mâne din nou îns ă rcinat ă, îngrijorare în privinţa fecundit ă ţii şi procreaţiei; deteriorarea concepţiei de sine; motivaţie redus ă, consumul de alcool şi droguri, comportamente autopunitive şi autodegradante

33 Din punct de vedere etic, avortul este o problem ă nesolutionat ă înc ă datorit ă : lipsei unui consens cu privire la momentul cand produsul de conceptie poate fi considerat o finta umana, a importantei consecintelor acestei interventii şi a multitudinii de opinii existente, r ă spunsurile fiind modelate prion prisma diverselor conceptii morale, filozofice si religioase. Consensul general este c ă diferitelor stadii de dezvoltare uman ă li se acord ă niveluri variate de protecţie, respectiv în stadiile mai avansate de dezvoltare fetal ă, acestuia i se acord ă mai multe drepturi şi mai mult ă protecţie decât în perioada precoce de sarcin ă. Unii eticieni arat ă c ă avortul la cerere induce o relaţie medic-pacient f ă r ă finalitate normala, de vindecare a pacientului ci este o relatie inversata cand cei doi pacienti - mama şi copilul - se prezinta sanatosi la medic iar finalitatea este una patologica, unul din pacienti - mama - se întoarce bolnava acasa iar cel de-al doilea pacient - copilul - moare. Punctul de vedere al bisericii, deşi a suferit anumite modific ă ri de-a lungul timpului, este puternic împotriva avortului, considerându-l un mare p ă cat, deşi majoritatea conceptelor religioase accept ă efectuarea sa în cazurile în care viaţa mamei este în pericol, în schimb se opun intreruperilor de sarcin ă în cazurile în care un diagnostic prenatal demonstreaz ă c ă f ă tul prezint ă anomalii, fie ele chiar şi grave.

34 Dezbaterile aprinse pe tema avortului au dat naştere la dou ă curente sociale, morale şi politice: Aşa numiţii susţin ă tori ai dreptului la viaţ ă (pro-life) revendic ă drepturile f ă tului, care datorit ă inocenţei şi neajutor ă rii lui trebuie s ă fie ap ă rat. Ei susţin c ă embrionii şi fetuşii sunt fiinţe umane şi au dreptul de a tr ă i. Unii dintre aceşti militanţi se opun şi mijloacelor contraceptive, dar şi eutanasiei, pedepsei cu moartea, clon ă rii umane şi cercet ă rilor pe embrioni şi celule stem. Aceast ă mişcare este puternic susţinut ă de Biseric ă. De cealalt ă parte, susţin ă torii dreptului de a alege (pro-choice) consider ă c ă orice persoan ă are dreptul absolut de a controla ce se întâmpl ă cu corpul s ă u şi c ă în acest context avortul este îndrept ă ţit. Acest silogism este perfect valid, dar exist ă dou ă probleme pe care le ridic ă acest argument: prima este c ă dreptul asupra propriului corp nu este absolut - oamenilor le este interzis s ă se drogheze sau s ă pracitce eutanasia. Pe de alt ă parte argumentul dreptului absolut asupra propriului corp este, susţin unii autori, greşit interpretat şi aplicat în cazul avortului, deoarece acesta nu implic ă strict corpul femeii dar şi fetusul care, la rândul s ă u, ar trebui s ă beneficieze de aceleaşi drepturi. Aşadar în acest context dreptul femeii de a-şi controla propriul corp ar trebui prezentat ca fiind mai puternic decât cel al f ă tului la viaţ ă.

35 Din punct de vedere juridic, actualmente mai mult de 75% din populatia lumii traieste in tari in care avortul este legal. Legislatia existenta se poate grupa in patru modele : Modelul prohibitiv are la baz ă protejarea copilului nenascut. In unele state, se consider ă c ă scopul adoptarii acestui model este conservarea sanatatii femeilor, dar în fapt rata avorturilor in tarile cu legislatie prohibitiva este foarte crescuta, femeile recurg deseori la avorturi ilegale si neigenice. Acest model se intalneste in legislatia multor tari africane si din America Latina. In Brazilia si Sri Lanka, de exemplu, avortul este permis numai pentru salvarea vietii femeii. Irlanda, natiune preponderent romano-catolica, este una dintre putinele tari europene care incrimineaza avortul. In 1983, a fost emis un amendament care face ca avortul sa fie posibil doar cu scopul salvarii vietii femeii. In tarile cu populatii decimate de razboaie sau genocid avorturile au fost prohibite cu scopul cresterii ratei nasterilor. In Germania, Hitler a prohibit avorturile si contraceptia, aratand ca: controlul nasterilor este nesanatos. In 1943, in Germania, avortul era prohibit pentru nemti, dar nu era prohibit pentru femeile indezirabile rasial. Modelul permisiv susţine c ă avortul este legal numai cu aprobarea guvernului, medicilor, judecatorilor, in functie de tara in care se aplica si conteaza in principal virsta sarcinii. sunt permise avorturile in sarcinile mici si doar extrem de rar in sarcini avansate. Unul din argumentele care sta la baza acestui model, este ca sarcina si nasterea ar fi o povara prea mare, din punct de vedere economic si social, pentru unele femei. Un alt argument este ca sarcina ca urmare a incestului, violului, sarcina la o virsta inaintata a mamei sau chiar statutul marital al mamei justifica moral efectuarea avortului. Functie de starea fatului, se poate admite avortul in caz de handicap mental sau fizic, grav al acestuia.

36 Modelul prescriptiv impune efectuarea avorturilor ca obligatorie. Asemenea legi au fost rare in lumea moderna. Acest model sta la baza politicilor de avort obligatorii pentru femeile sarace sau incompetente mental in scopul imbunatatirii rasei umane (eugenie). In China, in 1953, a inceput programul de planificare a nasterilor pentru controlul populatiei si protejarea economiei. Ca urmare, avortul era incurajat printr-un sistem de recompense si penalizari. In 1974, cuplurile erau deja limitate la doi copii iar din 1979 doar la un singur copil. In prezent, avortul este gratuit si se acorda drept recompensa un concediu post avort de doua saptamani, platit. Femeile care in urma avortului accepta si ligaturile tubare primesc o compensatie aditionala. Nu se stie care este rata avorturilor in China in prezent dar sint raportate cazuri de pruncucidere comise mai cu seama asupra fetilor de sex feminin precum si practicarea de avorturi pentru selectare a sexului fatului. In USA, avortul poate fi recomandat la femeile cocainomane si la cele infectate cu HIV, dar decizia privind efectuarea sau nu a avortului apartine femeii. Modelul intimitatii incrimineaza doar rareori, din punct de vedere juridic, avorturile. Sunt permise aproape toate avorturile, cu conditia ca acestea sa fie efectuate de personal calificat. Argumentul principal al acestui model este siguranta crescuta pentru femeie, precum si asigurarea libertatii femeii si egalitatii in munca, educatie, casatorie. Acesta a fost modelul adoptat in Uniunea Sovietica dupa 1955, dar si in Danemarca sau Norvegia.

37 În Romania : in 1966, printr-un decret prezidenţial, avortul a devenit ilegal pentru femeile care aveau mai putin de 4-5 copii. Ca şi consecinţ ă, în 1980, circa 86% din decesele din timpul sarcinii sau nasterii se datorau avorturilor ilegale. Dupa 1989, s-a adoptat modelul permisiv. În condiţiile lipsei oric ă rei restricţii şi a consilierii, dar şi a unor m ă suri adecvate de sprijin social şi material pentru mamele şi cuplurile tinere, ţara noastr ă a ajuns pe primul loc în Europa cu o medie de 3-4 avorturi de femeie, numai în anul 1990 efectuându-se 992.265 de avorturi la cerere. Din 1990 pân ă în 2002 populaţia României a sc ă zut cu 1.400.000 de locuitori. La fi e care 1.000 de nou-n ă scuţi, aproximativ 1.200 de sarcini sunt întrerupte în clinicile şi spitalele de stat. Num ă rul deceselor cauzate de întreruperile de sarcin ă reprezint ă jum ă tate din num ă rul total al deceselor materne, cifr ă care ne plaseaz ă tot pe locul I în Europa. Pe de alt ă parte natalitatea este ingrijoratoare, iar sondajele de opinie arat ă c ă 75% din tineri nu vor sa aiba copii. Din punct de vedere juridic, singurele restricţii sunt legate de vârsta gestaţional ă şi de efectuarea manevrei în condiţii adecvate şi de c ă tre personal calificat. Art. 185 din Codul Penal, prevede: "Intreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savirsita intr-una din urmatoarele imprejurari: In afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate in acest scop. De catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate. Daca virsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamini se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.


Download ppt "PROBLEMELE ETICE ALE ÎNCEPUTULUI VIEŢII. Definiţia vieţii, diverse concepte privind momentul începutului vieţii şi obligaţia respect ă rii vieţii umane."

Similar presentations


Ads by Google